Forumurile Bucuria lui Satan

„Întunericul e lumină întoarsă pe dos” – Belzebut

You are not logged in. In order to view the entire Forum, please log in.

#1 06-Apr-2017 02:41:59

admin
Administrator
Registered: 24-Oct-2013
Posts: 4,031

PRIETENII ECHIPAJULUI (CAP 8 - Puterea Albilor)

Cap. 1 - Strigătul de moarte
Cap. 2 - Sifilisul spiritual
Cap. 3 - Falsificatorii diagramei
Cap. 4 - Căpitani corupți
Cap. 5 - Naufragiatorii
Cap. 6 - O privire mai atentă asupra corupților
Cap. 7 - Prietenii căpitanului


PRIETENII CĂPITANULUI

În timp ce evreii sioniști capitaliști grași își jefuiesc victimele în tăcere, la fel ca o tenie, există și unii evrei care sunt prea aroganți și nerăbdători ca să aștepte după această jefuire „capitalistă” înceată.

„La naiba cu așteptarea!” și-au strigat acești evrei redutabili unii altora. „De ce să așteptăm? De ce să ne pierdem vremea patronându-i pe acești goyim stupizi, când putem pur și simplu să punem mâna pe ceea ce le aparține? Oricum sunt prea firavi și stupizi pentru a ne opune rezistență. Există o metodă mai rapidă și mai sigură de a înșfăca bunurile și serviciile lumii fără a lucra!”

Și în chipul acesta, evreii urlă la popoarele lumii:

„Muncitori, uniți-vă!”

„La naiba cu țara! La naiba cu structura de putere! Averea ne aparține nouă! Deposedează-i pe exploatatori! Alătură-te nouă sub steagul comunist al liderului nostru Marx și dați-i afară din case pe mârșavii de capitaliști!”

„Sus cu munca! La pământ cu clasa exploatatoare!”

Întorcându-ne la exemplul nostru cu corabia de stat – evreul comunist îi spune echipajului: „De ce să aibă căpitanul și administratorii cele mai bune cabine și de ce să vă dea ei vouă ordine? Nu ei, ci voi și munca voastră fac ca acest vapor să se miște. Ei sunt doar câțiva, în timp ce nou suntem cu sutele! Haidem să sărim pe căpitan și pe administratori, haidem să punem mâna pe averile lor și să le împărțim între noi. Noi ca evreii și ca prieteni ai echipajului, vă vom ajuta în asta. În fapt, noi vă vom conduce!”

Și așa a luat naștere răzvrătirea echipajului, răzvrătire ce poartă numele de „Comunism.” În formele sale timpurii aceasta e revolta „echipajului” omenirii, condusă de evreii comuniști.

Echipajul n-a realizat niciodată că (1) munca echipajului nu e singura responsabilă de mișcarea vasului, ci aici intră și munca și înțelepciunea managerială a căpitanului și a administratorilor, și că (2) chiar dacă toate camerele și posesiunile căpitanului și ale administratorilor ar fi „împărțite” frățește între sutele de persoane din echipaj, n-ar face mare diferență în averea acestora.

Însă mai mult decât orice (și acesta e și motivul pentru care evreii au promovat răzvrătirea), din momentul în care la bord a dispărut ordinea, toată lumea are de pierdut.

Toată lumea cu excepția evreilor.

Pentru evreii bolșevici naufragiatori de corăbii, care așteaptă la țărm precum vulturii, prădăciunea le cade exact la țanc. O corabie fără căpitan și într-o stare de revoltă, se izbește numaidecât de stânci.

Și exact acesta e planul evreilor ce se dau drept „prieteni ai echipajului.”

În orice stat în care oamenii nu pot fi dați imediat pe mâinile bolșevicilor naufragiatori de corăbii, e necesar ca acesta să fie mai întâi slăbit, liderii să-i fie zdrobiți, ordinea să fie distrusă și statul în sine să fie lăsat în derivă, fără CONDUCERE.

Acesta e scopul „luptelor dintre clasele sociale” instigate de bolșevici.

E un plan diabolic; și cea mai groaznică parte din acest plan, e că evreii reușesc să facă ca ambele clase să lucreze pentru ei.

Abie Cohen, evreul sionisto-capitalist, prieten al căpitanului, se află sus pe punte de unde-și oferă sfatul: „Echipajul d-voastră devine leneș, d-le căpitan. Priviți-i cum stau întinși la soare. De ce oare aseară i-am auzit spunând că sunteți un ‘bastard bătrân?’ Nu par a fi determinați să lucreze mai mult decât strictul necesar. Trebuie să folosiți o mână de fier cu acești oameni…”

Căpitanul crezând că Cohen îi e un prieten bun și de încredere, se descarcă asupra echipajului, cerându-le să lucreze din ce în ce mai mult.

