Forumurile Bucuria lui Satan

„Întunericul e lumină întoarsă pe dos” – Belzebut

You are not logged in. In order to view the entire Forum, please log in.

#1 03-Jun-2016 11:51:15

admin
Administrator
Registered: 24-Oct-2013
Posts: 3,836

STRIGĂTUL DE MOARTE (CAP 1 din cartea Puterea Albilor, de G. Rockwell)

Șezând în teatrul întunecat, ești mai întâi conștient de tusetele și șoaptele spectatorilor. Apoi auzi acel foșnet aproape silențios al cortinei care este ridicată. Pe scenă e întuneric beznă. Lumina puternică a reflectorului străpunge întunericul și cade pe o găină ce e crucificată pe o cruce miniaturală. Îi auzi pe spectatori răsuflând aproape la unison.

Apoi o fată intră pe scenă, crestează gâtul găinii, îi dezleagă aripile și picioarele de pe cruce și o lasă să fugă pe scenă cu sângele țâșnind împrejur, până când cade moartă. Se aprind luminile pe scenă. Fata se dezbracă de costumul mulat și pune mâna pe o păpușă. Urlând și chicotind îi sucește brațele și picioarele păpușii. Apoi se întinde pe spate, dezbrăcată și un bărbat bine făcut apare pe scenă cu o lamă cu care îi rade partea intimă a fetei albe. Intră împreună într-un sac de pânză și, stând în picioare, întrețin relații sexuale. În cele din urmă fata iese din sac, iar trupul gol îi este frecat peste tot cu spaghete umede.

Tocmai ce ai luat parte la un spectacol din „Teatrul Nou,” un „eveniment” – un exemplu clasic al felului în care Shakespeare a fost „îmbunătățit” de Jean-Jacques Lebel, producătorul coșmarului de mai sus (vezi imaginea de mai jos cu acesta, notează trăsăturile de evreu pe care le are ...)
1464943138_lebel-jean-jacques-3.jpg
Pentru a nu se lăsa depășiți de „albi,” rasa negroidă își face și ea partea pentru a crea același tip de „Teatru Nou.” TIME Magazine relatează că Le Roi Jones, „dramaturgul” de culoare (vezi imaginea de mai jos) pune în scenă un spectacol care pe bună dreptate se numește „Toaleta.” Când cortina se ridică, vedem un băiat alb pe care un negru îl ține cu capul într-un urinar, în timp ce alți negrii urinează pe el pe scenă.

Potrivit spectacolului lui Le Roi, băiatul alb a încercat să-i determine pe negrii să întrețină acte sexuale cu el, iar negrii l-au pedepsesc bătându-l, înfundându-i capul în urinar și literalmente urinându-i pe față.

Nu e de ajuns că acest spectacol este pus în scenă fără nici un protest public, dar contribuabilii Statelor Unite mai și subvenționează această degenerare cu $40.000, oferiți sub formă de fonduri federale; (U.S. NEWS AND WORLD REPORT, 13 decembrie 1965)
1464943370_amiri-baraka.jpg
În Berkeley, California, ziarul Universității California face publicitate orgiilor sexuale ale Ligii Libertății Sexuale (Sexual Freedom League). Publică anunțuri de genul „sclav caută stăpân,” în care masochiștii vor sadiști care să-i înlănțuie și să-i bată. În mod cinic acești oameni fac propagandă sexului în locurile PUBLICE. Programul lor afirmă: „mai degrabă am vedea un organ sexual în mâinile unui copil, decât o jucărie de război.” Ei nu specifică la A CUI organ sexual fac referire. Acestea sunt distribuite în mod liber fetelor inocente din campus.

Acum ziarul American Observer raportează că „bărbații” adoptă părul lung, cosmetice, parfum, ruj de buze și haine feminine ca parte din „moda de nivel înalt,” până când e greu să mai faci diferența dintre bărbați și femei, între așa-zișii tineri „mods”. În final apar primele fuste purtate de bărbați!

Associated Press ne spune, pe 22 mai 1966, că există o afacere imensă de milioane de dolari, care fabrică GENE FALSE pentru bărbații de afaceri americani! – nu doar pentru travestiți, ci pentru bărbații de afaceri de rând!

TIME Magazine, pe 9 decembrie 1966, descrie o piesă de operă în care e inclusă o ORGIE SEXUALĂ sălbatică și complet nudă, care are loc pe scenă. Cârduri de animale sunt măcelărite, iar bărbații și femeile dezbrăcate fac tărăboi în fața spectatorilor! Aceasta este considerată „artă.” Poliția nu face nimic.

United Press International raportează că Institutul Profesional Richmond, cu atâtea fete frumoase participante, a desemnat-o pe negresa Beatrice Wynn drept „regina frumuseții” din orașul Richmond din Virginia. Din nou, nici un protest!

În orașul Middlesex din Anglia (o națiune albă care se află chiar înaintea Statelor Unite pe drumul degenerării), pe 25 martie 1965, The District Post prezintă o fotografie a unei scenete de colegiu despre Hristos și discipolii săi. Hristos este portretizat de un jamaican negru, în timp ce toți discipolii sunt albi și plecați pe genunchi în fața acestui negru arogant care pozează drept evreul Isus Hristos.