Între timp, Izzy Cohen, prieten al echipajului, „liderul forței de muncă” și fratele lui Abie (prietenul capitalist al căpitanului), e jos printre echipaj: „Priviți-l pe căpitan acolo sus,” le șoptește acesta. „Se răsfață sorbind din băuturi în bătaia răcoritoare a vântului, în timp ce voi trudiți pentru el ca niște câini. Vă consideră mai rău decât pe niște porci. Eu însumi l-am auzit spunând asta ieri. Plănuiește să accelereze lucrurile și să vă reducă până și pauzele de odihnă.”

Când căpitanul le ordonă tuturor să pună mâna să lucreze, Izzy îi spune echipajului: „Păi nu v-am spus eu?” Muncitorii murmură și-l blestemă pe căpitan.

Sus pe punte, capitalistul Abie îi șoptește căpitanului: „Ia priviți-i pe acești câini care nu sunt buni de nimic! Murmură și se încruntă la d-voastră. Mai bine ați lua precauții de securitate, d-le căpitan. Aceștia ar putea încerca ceva împotriva d-voastră.”

Și în felul acesta decurg lucrurile. Evreul comunist lider al forței de muncă și „prieten al echipajului” (așa ca Dubinsky), îi ațâță pe muncitori să-i urască pe manageri, în timp ce evreul sionisto-capitalist și „prieten al căpitanului” (așa ca Goldwater), îi ațâță pe manageri să nu aibă încredere în muncitori și să-i asuprească.

Cu un astfel de sistem care rulează la viteză maximă, nu e nevoie de multă vreme pentru a crea o divizie uriașă între clase; așa se ajunge la situația în care ambele secțiuni vitale ale întreprinderii să nu aibă încredere și să se urască între ei, și să lucreze unii împotriva celorlalți.

Adevărul trist și de compătimit e că agitatorilor evrei le e atât de ușor să-i convingă pe manageri (pe „căpitani”) să cadă victime ale acestei divizii stricate dintre clase. Bogații, clasa managerială, nu realizează că fără muncitori, ea însăși e decapitată și lipsită de ajutor, la fel ca un căpitan de vapor – care e neajutorat fără echipaj.

Și cu toate acestea, în mod constat evreii reușesc să convingă cea mai mare parte a bogaților și a clasei manageriale că se ajunge la salvare atacând forța de muncă. În felul acesta clasa managerială și bogații devin niște „reacționari” anti-muncă – care se războiesc cu proprii lor muncitori! Pentru niciuna dintre clase salvarea nu se află în această luptă dată unii împotriva celorlalți, ci în expulzarea marxiștilor evrei care au promovează divizia dintre clase.

Dar din moment ce e periculos să-i menționezi pe evrei, atât pe plan social cât și pe plan economic, managerii bogați se războiesc cu toată lumea cu excepția asupritorilor reali, adică evreii, care au ațâțat bătălia nebunească și suicidală dintre echipaj și propriul lor căpitan pe de o parte, și dintre căpitan și propriul său echipaj pe de altă parte.

Nu trebuie decât să privești personalități precum H. L. Hunt sau Robert Welch, care s-au luptat din răsputeri împotriva „sindicatelor” și care au produs exact tipul de ură din partea clasei muncitoare care a fost planificat de evrei prin declarațiile lor anti-muncă; astfel de exemple sunt de-ajuns pentru a te descuraja din a încerca același lucru. Echipajul poate fi scuzat când nu analizează lucrurile în profunzime. Pentru că nu e treaba lor să facă asta. În plus sunt și presați de munca brută.

Însă atunci când oameni inteligenți, informați și capabili, ce se află la cele mai ridicate nivele din industrie și afaceri, cad în plasa evreilor (cum e Barry Goldwater) în acest război inversat dintre clase, se numește prostie incredibilă și și neglijență criminală.

Numai atunci când reușim să unim întregul personal al corabiei, într-o cooperare sinceră și profesională și într-un respect reciproc, unde echipajul de bună voie furnizează forța de muncă și căpitanul și administratorii se ocupă de direcție și ordine, numai atunci corabia va putea înainta din nou și doar așa poate renunța la lupta dintre „clasa-muncitoare-și-cea-managerială,” luptă care ne izbește de stânci și ne dă pe mâinile naufragiatorilor bolșevici. Adolf Hitler a făcut exact asta în Germania, prin intermediul a ceea ce el a numit „Național Socialism.” Și exact acesta este motivul pentru care Hitler e urât cu atâta disperare și isterie, nu numai de către evreii ce se dau drept „prieteni ai echipajului,” ci și de evreii „capitaliști” ce se lingușesc pe lângă căpitani. Echipajul nu are deloc nevoie de acei „prieteni” comuniști, atunci când știe că poate găsi prieteni adevărați chiar în căpitan și în administratori.

Și cu toate acestea, în America, însuși „căpitanii industriei” care ar avea cel mai mult de câștigat dacă și-ar câștiga înapoi echipajul din tabăra agitatorilor evrei, sunt cei ce se alătură și-i susțin pe reacționari, societățile anti-muncă, etc., și prin asta împingând milioane de muncitori direct în brațele deschise ale evreilor „prieteni ai echipajului!”

Hitler a realizat acest lucru și a pus la dispoziție un program de unitate națională, care a pus emfază pe prietenia și aprecierea clasei muncitoare. Pentru a realiza acest lucru, și-a numit programul „național socialist.” Și a funcționat! Acest program i-a împăcat pe căpitanii industriei cu „echipajul lor muncitoresc.” Niciuna dintre clase nu a fost deposedată de nimic, după cum poate confirma orice german care a trăit în Germania în zilele de glorie. Dinastia Krupp și-a păstrat fabricile, iar muncitorii au fost mai liberi și mai fericiți decât oricând, împărtășind beneficiile producției.

Așa că evreii vicleni, observând toate aceste lucruri, au lucrat peste program pentru a convinge clasele superioare din America că „socialismul” lui Hitler era una și aceiași treabă cu „comunismul” !!

Ceea ce rezultă de aici are pur și simplu menirea de a-i ajuta pe evrei să separe și mai mult clasele manageriale și superioare de proprii lor oameni, care sunt muncitorii.

Muncitorii americani își doresc „securitate socială,” vor „asigurare medicală” și un guvern care se îngrijește de nevoile paternaliste și sociale. Acest lucru e un fapt.

Tam-tamul „socialist” fără sfârșit din mișcările conservative e plantat de evrei ca George Sokolsky, cu scopul de a executa această decapitare nebunească a economiei americane; adică de a tăia „capul” managerial de la „trupul” muncitoresc, după care să facă fiecare parte retezată să se urască între ele.

Oamenii sunt învățați în mod metodic să iubească „socialismul” și să ceară din ce în ce mai mult din acesta (lucru care face ca demagogii să fie aleși), în timp ce managerii și elitele societății sunt învățați în mod metodic să urască orice efort de a îmbunătății sau de a ușura lucrurile pentru muncitorii lor (acest lucru e realizat prin țipetele isterice ale „socialismului”).

Nu există nicio urmă de îndoială că socialismul marxist, care distruge proprietatea privată și întreprinderile productive și dă pe mâna criminalilor – dintre care majoritatea sunt evrei – toate posesiile și afacerile, înseamnă moarte sigură pentru orice societate.

Însă acest tip de societate bazată pe ajutor reciproc, care a fost prezentă pretutindeni printre popoarele noastre, în special pe vremurile pionieratului, e exact esența felului de dragoste „socială” dintre oameni care a construit America – împreună cu excelentele instituții de proprietate privată și de întreprindere productivă liberă.

Masele muncitorilor, care sunt formate din oamenii noștri, oameni buni, oamenii voștri, pe bună dreptate vor vreun fel de ajutor atunci când hambarul le-a luat foc, când copiii lor sunt foarte bolnavi, când sunt bătrâni și neajutorați și când băncile au dat faliment și le-au distrus economiile, etc. Dacă elitei societății noastre – care e formată din manageri, patroni, oameni bogați și cugetători – nu îi pasă de aceste lucruri și continuă să cadă victime lingușelilor sioniștilor ce se dau drept „prieteni ai căpitanului,” atunci „prietenii echipajului,” lingușindu-se pe lângă acesta și dându-se drept amicul care abia așteaptă să-l ajute, vor reuși să ducă la bun sfârșit blestemata răzvrătire comunistă. Oamenii vor lucrurile care le-au fost promise de evrei și de demagogii săi. Iar acesta nu este un lucru diabolic.

„Conservatorii” miopi și reacționari își iau mereu ca punct de reper zilele Americii pioniere și individualiste, pretinzând că în acele vremuri de aur nu a existat „socialism.”

Cu toate acestea, dovezile arată că însăși supraviețuirea și dezvoltarea acestei națiuni mărețe a depins nu de ranchiuna și nepăsarea unor oameni care se războiau pentru beneficii individuale, ci pe un extraordinar spirit de cooperare în fața unui pericol comun.