În Berkeley, California, un „Comitet împotriva războiului din Vietnam” distribuie o cărțulie prin care îi învață pe tinerii americani cum să fenteze serviciul militar. Cărțulia intitulată „Note scurte despre căile și mijloacele prin care poți bate recrutarea,” listează următoarele metode pentru tineretul nostru, pentru ca aceștia să evite să lupte pentru țara lor:

1.) Fii un contestator conștiincios (cu detalii despre cum să facă asta); 2.) Creează agitație la centrul de recrutare, poartă simboluri anti-război, etc.; 3.) Refuză să semnezi jurământul de loialitate Statelor Unite; 4.) Comportă-te ca o fată: „Îndoaie-ți încheietura mâinii, ține țigările în mod delicat, mișcă-te cum se mișcă fetele;” 5.) Oferă mită doctorului pentru a obține o prescripție medicală falsă care să te declare „bolnav;” 6.) Prefă-te că ai o criză epileptică (cu detalii complete despre cum să însceneze asta); 7.) Fă-ți rost de un dosar penal cu multe delicte; 8.) Fii „sărit de pe fix.” Spune-le că ești un agent secret al lui „Dumnezeu;” 9.) Prezintă-te complet beat; 10.) Prezintă-te drogat cu heroină; 11.) Prezintă-te nespălat de o săptămână (să miroși, să ai păr lung, desculț și vorbește aiureli); 12.) Fii un prostănac. Fă toate lucrurile greșit, cauzează probleme; 13.) Fii antagonic, fumează unde nu este permis, încaiere-te, ceartă-te, fă scandal, etc.; 14.) Spune-le că urinezi în pat în timpul somnului. „Dacă nu te cred, dovedește-le!”

Toate acestea sunt făcute ÎN MOD DESCHIS, încălcând legile federale împotriva răzvrătirii, etc., dar nimeni nu face nimic. (Îți imaginezi cum ar fi tratat ei situația dacă toată lumea ar fi încercat asta când HITLER a fost considerat inamicul?) Nimeni nu a luat atitudine împotriva acestei răzvrătiri!


Pe 26 aprilie 1966, United Press a raportat că biserica Old South din Boston a condus un serviciu de „închinare” în care congregația a dansat „frug” pe coridoare, după cum se vede în incredibilele fotografii. N-a avut loc nici un protest real.

Un predicator negru oprește traficul din Boston, provoacă poliția să-l aresteze și îi spune gloatei de negrii să facă „ravagii în Boston” dacă poliția îl arestează. Acest „domn” nu e arestat. (Boston, 18 iunie 1966).

Pe 17 iunie 1966, The San Francisco Examiner raportează faptul că Statele Unite îl ajută în mod regulat pe Castro să trimită armament comuniștilor din Vietnam cu care aceștia să-i omoare pe americani, permițându-i lui Castro să-și treacă vasele pline cu arme prin Canalul Panama. Între timp, Forțele Navale ale SUA l-au protejat pe Castro de patrioții cubanezi anticomuniști, care au încercat să-și recaptureze propria țară. Pe fiecare cubanez patriot pe care l-au prins, l-au trimis la PUȘCĂRIE!

Pe 29 noiembrie 1965, The New Haven Registe raportează faptul că văduvele și mamele americanilor care au fost uciși în Vietnam în războiul contra comuniștilor, sunt hărțuite toată noaptea cu telefoane vulgare primite din partea comuniștilor, care se bucurau de moartea soldaților!

În Dos Palos, California, United Press raportează că Jack E. Mulkey – supraveghetorul războiului contra sărăciei din acea regiune – în loc să lupte împotriva sărăciei, le cumpăra negrilor fracuri cu acei bani, astfel încât aceștia să fie bine îmbrăcați atunci când merg să danseze.

Associated Press și Reuters au raportat că un cimpanzeu pe nume Cindy-Lou din grădina zoologică din Worcestershire, aproape de Londra, „a uimit lumea artistică cu o serie de picturi abstracte orbitoare.” Un descendent al marelui pictor Sir Joshua Reynolds a declarat că aceste „minunate” picturi ale maimuței valorează sute de dolari fiecare.

Potrivit TIME Magazine, în clubul unui ofițer din Murnau, Germania, Seniorul Robert G. Wallace a scris cecuri false în valoare de 2.000 de dolari. Când armata a căutat să-l pedepsească pentru că a dezonorat uniforma americană și pentru infracțiunea de a scrie cecuri false, Curtea de Apel a SUA la eliberat, spunând că din moment ce a folosit acei bani la jocurile de noroc, nu poate fi luat la răspundere pentru asta. N-am auzit de nicio indignare națională care să fi fost provocată din cauza asta!

În Cleveland, Philadelphia precum și în multe alte orașe, ofițerilor de poliție le este interzis să intervină atunci când negrii jefuiesc magazinele în mod deschis. Timp de secole, jefuitorii erau împușcați fără ezitare. Însă în ziua de azi „liderii” noștri nu fac nimic.

TIME Magazine raportează pe 2 septembrie 1966, că unul dintre cei mai mari scriitori ai Americii, Norman Mailer („The Naked and the Dead”), de acum se concentrează pe intestine. „Natura omului,” spune dramaturgul evreu, „poate fi împărțită în funcție de culoarea, forma, mărimea și de felul mișcării materiei în intestinele sale!” „Artistul” apare în mod regulat la TV și-și publică cărțile fără probleme. Nimeni nu obiectează.

În timp ce grupuri evreiești au reușit să interzică prin lege colindele de Crăciun în mult școli din New Jersey, California, New York, Illinois și multe alte state, grupuri de negrii fac mare agitație pentru MOȘI CRĂCIUNI DE CULOARE NEAGRĂ – ba mai mult, PRIMESC ceea ce cer! Pe 17 decembrie 1966, Cleveland Press raportează că aceștia au chiar și o uniune: „Uniunea Moș Crăciunilor negrii” – făcând lobby pentru Moș Crăciuni negrii în magazine. Îți poți IMAGINA cum ar fi să-ți așezi copilașul pe genunchii unui Moș Crăciun NEGRU? Dacă copilul plânge, fără doar și poate că vor reclama incidentul la Comisia Anti-discriminare, care îți vor trimite copilul în vreun centru de corecție pentru că e „rasist.”

În Washington, diplomații și demnitarii noștri de rang înalt iau parte la orgii de beție și dansează „frug” și „watusi.” Tot mereu apar fotografii cu liderii noștri în care sunt surprinși în tot felul de ipostaze sexuale, exact ca acei canibali nuzi din Africa.

În San Francisco, un negru pe nume Harry Dedrick, deține un atelier de lustruit pantofi. A angajat fete albe care să lustruiască pantofii negrilor, dezbrăcate de la brâu în sus!

Un articol dintr-un ziar, publicat pe 9 august 1961, relatează cum o negresă, mamă a 14 copii din flori din Newark, New Jersey, spunea că lipsa ajutorului financiar (din partea guvernului) e de vină pentru condițiile ei de trai sărăcăcioase. I-a spus guvernatorului de stat Grossi că suma de bani pe care o primește e atât de mică încât o „forțează să locuiască împreună cu bărbați.” Nimeni nu a protestat.


În Berkeley, California, studenții au răpit o decană și au ținut-o ostatică peste noapte, în timp ce poliția și administrația nu a luat nicio măsură. Când în cele din urmă poliția i-a arestat pe studenți, gloate de protestatari au năvălit în jurul mașinii de poliție. I-au ținut pe polițiști captivi mai mult de o zi și aproape toată noaptea, folosind capota mașinii de poliție drept platformă pentru discursurile lor împotriva universității și a poliției.

Prizonierul e eliberat. Nimeni nu a primit sancțiuni disciplinare pentru tot acest infern. Apoi, aceiași studenți mărșăluiesc în jurul universității cu placarde pe care era scris „F-ck” și alte cuvinte de „libertate.” Nimeni nu e sancționat și nimeni nu obiectează nici după această fază!


În mijlocul Statelor Unite avem instalată cel mai mare centru de spionaj și subversiune, numit „Națiunile Unite.” Primul secretar general al acestui faimos „cal troian” din mijlocul nostru, n-a fost nimeni altul decât Alger HISS, care a fost condamnat pentru mărturie mincinoasă și expus în mod oficial ca fiind un SPION SOVIETIC, care lucrează pentru a distruge Statele Unite ale Americii, încă pe când era ofițer de rang înalt în departamentul „nostru” de stat, DAR ȘI secretar general al Națiunilor Unite, în San Francisco. Nu numai că nimeni nu protestează, dar anul trecut, când acest trădător a ținut un discurs la Princeton University, fost primit cu APLAUZE de către americani.

Pe 19 noiembrie 1966, Washington Post raportează că magistratul suprem al judecătoriilor din Washington i-a mustrat pe polițiști și pe procurori pentru că au îndrăznit să-l acuze pe un negru pe nume Watts că l-a „amenințat pe președinte!” la o adunare (comunistă) a clubului Du Bois, Watts a strigat în apropierea monumentului Washington că „nu va servi în armată dacă va fi recrutat” și că dacă ar pune mâna pe o pușcă, „prima persoană pe care ar împușca-o ar fi președintele.” Dacă eu sau tu am spune asta, am fi luați pe sus. Acest negru nu numai că urlă acele amenințări la adresa președintelui nostru, în capitala noastră, dar mai e și prins cu droguri asupra lui – iar polițiștii sunt mustrați pentru că l-au arestat!

Marea operă a lui Richard Wagner – Tannhauser – e pusă în scenă în Bavreuth, Germania, iar rolul lui „Venus” e jucat de o negresă pe nume Leontvne Price.

Walter Jenkins e arestat pentru că a solicitat degenerări sexuale într-o toaletă din Washington D.C. Se dovedește că Jenkins e mâna dreaptă a președintelui Statelor Unite, care face tot posibilul pentru a mușamaliza arestarea. Între timp, despre Jenkins și președinte se știe că au organizat petreceri nud la piscina Casei Albe și aproape că au forțat pe alți funcționari de top ai SUA să înoate dezbrăcați împreună cu ei. După ce tărăboiul s-a calmat, Jenkins se mută din Washington la câteva mile de ferma lui Lyndon B. Johnson din Texas. Nici măcar nu apare în presă!


Liceul Santa Barbara pune în scenă piesa de teatru cu „regele Arthur și masa rotundă.” Rolul lui Sancelot, iuitul reginei Guinevere, e jucat de un fotbalist negru înalt de 1,80m.

Literalmente în mii de locuri de muncă bărbații albi sunt concediați sau li se amână promovarea, în special în guvernul federal, pentru a face locuri disponibile pentru negrii indiscutabil de incompetenți! Harry Golden propune ca 100 de miliarde de dolari să fie dați direct negrilor, de la contribuabilii albi! Liderul clasei muncitorești negre, A. Philip Randolph merge în fața congresului și cere ca 185 de miliarde de dolari să le fie date negrilor cadou! Americanii au acceptat sfioși această aroganță.

Actorul negro-evreu Sammy Davis jr., pune în scenă piesa „the fastest gun in the West” (cele mai rapide arme din occident” în cadrul show-ului televizat „The Rifleman.” Când acest negro-evreu apare într-o localitate vestică, îi arată pe toți albii fugind și ascunzându-se de el. Americanii o înghit și pe asta fără protest!

În Washington D.C. poliția încercuiește un violator negru blocat în lift, împreună cu victima acestuia care e terifiată lângă acesta. Înainte ca poliția să deschidă ușa s-o salveze pe fata albă și să-l captureze pe negru, trebuie să-i citească violatorului „drepturile” pe care le are, privilegiul de a rămâne tăcut și dreptul la un avocat; fac asta de frică ca nu cumva violatorul să spună ceva ce l-ar putea „incrimina.” Nebunie totală! – și nimănui nu-i pasă suficient de mult pentru a pune capăt acestui lucru!

În lungul și în latul țării, cu toate că nu e raportat decât în cazuri izolate, negrii folosesc o nouă tehnică de jaf. Vreo 15-20 de negrii bine făcuți intră într-un magazin și la un semnal dat, fug afară cu mâinile pline de bunuri. Nu se prea poate face mare lucru, din moment ce sunt NEGRII.