Când hambarul cuiva a fost distrus de un incendiu, vecii lui nu i-au rânjit spunându-i că a fost „neprevăzător” sau că nu a avut „asigurare.” Ci s-au adunat cu toții, au pus mână de la mână, nu pentru profit ci mânați de țelul social de a se ajuta între ei și așa i-au construit un hambar nou – pe gratis.

Asta nu se numește ajutor social și nici nu e sufocant pentru întreprindere.

E o simplă considerație că există și calamități care se află mai presus de puterea de supraviețuire a unui om prudent și truditor, iar când astfel de nenorociri se abat asupra vreunuia, e spre beneficiul societății ca toți să pună umărul – nu pentru profit, ci pentru a se ajuta între ei.

Există o sumedenie de operațiuni „socialiste” în orice națiune decentă, operațiuni care nu sunt menite pentru profit, ci pentru beneficiul tuturor. Fără un stație de pompieri, societatea s-ar afla într-un pericol constant. Și oare cine și-ar dori un stație de pompieri a cărei patron să te urască și să refuze să intervină pentru a-ți stinge un incendiu, sau unul care pierde vremea pe drum până când întreaga proprietate ți-a fost făcută scrum?

E spre beneficiul societății ca populația muncitoare formată din oameni de rând să fie fericită, satisfăcută și sănătoasă. Când „capitalismul” brut uită de asta, lucru care se întâmplă prin definiție, și spune că „omul de rând să-și poarte singur de grijă” (așa cum face o mare parte din clasa reacționară mioapă), atunci se deconectează pe ea însăși de la susținerea în masă venită din partea propriilor lor oameni, așa cum se întâmplă cu Birch Society și cu majoritatea mișcării „conservative,” iar acesta e și motivul pentru care mișcarea conservatoare e atât de neajutorată.

A da bir cu fugiții când suntem confruntați cu aceste adevăruri și a insista că putem supraviețui măcelului comis de „prietenii” comuniști ai „echipajului” (care propovăduiesc toate aceste lucruri), convingându-i pe oameni că nu au nevoie de ajutor social, de securitate socială, de asigurare medicală, de învățământ gratuit, etc., e echivalent cu a face pe nebunul.

Pentru a pune capăt diviziunii diabolice a oamenilor noștri realizate de evrei și marxiști prin războiul dintre clase, pentru a împiedica o „răzvrătire” comunistă totală a echipajului așa cum au promovat în Rusia, managerii noștri de top trebuie să realizeze că mai degrabă au nevoie de o cale de a recâștiga conducerea asupra propriilor lor oameni – echipajul – decât să continue să-i de-a la o parte din ce în ce mai mult prin discuțiile reacționare constante, pe tema creșterii profitului, a diminuării taxelor și a ajutorului social, etc.

Nu-i putem reuni pe administratorii corabiei cu echipajul acesteia și să-i aruncăm pe agitatorii evrei peste bord, dacă nu recâștigăm echipajul mai întâi!

Și nu vei putea câștiga echipajul dacă promiți să „tai rațiile” și să crești orele de lucru!

Evreii caută să mențină diviziunea dintre manageri și muncitori, în mod deștept provocându-i pe muncitori împotriva bogaților și vice-versa.

Pentru a-i dejuca, managerii, bogații (nu oamenii de rând), trebuie să facă prima mișcare. Și prima mișcare nu implică mai mult reacționism, ci un program de asistență socială sincer și funcțional, întreprins de căpitan pentru echipajul său.

Acesta a fost unul dintre primele lucruri care mi-au fost predate când am fost instruit pentru a deveni un ofițer naval.

Îngrijește-te de bunăstarea oamenilor tăi, iar în schimb aceștia-ți vor fi mereu loiali. Asta e adevărat. Voi scrie mai încolo ce anume ar trebui făcut pentru a opri această divizare suicidală a oamenilor noștri realizată de evrei prin intermediul războiului dintre clase. Pentru a-l putea înțelege pe evreu, pentru a putea „empatiza” cu sufletul teniei evreiești, nu trebuie decât să pricepi disprețul cu care acesta îi privește pe ne-evrei și imaginea pe care acesta o are pentru triumful inevitabil și legiuit al rasei sale evreiești, drept „popor ales.”

Cea mai rapidă cale de a înțelege atitudinea pe care acesta o are pentru noi, e să-ți imaginezi cum te-ai simți dacă te-ai trezi singur într-o națiune de copii de 5-6 ani, toți înalți de 3 m și echipați cu pistoale. I-ai trata cu aer patronal și te-ai comporta ca și cum le-ai simpatiza joaca lor de-a cowboy-ul, chiar și atunci când, uneori, ai fi doborât la pământ – și, mai presus decât orice, nu le-ai da niciodată vreun motiv să te suspecteze, nici măcar pentru o secundă, că urzești să-i aduci sub controlul tău într-un fel sau altul.

Când petreci suficient vreme citind literatură scrisă pentru un public evreiesc, nu-ți trebuie mult pentru a realiza că acești paraziți și-au raționalizat natura până acolo încât se văd pe ei înșiși ca pe o rasă „matură” și „inteligentă,” în timp ce pe noi ne văd ca pe niște brute nebune, violente și proaste, care se bucură ca în joacă de acele sesiuni periodice de măcel numite „război,” în timp ce evreii sofisticați sunt terifiați de violență – o terifiere  pe care o raționalizează drept o „iubire de pace.”

Ceea ce urmează sunt citate din cartea You Gentiles (Harcourt, Brace & Co., N.Y., 1924), scrisă de liderul sionist Maurice Samuel:

„Noi evreii, noi distrugătorii, vom rămâne distrugători pentru totdeauna. Nimic din ce veți face nu va satisface nevoile și cererile noastre. Vom distruge pentru totdeauna, pentru că avem nevoie de o lume a noastră, o lume-Dumnezeu, care nu este în natura voastră de a o construi. Dincolo de toate alianțele temporare cu orișicare facțiune, se află separarea ultimă în natură și destin, dușmănia dintre Joc și Dumnezeu.” – Capitolul IX, p. 155

„Ani întregi de observație și cugetare au întărit credința că noi, evreii, ne deosebim de voi, neamurile, că o calitate primară rupe omenirea pe care o cunosc, în două părți distincte; că această calitate e fundamentală și că toate diferențele prezente între voi, neamurilor, sunt banalități în comparație cu ceea ce ne separă pe voi toți, de noi.” – Capitolul I, p. 12

„Cu toate acestea clivajul e acolo, abisal și de netăgăduit. General vorbind, suntem pentru totdeauna distincți. Viața noastră e una, iar a voastră e alta.” – Capitolul I, p. 21

„Voi, neamurilor, sunteți în esență politeiști și într-o oarecare măsură închinători la idoli. Noi, evreii, suntem în esență monoteiști… Monoteismul e o credință disperată și copleșitoare. Nu poate fi decât expresia a celor mai serioase naturi. E o credință fundamentală care înghite individul și mulțimea într-o mare de unitate insondabilă. În monoteism nu mai rămâne loc de mândrie și distincție personală, nici loc de afirmare veselă. Monoteismul înseamnă absolutism infinit, triumful zdrobitor al Unicului, anihilarea zdrobitoare a mulțimii.” – Capitolul III, p. 65

„Un evreu e un evreu în toate lucrurile, nu doar în rugăciuni și în sinagogă… natura noastră evreiască nu e o credință, ci e sinele nostru, întregimea noastră.” – Capitolul III, p. 72-73

„Datorită faptului că sunt evreu, privesc cu o aversiune ultimă la lumea care consideră Republica lui Platon a fi expresia supremă și ideală. Și cu toate că aș repeta că aceasta nu e chestiune de bine sau rău, în aceste două lumi, adică a voastră și a noastră, nu pot decât să socotesc cu mândrie și vehemență că a noastră e calea și viața.” – Capitolul IV, p. 87

„Pentru evreu, loialitatea totală e un lucru incomprehensibil, năucitor. Că oamenii ar trebui să păstreze constant cu ei o anumită măsură din această virtute, pe care să o aplice la comandă în diferite relații, nu e doar irațional pentru noi: ea trece dincolo de puterea de aprehensiune a inteligenței noastre.” – Capitolul V, p. 96

„În viața noastră, viața evreiască, loialitatea e un lucru necunoscut.” – Capitolul V, p. 103

„Fără doar și poate că suntem un spirit extraterestru în facultățile voastre. Pentru că facultățile voastre sunt cele mai coerente portavoci a moralității voastre: iar acea moralitate nu e și a noastră.” – Capitolul V, p. 104

„Fie că începem cu Biblia și punem la olaltă întreaga sumă a lucrării noastre până la Karl Marx, fie că ne rezumăm doar la o singură țară și generație (spre exemplu America din zilele noastre – cu ai noștri Untermeyer, Lewisohn, Frank, Hecht), vom găsi aceeași atracție spre principii, aceiași respingere a lumii voastre sportive și a moralității ei sportive, aceiași seriozitate ultimă, aceiași inabilitate de a fi numai jucăuși, numai romantici, numai lirici.” – Capitolul XI, p. 183

Prin urmare vedem că evreii s-au convins pe ei înșiși că timp de secole lumea s-a aflat în mâinile noastre, adică în mâinile unor copii sălbatici și nebuni: înalți de 3 m, înarmați și mortal de periculoși atunci când sunt enervați, cuprinși de „berserker” – care, în graiul vikingilor, reprezintă furia războinică a rasei noastre. Evreii își imaginează că dacă ei, rasa „matură,” nu vor prelua cu succes controlul din mâinile noastre, atunci noi, „copii” arieni nebuni ne vom ucide între noi și-i vom ucide și pe ei, într-o paradă finală de explozii atomice.