Trădători aroganți fac paradă pe străzile americane, dând foc steagului american și fluturând steagul inamic „vitcog” – steagul sub care trupele inamice ucid soldații americani. Am încercat să mobilizez Legiunea Americană, Veteranii Războaielor Străine, Birchers, Klan … pe oricine, pentru a ne ajuta să punem capăt acestei atrocități de nedescris. Nimeni nu a făcut nimic, afară de faptul că au vorbit despre asta. Așa că eu, George Lincoln Rockwell, ies afară și rup primul steag inamic ce-mi iese în cale, în Districtul Columbia. Și sfârșesc în pușcărie pentru asta! Băieții mei curajoși din Los Angeles, Seattle, Dallas, New York – peste tot – rup și ei steagurile roșii comuniste și sunt și ei aruncați în pușcărie! Legiunea Americană au votat o rezoluție prin care ne condamnă că suntem „implicați cu comuniștii.” La fel au făcut și Birchers!

Între timp, protestatarii „pro-pace” vând și poartă inele făcute din metalele avioanelor americane în care fii și frații noștri au murit în Vietnam. Nimeni nu spune nimic.


În San Francisco, pompierii care intră în sectoarele negrilor sunt bătuți, se aruncă pietre și se trage în ei cu regularitate. Pompierii nu primesc nici un fel de protecție din partea politicienilor lași, așa că pichetează la primăria din San Francisco cerând protecție. Nu primesc nimic!

În Boston, școlile de negri sunt atât de periculoase încât inspectorul școlar nu mai poate găsi profesori care să intre printre acești negrii vicioși. Așa că le oferă profesorilor un bonus de o mie de dolari, ca aceștia să dea nas în nas cu lame, cuțite, violuri și „bătăi pe bani” – după cum sunt numite prin mass-media. Nici acel bonus nu e de-ajuns. Profesorii refuză să țină pieptul infernului negru. (12 ianuarie 1967, Washington Post)

Pe vremuri Washington, D. C. avea cele mai bune școli ai națiunii noastre. Apoi au fost dezagregate. Acum, școlile sunt preponderent negre, după ce aproape toți albii s-au mutat în suburbiile orașului. Așa că școlile din D.C. au devenit printre cele mai rele din țară – atât de rele încât mixturile rasiale care le-au ruinat, afirmă că elevii care iau parte la cursuri sunt „defavorizați.”

Ofițerii de poliție trebuie să patruleze pe holurile acestor școli; sălile și coridoarele miros a urină, geamurile sunt sparte în fiecare an și e aproape imposibil să găsești profesori care să se încumete să înfrunte atacurile și abuzurile venite din partea elevilor negrii.

Guvernul construiește apartamente moderne enorme care costă milioane și milioane de dolari pentru a-i scoate pe negrii din mahala și le predă la cheie acestora aproape pe gratis. Clădirile nou nouțe sunt în scurtă vreme transformate în mahalale mizere, cu lifturile nesigure și care adesea nu funcționează din cauza urinei negrilor, care literalmente provoacă ruginirea cablurilor și a pardoselii.

Ziarele din Washington fac publicitate la noile apartamente „Watergate,” care se laudă cu niște apartamente noi care sunt dotate cu camere de supraveghere pentru a proteja toate căile de acces, garduri electrice, pază înarmată la toate intrările și alte lucruri tipice unei ÎNCHISORI. Crimele negrilor sunt atât de frecvente în capitala Statelor Unite încât un membru al congresului e înjunghiat în biroul său de către un sălbatic negru.



Secretarul unui membru al congresului este înjunghiat în timp ce e îngenunchiat în rugăciune în biserică. Femeile din clădirile cu birouri din Washington sunt nevoite să meargă la toaletă numai în grup, pentru că negrii stau ascunși în toaletă și așteaptă să intre câte o femeie singură, neatentă și neajutorată! Curtea Supremă Americană pune la dispoziția secretarelor sale bodyguarzi înarmați, pentru a le escorta prin INTERIORUL clădirii!

Elevele care vin să viziteze capitala națiunii lor, sunt în mod regulat răpite de negrii bolnavi sexual, iar mai noi chiar și băieții sunt victimele găștilor de adolescenți negrii care „îi zgâlțâie bine” pentru a le lua banii, ceasurile și alte obiecte de valoare. Nimeni nu îndrăznește să numească asta o crimă a NEGRILOR. Toată lumea detestă „valul de criminalitate,” însă ar însemna să fi plin de „ură” dacă ai începe să-i identifici pe criminalii negrii, care comit 85% din crimele grave (potrivit raporturilor FBI). Zeci de mii dintre acești negrii, din care majoritatea trăiesc de pe urma ajutorului social care e plătit din taxele albilor care muncesc din greu, au organizat ceea ce ei în mod deschis numesc „Revoluția Neagră,” în care ne atacă în mod violent orașele, ofițerii de poliție, pompierii și pe oricine e alb.

Urlă „Burn baby, burn” (arzi, dragă, arzi) și pradă din magazine bunuri în valoare de milioane de dolari, chiar sub nasul polițiștilor (care de regulă primesc ordine din partea politicienilor să nu facă nimic). Tot așa se fălesc că dacă nu le dăm ceea ce vor, atunci „vor dărâma tot ceea ce stă la baza Civilizației Occidentale” – dacă e să folosim expresia lui Stokely Carmichael. Nu există nicio rezistență reală împotriva lor. În fapt, în liceu, Carmichael e primit cu urări din partea elevilor albi pentru discursurile sale „GET WITHEY.”


Mai noi în aproape fiecare chioșc de ziare poți cumpăra o mulțime de reviste și cărțulii dedicate celei mai degustătoare pornografii și depravări care pun emfază pe lărgirea penisului și pe tot felul de acte degenerate.

Un negru din secțiunea Watts din Los Angeles câștigă un premiu artistic pentru o sculptură ce constă dintr-un geam spart al unui automobil, un generator vechi, un bidon vechi de ulei și niște fiare ciudate și murdare, toate prinse laolaltă. Un alt „mare sculptor” pe nume Lipshitz, câștigă un alt premiu artistic și-și are opera expusă în Casa Albă.