Crezând aceste lucruri timp de secole întregi, evreii au dezvoltat un plan incontestabil de strălucit pentru a prelua controlul lumii din mâinile noastre, adică din mâinile „copiilor” idioți.

Dați-mi voie să vă prezint întregul volum cu matricea evreiască pentru tot ceea ce s-a întâmplat înainte de promovarea degenerării, a anarhiei, a războiului dintre clasele sociale, a pirateriei economice.

În 1906, matricea secretă pentru tot infernul acesta care a fost dezlănțuit asupra lumii a fost plasat în British Museum din Londra. Se numește Protocoalele înțelepților Sionului, a fost publicat în Rusia în 1905 și constă din 24 de protocoale, cu 293 paragrafe numerotate. Termenul „goyim,” care înseamnă gentil, neamuri sau ne-evreu, e folosit de-a lungul protocoalelor. „Politicul” se referă la întreaga mașinărie politică.

Nu-l pot reda cititorului în întregimea sa.

Evreii răcnesc cu vehemență că aceste documente sunt „contrafăcute.” Însă acest lucru e pe atât de irelevant pe cât ar fi dacă ai afirma că un individ nu a comis o crimă cu un cuțit anume, ci cu un cuțit total diferit. Nu contează care cuțit a fost folosit. Realitatea e că cineva a comis o crimă. Cu mult înainte de Primul și al Doilea Război Mondial, Protocoalele au prevăzut, cu o claritate sinistră exact lucrurile pe care anumite grupuri le-ar produce în contextul unor războaie mondiale, unor inflații, crize economice și subversiuni morale – cum anume vor face astfel de lucruri și împotriva cui vor fi ele îndreptate.

Și 60 de ani mai târziu, nici un cuvânt nu a rămas neîmplinit, exact așa cum a fost detaliat în Protocoale. Dacă acestea ar fi „contrafăcute,” atunci acestea au fost scrise de un geniu care știa cu acuratețe ce vor face evreii la nivel mondial, în următorii 60 de ani, și asta nu cu o precizie parțială, ci cu una exactă. Protocoalele îți oferă puterea de a prezice cu succes evenimente istorice, așa cum am putut face și eu de când le-am studiat. Iar o teorie care permite efectuarea unor preziceri științifice și calculate, nu poartă pecetea unei fraude, ci poartă întotdeauna pecetea unei teorii realiste.

Acum 35 de ani, Henry Ford spunea despre Protocoale erau împlinite în mod câinește, ceea ce a reprezentat o dovadă suficientă pentru el, referitor la autenticitatea acestora. Zece ani mai târziu, Adolf Hitler a spus același lucru. Și orice persoană care se încumetă să citească aceste documente năucitoare, va descoperi același lucru. Dacă acestea nu au fost scrise de un evreu, atunci au fost scrise cu o acuratețe demonică despre evrei.

Acestea îi permite omenirii să înțeleagă pentru prima dată, ceea ce mai înainte părea a fi un haos imposibil. Întregul haos, toată „arta” nebună, comunismul, gunoaiele morale, controlul mass-mediei și a divertismentului, desfășurarea Războaielor Mondiale, provocarea dementă a forței de muncă împotriva capitalului și vice-versa – toate aceste lucruri devin elemente calculate într-un plan ce progresează constant, plan pus la cale de o națiune sau de o rasă care în fața lumii se travestește drept o „religie,” pentru a-și putea duce la bun sfârșit această îngrozitoare lucrare de distrugere sub coperta „toleranței religioase.”

Mai jos sunt câteva citate din aceste documente uluitoare care, în orice caz, au fost depozitate în British Museum înainte de anul 1900, așa că prezicerile evenimentelor cum sunt războaiele, etc., trebuie evaluate ca fiind fie foarte precise, fie drept cele mai miraculoase serii de coincidențe din istorie:


Protocolul I

4. „Ce lucru a ținut în frâu fiarele sălbatice care se numesc oameni? Ce i-a călăuzit până acum?”

5. „La începutul orânduirii sociale ei s-au supus puterii oarbe a pumnului, mai târziu legii, care nu e decât aceeași putere, dar mascată. De-aici ajungem la concluzia că, după legea naturii, dreptul stă în forță, în putere.”