Pe data de 25 octombrie 1965, doi ofițeri de poliție din Chicago sunt atacați de doi bărbați din Puerto Rico. Ceea ce urmează e un citat din declarația UPI de pe 8 martie 1966: „Ofițerii i-au întâlnit pe Suarez și Rodriguez pe o alee, unde au relatat că Suarez făcea semne cu o sticlă spartă de bere. Și-au scos pistoalele de serviciu, s-au identificat ca polițiști și i-au ordonat lui Suarez să arunce sticla. În loc să facă după cum i s-a cerut, Suarez i-a retezat fața ofițerului Desutter. Acesta din urmă a rămas cu o cicatrice pe viață.”

Când cazul a ajuns să fie judecat de judecătorul negru pe nume Leighton, acesta i-a eliberat pe agresorii de culoare și în schimb i-a mustrat pe polițiști. „Nu e treaba ofițerului de poliție să scoată arma și să atace un civil” – a spus judecătorul. „Ce-ar putea să facă un civil când este acostat de doi ofițeri înarmați? Nu e o crimă să umbli pe stradă cu o sticlă spartă de bere.” Nu s-a luat nicio măsură.

VIRGINIA SUN TIMES raportează pe 9 martie 1965, că un Burchell Private din Reno, Nevada, a întreținut un protest împotriva Armatei SUA, în corpul de gardă. Burchell a revendicat „dreptul” de a ieși din corpul de gardă și din armată și de a câștiga „dreptul” de a refuza să mănânce, să poarte uniformă, să participe la antrenament și de a face orice altceva în afară de a „sta în sacul de dormit.” Armata a CAPITULAT acestui protest și l-a achitat pe Burcell, așa cum a cerut!

Negrii au invadat în restaurantul Leb’s din Atlanta, au urinat pe mese și au defecat pe podea și pe scaune! Niciunul dintre aceștia nu au fost arestați.


Pe 11 martie 1965, United Press care a raportat despre marșul negrilor din Montgomery, a relatat că „în jur de 200 de băieți și fete … la un semnal dat, s-au ușurat pe stradă!”

O expoziție de „artă modernă” are ca operă principală o statuie feminină numită „She” (ea). Statuia e întinsă pe spate, cu sânii atingând tavanul sălii și cu picioarele larg deschise. Vizitatorii intră și iasă prin imensa deschizătură dintre picioarele acesteia. (Ramparts, octombrie 1966)

Găini crucificate, orgii sexuale pe scenă, profeți ai mișcării intestinelor, oameni de afaceri ce poartă gene false și sunt dați cu ruj … !

Pe cât de dureros a fost pentru mine, m-am deprins să trec în revistă aceste exemple aproape incredibile de decădere și nebunie care ne infectează civilizația.

Însă adevărata profunzime a problemei nu poate fi cuantificată prin aceste biete simptome de degenerare.

Pentru a scruta profunzimea afundării noastre spre infern, trebuie să examinezi cursul mai puțin senzațional al faptelor noastre de zi cu zi și felul uluitoare în care tolerăm oroarea crescută din viața noastră cotidiană. 

Aruncă o privire la lucrurile cu care TU te confrunți în fiecare zi – lucruri pe care milioane și milioane dintre noi le tolerează cu sfială!

Doar cu câteva generații în urmă, străbunii noștri au purtat un război disperat împotriva celei mai zdravene puteri mondiale – armata și forța maritimă britanică – din cauza unor probleme relativ minore, cum sunt taxele pe ceai și unele timbre care erau necesare pe documentele legale. Au purtat un război imens pentru dreptul de ajuta la stabilirea acestor taxe minore.

Azi, nu numai că avem practic mii de taxe diferite pe timbre, ceai și orice altceva, dar NE-AU MAI FURAT ȘI BANII!

Literalmente!


Au făcut asta atât de gradual încât noi înșine ne-am lăsat jefuiți, ca și cum asta s-ar fi fost făcută de bandiți cu pistoale.
Bunicii noștri se puteau asigura împotriva incertitudinilor pe care le rezervă viitorul, colectând monede reale de aur. Mulți tineri nici măcar n-au VĂZUT vreodată o monedă de aur. Așa că nu le poate fi dor de ceva ce nici n-au văzut și nici n-au experimentat. Și prea puțini dintre noi se mai opresc pentru un moment pentru a ne gândi la acest lucru, prin urmare nici nu le reamintim de acele vremuri.

Franklin D. Roosevelt a început acest jaf când a decretat că TU NU POȚI DEȚINE AUR SUB NICIO FORMĂ.

STRĂINII POT AVEA PE ATÂT DE MULT AUR AMERICAN PE CÂT DORESC – DAR TU NU!

În isteria provocată de o criză, oamenii i-au îngăduit lui Roosevelt și găștii lui să pună mâna și pe ultimele monede de aur pe care le mai aveam. E ilegal ca tu să deții monede de aur.

Oamenii au tolerat această atrocitate pentru că ne-au spus că aurul ne va fi depozitat în siguranță în Fort Knox. Era scris, chiar pe banii noștri de hârtie, că erau susținuți de aurul din Fort Knox. Cititorii mei mai vârstnici își mai pot aduce aminte de „Certificatele de Aur,” care erau de culoare portocalie și nu verzi, valoarea lor putând să fie rambursată în aur fizic.

Apoi, după ce oamenii s-au obișnuit cu ideea de a nu li se permite accesul la aurul lor ci numai la acele certificate care țineau locul aurului, gașca de jefuitori au făcut un pas înainte cu agenda lor.

Au retras certificatele de aur. Au retras posibilitatea de rambursare certificatele cu aur propriu-zis și le-au înlocuit cu „Certificate de Argint”. Oamenii au luat plasă și de această dată, pentru că inițial ei credeau că în final vor avea posibilitatea de a-și rambursa certificatele cu argint propriu-zis.