6.
„Libertatea politică e o idee, un gând, iar nu un fapt. Trebuie știut cum să se aplice aceasta idee, când e nevoie să fie atrase masele populare, dând curs unei idei, în jurul unui anumit partid, dacă acest partid are de gând să-l zdrobească pe cel care e la putere. Problema aceasta devine ușoară dacă potrivnicul își deține puterea de la ideea deliberate, de la ceea ce se numește liberalism, și dacă își jertfește ceva din putere pentru această idee. Și atunci, iată în ce va consta izbânda teoriei noastre: frânele scăpate ale puterii sunt îndată luate în mână de către alții, prin forța legilor de viață (deoarece forța oarbă a poporului nu poate rămâne o singură zi fără călăuză, iar noul guvern nu face altceva decât să ocupe locul celui vechi, slăbit de liberalism).”

7.
„În zilele noastră puterea aurului a înlocuit pe aceea a guvernelor liberale. A fost o vreme când domnea credința. Ideea de libertate e irealizabilă, deoarece nimeni nu știe să se folosească de ea într-o măsură dreaptă. Ajunge să fie lăsat poporul să se guverneze câtva timp singur, pentru ca această autonomie să se transforme îndată în anarhie. Iar din clipa aceea se nasc dezbinări care se transformă foarte repede în lupte sociale, în care statele se mistuie și unde mărimea lor se preface în cenușă.”

8. „Fie că statul se istovește în propriile lui frământări, fie că certurile sale lăuntrice îl aduc în starea de a fi la bunul plac al dușmanilor din afară, din acel moment, el poate fi socotit ca iremediabil pierdut și se află în stăpânirea noastră. Despotismul (puterea) capitalului, care e în întregime în mâinile noastre, îi apare atunci acestui stat ca o luntre de scăpare, de care e silit vrând-nevrând, să se agate, pentru a nu se îneca.”

12.
„Scopul nostru e să avem în mână puterea. Cuvântul ‚drept’ este o idee abstractă pe care nimic n-o îndreptățește. Acest cuvânt nu înseamnă decât atât: ‚Dă-mi ceea ce vreau, pentru ca să pot dovedi că sunt mai tare decât tine’.”

13.
„Unde începe și unde se sfârșește dreptul?”

14.
„Într-un Stat unde puterea e rău organizată, unde legile de guvernare au devenit vagi și ușor de ocolit, în urma drepturilor nenumărate, întemeiate de liberalism, eu socotesc că e un nou drept al meu să mă arunc, pe baza legii celui mai tare, asupra tuturor orânduielilor și a tuturor regulilor stabilite, și să le răstorn; să pun mâna pe legi, să clădesc din nou toate așezămintele, să mă fac stăpânul celor ce mi-au predat mie drepturile pe care le obținuseră prin forța lor și de care s-au lepădat de bună voie în liberalismul lor.”

15. „Din pricina slăbiciunii de astăzi a tuturor puterilor, stăpânirea noastră va fi mai trainică decât oricare alta, pentru că ea nu va putea fi înfrântă, până în clipa când se va fi înrădăcinat atât de bine, încât nici un șiretlic nu o va mai putea dărâma.”

20. „Un popor lăsat pe seama lui proprie, adică pe seama celor ridicați din sânul său se ruinează prin certurile partidelor ațâțate de setea de putere și prin dezordinile care se nasc de aici. E oare cu putință ca gloatele populare să judece liniștit, fără dușmănii lăuntrice, să conducă afacerile țării, care nu pot fi amestecate cu interese personale? Se pot ele apăra împotriva dușmanilor din afară? Nu, e cu neputință! Un plan împărțit în atâtea capete câte are mulțimea, își pierde unitatea; devine neînțeles și fără putință de a fi înfăptuit.”

21. „Mulțimea e un barbar, care își arată barbaria la orice prilej. Îndată ce gloata apucă în mâini libertatea, ea o transformă foarte repede în anarhie, care e treapta cea mai înaltă a barbariei.”

22. „Închipuiți-vă dobitoacele acelea îmbătate cu alcool, năucite de vin, cărora li s-ar da dreptul de a bea fără măsură, drept ce vine la pachet cu ‚libertatea’. Noi nu putem îngădui ca ai noștri să decadă până la o asemenea treaptă. Popoarele de goyim sunt îndobitocite de băutură; tinerețea le e înjosită de studiile clasice și de desfrânarea precoce la care i-au împins agenții noștri – profesorii, oamenii de serviciu, guvernanțele din casele bogate, apoi negustorii noștri și femeile noastre din localurile de petrecere ale goyim.” (Prin pornografie și libertinaj în lumea artei și a muzicii.)