Apoi, în 1964, hoții au trecut la faza a treia: au schimbat din nou banii de hârtie (certificatele de argint), înlăturând și promisiunea de a le mai rambursa valoarea lor în argint. Aruncă o privire la banii de hârtie pe care-i ai în buzunar. Afară de câteva excepții rare, pe bancnote nu mai este scris „Certificat de Argint,” așa cum scria acum câțiva ani. În schimb acum e trecut doar „Bancnotă a Rezervei Federale.”


Ce înseamnă asta? Că banii aflați acum în circulație nu valorează NIMIC! Pentru că nu mai poți cere rambursarea valorii acestora nici în aur și nici în argint.

Însă la acel moment americanii încă mai dețineau bani de ARGINT: dime, quarter, jumătăți de dolari și „cartwheel”-uri de argint. Încă mai aveam ceva de o valoare reală.

În cele din urmă, în 1965, au făcut ultimul pas în înlăturarea argintului din monede. Azi, monedele aflate în circulație sunt pe atât de lipsite de valoare ca și bancnotele de hârtie – simple bucăți de tablă.
Și în tot acest timp, STRĂINILOR li se oferă dreptul de a pune mâna pe aurul TĂU – aurul pentru care străbunii noștri au transpirat și murit pentru a-l oferi Americii. Pe durata a câteva săptămâni străinii pun mâna pe aur în valoare de MILIARDE de dolari. În timp ce scriu aceste lucruri, străinii au dreptul de a „revendica” mai mult aur decât cel depozitat la Fort Knox, lăsându-te pe tine – și pe țara ta – fără nici un ban.

Stră-strămoșii noștri au luptat un război cumplit din cauza MĂRUNȚIȘULUI și taxelor aplicate ceaiului și timbrelor.

Cu toate acestea, generația curentă nu se angajează în nici un protest efectiv, nici chiar atunci când guvernul o JEFUIEȘTE de aurul ei și în schimb îi oferă niște bucăți de tablă și de hârtie – în timp ce aurul este cărat afară din țară de străini aroganți care-l primesc pe GRATIS – sub formă de „ajutor extern!”

Între timp, chiar și creditul și banii de hârtie care ne-au mai rămas e taxat cu o rată mai mare (în medie cu mai bine de 25% din toate taxele) decât orice alt lucru cunoscut în istoria unui guvern care se presupune a fi liber. Cea mai mare parte dintre americani lucrează sfioși cam două zile pe săptămână, nu pentru a se putea îngriji de ei înșiși ori de cei dragi lor, nici măcar pentru a ajuta națiunea NOASTRĂ, ci pentru a trimite grâne, mâncare, mașinării și servicii comuniștilor, canibalilor și gangsteri criminali care pozează drept „oameni de stat” în Africa, Haiti, Asia, India, etc., dar și negrilor puturoși din America. Spre exemplu, o mare parte din ceea ce trimitem Indiei e devorat de milioane de șobolani și de VACI sacre -  în timp ce chiar aici în America există o grămadă de flămânzi!

Niciodată în istorie nu a mai existat un popor atât de măreț care să se supună sfios la cele mai cumplite jafuri sau plăți și tributuri oferite INAMICILOR săi!

Milioane de tineri americani cărora le-ar plăcea să se căsătorească și care ar trebui să fie capabili de a face asta, nu pot pentru că nu-și permit!


Așadar, în tip ce americanii se luptă să economisească suficienți bani pentru a putea crește copii exemplu, banii lor sunt luați sub formă de taxe și aur, pentru a le permite străinilor și negrilor din Africa și din America să facă o mulțime de copii pe banii NOȘTRI – oferiți lor sub formă de „ajutor extern” și „ajutor social!”

În loc să aibă crească niște copii americani albi și drăgălași, cuplurile americane trebuie să lucreze din greu pentru a produce copii de africani, de asiatici și copii ai națiunilor care ne urăsc în mod deschis, dar și milioane de copii nelegitimi care trăiesc pe ajutor social, chiar aici în America!


Între timp, fă o tură cu mașina pe o șosea aglomerată în timpul orelor de vârf. Nu te poți mișca. Ești blocat în trafic din cauza unui imens număr de OAMENI. Suntem aproape împotmoliți cu oameni, poluând aerul cu mașinile și cu zonele industriale, poluând apele cu potopul ce se revarsă din sistemului de canalizare, blocând drumurile și chiar și facilitățile publice și private. Și numărul acestora este în plină creștere, căci până și liberalii și Națiunile Unite se înfioră. Bolborosesc despre controlul nașterilor.

Dar în timp ce noi suferim din cauza unei astfel de îngrămădiri de populație și ne limităm numărul prin metode contraceptive, „liderii” noștri în mod regulat deschid frontierele pentru a lăsa să intre din ce în ce mai mulți imigranți! Am continuat în această nebunie până în punctul în care ne-am pus țara la dispoziția a milioane și milioane de asiatici și africani.

Dacă trăiești într-un oraș mare sau în proximitatea unuia, mai e nevoie să precizez aici despre ceea ce s-a ales cu parcurile noastre?

Probabil cel mai înfricoșător exemplu este parcul central din New York. Acest petic înviorător de verdeață din mijlocul canioanelor murdare de piatră din Manhattan, cândva a fost un rai pentru populația însetată de natură, care trudesc și trăiesc în artificialitatea deprimantă dintr-un oraș mare.

Însă mai apoi au apărut „negustorii de iubire” cu propaganda lor de „egalitate,” care au provocat potopul de sălbatici africani din Harlem. Astăzi, nici un fel de poliție nu mai poate face din parcul central un loc sigur pentru cetățenii cinstiți, în special pentru femei. Parcul, în mod aproape formal, a fost dat pe mâna terorii negrilor – a sălbăticiei africane!


La fel s-a întâmplat în aproape toate orașele mari. În Chicago au fost nevoiți să taie tufișurile decorative din multe parcuri mici din oraș, pentru că erau folosite ca ascunziș de negrii, pentru a-i ataca pe trecătorii albi, în special pe femei. Și nu numai parcurile au fost abandonate progeniturilor junglei.

Străzile americane, chiar și în orașele mici, au devenit terenuri de vânătoare pentru roiurile crescânde de criminali, dintre care aproape toți sunt NEGRI. În fața acestui pericol, metodele eficiente prin care pe vremuri poliția asigura siguranța străzilor, au fost abandonate și poliția a fost încătușată printr-o structură nebună de restricții, astfel încât TU nu te mai poți baza pe poliție pentru a te proteja. Pe bună dreptate, mulți polițiști preferă să se uite în altă parte decât să riște să intre la pușcărie sau să-și piardă locul de muncă pentru că a încercat să oprească un criminal negru, acțiune pentru care să fie acuzat de „brutalitate a poliției,” ori să pornească o revoltă.

Dacă cititorul este un tânăr, el PERSONAL are de-a face cu o oroare cu care niciunul dintre noi n-am avut de-a face în generațiile trecute.

În toate războaiele care au avut loc înainte de cele din Coreea și Vietnam, liderii noștri cel puțin au încercat să CÂȘTIGE – nu ne-au riscat viețile fără a ne permite să folosim fiecare armă pe care o aveam pentru a ne apăra și pentru a învinge inamicul. Însă în timp ce scriu aceste rânduri, tinerii americani, înarmați doar cu un pistol și cu o lanternă, sunt trimiși prin tunele jegoase, pe urmele luptătorilor de gherilă vietcong!


Lucrul necesar pentru a salva multe din viețile acestor tineri, ar fi să arunce butelii cu gaze lacrimogene în aceste tunele, pentru a-i forța pe acești șobolani comuniști să iasă afară.

Însă din moment ce „opinia mondială” ar obiecta chiar și împotriva gazului lacrimogen, i-am pus pe acești tineri să coboare în acea beznă și moarte pentru NIMIC! Gazul lacrimogen e rezervat pentru a fi folosit doar împotriva PROPRIILOR noștri oameni, cum sunt liceenele din Oxford, Mississippi. Liderii noștri folosesc baionete și gaze împotriva fetelor albe care se opun invaziei negrilor, însă nu le permite militarilor americani să folosească același gaz lacrimogen împotriva inamicilor comuniști mortali din Vietnam!

Din câte știu, nimeni nici măcar nu a menționat acest lucru!

Și, în ciuda tam-tamului care a fost făcut despre „băieții noștri” veterani, aceștia sunt abandonați de propriul lor guvern în momentul în care aplică pentru un loc de muncă, pentru că AFRICANII sunt favorizați. Peste tot în America, în oficiile poștale, în instalațiile federale și în proiectele finanțate de guvernul federal, bărbații albi și chiar și veteranii sunt discriminați, în timp ce negrii sunt favorizați!

Mamele cu copii mici sunt forțate să-și pună copii albi neajutorați în autobuze și să-i trimită la școli de NEGRI aflate la mile distanță, în care fetele albe sunt pipăite și atacate de băieți negrii animalici, iar băieții albi sunt „puși la respect” de aceleași animale africane.

Literalmente mii de negrii, bărbați și băieți, sunt înarmați peste măsură și se ANTRENEAZĂ în mod deschis pentru război împotriva noastră, război pe care deja l-au pus în aplicare în nenumărate orașe, în timpul cărora au COPLEȘIT ÎNTREGUL DEPARTAMENT DE POLIȚIE în orașe ca Chicago, Cleveland, Los Angeles, etc., astfel încât autoritățile au fost nevoite să cheme Garda Națională.

În fața insurecției pe față a acestor armate de negri înarmați până-n dinți, care au fost capabile să distrugă protecția poliției, „liderii” noștri cer ca NOI să fim dezarmați!

Vor să ne confiște sau să ne înregistreze armele astfel încât acestea să poată fi ridicate, într-o clipă, de ofițerii negrii de poliție.

Nimeni nu dezarmează grupul însetat de sânge numit „Black Panthers” – care a invadat legislația californiană, înarmați cu arme automate, cu puști și cu pistoale!

Aș putea enumera nenumărate exemple de asemenea depravare și nebunie. Registrele mele sunt extra pline cu mii de documente care atestă incidente ca cele enumerate mai sus. Însă nu ar fi necesare.

Tendința ar trebui să fie clară celor ce nu sunt determinați să fie încăpățânat de orbi.

În ele însele, nu aceste fapte sunt îngrozitoare. Dintotdeauna au existat nebuni, criminali și ticăloși, trădare și depravare.


Diferența dinte vremurile de demult și cele în care trăim, e aceea că această nebunie monstruoasă de care am vorbit, nu provoacă nici un fel de furie sau indignare! Aceste acte smintite și vulgare sunt acceptate de majoritatea americanilor și de restul lumii. În fapt, multe dintre acestea reprezintă un motiv de mândrie pentru aceștia!

Nimeni nu obiectează când un negru ne înrolează tinerele în „liga libertății sexuale,” în care întreține orgii sexuale interrasiale în Berkeley, California. Nu. În ziua de azi acesta este un semn de „libertate” și de „progres!”

Nimeni nu cere punerea sub acuzare atunci când iese la iveală că consilierul personal al președintelui este un degenerat obscen și că președintele îl trimite pe Abe Fortas să mușamalizeze incidentul, chiar și atunci când se află că nu e prima abatere de acest fel. În schimb, degeneratul se mută aproape de casa președintelui, în Austin, Texas (lucru care nici măcar nu a fost raportat), iar președintele câștigă alegerile naționale printr-o victorie răsunătoare.

Picturile realizate de maimuțe și sculpturile de oameni nebuni și criminali ne sunt băgate pe gât drept „artă,” iar aceia care refuză să accepte o asemenea depravare drept artă, sunt blestemați și marginalizați din societatea „decentă,” fiind considerați bigoți, „pătrați” și „filisteni.”

Alte civilizații dinaintea noastră s-au prăbușit și au murit. Însă întotdeauna înainte de a se prăbuși au murit de senilitate, de bătrânețe, uzare și secole de declin.

Civilizația albă occidentală nu e veche în comparație cu milioanele de ani de existență umană. E tânără, în special în America și din acest motiv ar trebuie să fie viguroasă, sănătoasă și agresivă.

În schimb, din punct de vedere etic e bolnavă, slabă, firavă și depravată – pe moarte.

Nici chiar și în Roma, în timpul declinului ei, n-a atins profunditatea în care America s-a scufundat deja. Dacă asta pare greu de crezut, încearcă doar să-ți imaginezi următoarele:
Vizualizează pompozitatea și splendoarea unui „triumf” roman, organizat cu ocazia returnării unui general, în fruntea legiunii sale; trompetele sună, caii și carele de război clămpănesc pe pavajul de piatră, mulțimea romană vuiește, senatorii în togile lor albe îi așteaptă pe treptele palatului imperial în toată dignitatea lor, legiunile mărșăluiesc cu scuturile, coifurile și săbiile lor strălucind în bătaia soarelui, stindarde ce flutură în vânt.

Acum, în mijlocul acelei scene, imaginează-ți o gloată de sclavi negrii etiopieni ce roiesc de la jgheaburile lor direct pe treptele palatului, strigând „SĂ-L F*T PE CEZAR!”, purtând afișe pe care e scris „Zdrobește puterea romană” și cântând „Vă vom învinge!”

Îți poți IMAGINA Roma tolerând o astfel de atrocitate, chiar și atunci când se afla pe pragul colapsului?

Dar stai așa că asta nu e tot!

Sunetele trompetelor și mulțimea romană așteaptă ca însuși Cezar să apară pe balconul mărețului palat. În cele din urmă își face apariția. Își ridică mâna pentru a calma vuietul mulțimii. O tăcere solemnă se așterne peste mulțime și mărețul Cezar începe să vorbească, strigând lozinca etiopienilor „VĂ VOM ÎNVINGE!”

Gloata de negrii încă mai face gălăgie pe treptele de sub balconul palatului, strigând „SĂ-L F*T PE CEZAR!” Dintr-o dată câțiva membrii din mulțimea romană adunată, se aruncă asupra etiopienilor și îi alungă.

Cezar imediat ordonă arestarea și executarea cetățenilor romani, după care îi invită pe negrii etiopieni în palat, unde își cere scuze și îi servește cu ceai și prăjituri.

În timp ce Cezar îi servește pe etiopieni cu ceai și prăjituri, aceștia cer să fie cazați în palat, refuzând să iasă din incinta acestuia peste noapte și în cele din urmă urinând pe treptele de marmură a acestuia.

E oare necesar să duc povestea până la capăt?

Pot oare americanii să uite scena din plenul reunit al Congresului din 1965, când președintele nostru a strigat sloganul teroriștilor și revoluționarilor negrii „Vă VOM ÎNVINGE!” – la care membrii Curții Supreme s-au ridicat și au aplaudat? Sau când negrii au organizat o urinare în masă pe străzile orașului Montgomery din Alabama?


Există vreo națiune care să se fi scufundat atât de mult? Unde în istoria tuturor popoarelor, din toate vremurile, vei găsi o situație asemănătoare cu cea din America, în care „liderii” noștri se aliază în mod deschis cu inamicii și îi persecută pe patrioți? În care ministrul nostru de justiție se pune în genunchi și-i imploră pe revoluționarii negrii să iasă din biroul său?

Cum se poate una ca asta? De ce? Ce s-a întâmplat cu poporul nostru?

Nu e de mirare că la mijloc se află forțe malefice. Iar acest lucru se petrece încă de la începutul istoriei noastre.

Însă în zilele de azi, victimele maleficului sunt chiar promotorii acestuia. Liderii noștri sunt de partea „barbarilor” și împotriva noastră!

Într-un anume fel poporul nostru a fost adus în postura în care cuvintele arogantului Khrushchev devin realitate, anume că „americanii se vor prăbuși în curând, pentru că au devenit prea liberali pentru a lupta.”

Nu maleficul în sine e partea îngrozitoare din vremurile noastre – ci felul în care noi NU tolerăm maleficul, ci am creat un cult din venerarea pozitivă a slăbiciunii, a depravării, putreziciunii și a maleficului însăși.

Nu horcăitul de moarte din gâtlejul civilizației occidentale ne surprinde. Ceea ce ne surprinde e faptul că milioane de americani cred că horcăitul de moarte e o melodie frumoasă!

Prea mulți americani fac tot ceea ce le stă în putință pentru a grăbi moartea civilizației noastre, pentru a bine-primi barbarii inferiori care în mod deschis se organizează pentru a ucide și distruge rasa noastră pentru totdeauna, în numele „fraternității” și a „libertății.”



De ce? Și ce putem face cu privire la asta?
Am scris această carte pentru a găsi răspunsul.

Last edited by admin (03-Jun-2016 12:10:02)


Thomas

Online

#2 03-Jun-2016 12:48:18

Loial
Membru
Registered: 10-Feb-2015
Posts: 337

Re: STRIGĂTUL DE MOARTE (CAP 1 din cartea Puterea Albilor, de G. Rockwell)

Foarte bine redactat. Mersi Thomas.

Offline

#3 04-Jun-2016 12:16:09

Liviu
Veteran ✸ ✸
Registered: 13-Jul-2014
Posts: 744

Re: STRIGĂTUL DE MOARTE (CAP 1 din cartea Puterea Albilor, de G. Rockwell)

Foarte buna predica ! smile

Offline

Board footer

Powered by FluxBB 1.5.10