23. „Cuvântul nostru de ordine e: puterea și fățărnicia. Singură puterea poate învinge în politică, mai ales când e ascunsă în talentele necesare oamenilor de Stat. Violența trebuie să fie un principiu, viclenia și fățărnicia o regulă, pentru guvernele care nu vor să-și predea coroana în mâinile agenților unei noi puteri. Acest rău e singurul mijloc dea ajunge la scop, la bine. De aceea, noi nu trebuie să ne oprim înaintea mituirii, înșelătoriei și a trădării, ori de câte ori ne pot ele servi atingerea scopului nostru. În politică trebuie să te pricepi să iei proprietatea altuia fără a șovăi, dacă poți obține prin acest mijloc supunerea și suveranitatea.”

24. „Statul nostru, în această cucerire pașnică, are dreptul să înlocuiască grozăviile războiului prin condamnări la moarte mai puțin văzute și mai folositoare, necesare pentru a întreține teroarea aceasta care face popoarele să asculte orbește. O severitate crudă e cel mai mare susținător al puterii unui Stat; prin urmare nu e numai în folosul nostru, dar e chiar de datoria noastră să ne ținem de acest program al violenței și fățărniciei. O asemenea doctrină bazata, pe calcul, e tot atât de folositoare cât și mijloacele pe care le întrebuințează. Prin urmare, nu numai prin aceste mijloace, dar și prin această doctrină a cruzimii, vom învinge și vom înrobi guvernului nostru suprem toate celelalte guverne. Va fi îndeajuns să se știe că suntem nemiloși, pentru ca orice nesupunere să înceteze.”

25. „Noi, cei dintâi, și încă din vechime, am aruncat poporului cuvintele: ‚Libertate, Egalitate, Fraternitate,’ cuvinte repetate pe urmă de atâtea ori de către papagali inconștienți, care, atrași din toate pârțile de această momeală, nu s-au folosit de ea decât pentru a nimici prosperitatea lumii și adevărata libertate individuală, altădată atât de bine asigurată prin constrângerea mulțimii. Oameni care s-au crezut inteligenți printre goyim, n-au știut să descurce înțelesul ascuns al acestor cuvinte, n-au văzut că se contraziceau, n-au văzut că nu există egalitate în natură, că nu poate să existe libertate, că natura ea însăși a creat inegalitatea spiritelor, a caracterelor și a inteligențelor, atât de mult supuse legilor ei. Acești oameni n-au înțeles că mulțimea e o putere oarbă; că parveniții pe care și-i alege pentru a o guverna, nu sunt mai puțin orbi în politică decât ea însăși; că inițiatul, cel introdus în tainele politicii, fie el chiar un prost, poate guverna, în vreme ce mulțimea neinițiaților, fie chiar plini de geniu, nu înțeleg nimic din politică. Toate aceste gânduri nu le-au venit în minte goyimilor; totuși pe aceasta se întemeia principiul guvernământului dinastic; tatăl, domnitorul, transmitea fiului său secretele politice, necunoscute în afară de membrii familiei domnitoare, pentru ca nimeni să nu le poată trăda. Mai târziu, obiceiul transmiterii adevăratelor principii ale politicii, se pierdu, iar acest lucru a fost de folos izbânzii agendei noastre.”

26. „Totuși, în largul lumii, cuvintele Libertate, Egalitate, Fraternitate, au adus în rândurile noastre, prin mijlocirea agenților noștri orbi, legiuni întregi de goyim care ne-au purtat cu însuflețire steagurile. Și totuși, aceste cuvinte erau niște viermi care rodeau bunăstarea tuturor ne-evreilor, spulberând pretutindeni pacea, liniștea și solidaritatea, săpând pe dedesubt toate așezămintele statelor. Veți vedea din cele ce urmează că aceasta ne-a folosit numai nouă; acest lucru ne dădu, între altele, putință de a obține cheia cea mai importantă, sau mai bine zis de a desființa privilegiile pe care era întemeiată aristocrația goyimilor și singurul mijloc de apărare pe care popoarele și națiunile îl au împotriva noastră. Pe dărâmăturile aristocrației naturale și ereditare, noi ne-am ridicat aristocrația noastră, a inteligenței și a banului. Am luat drept bază a acestei noi aristocrații, bogăția, care depinde de noi, și știința care e îndrumată de înțelepții noștri.”

27. „Izbânda noastră a fost încă ușurată prin faptul că, în legăturile noastre cu oamenii de care aveam nevoie, am știut întotdeauna să atingem corzile cele mai simțitoare ale sufletului omenesc, avariția, lăcomia, neîndestularea lipsurilor materiale; fiecare dintre aceste slăbiciuni omenești, luată aparte, fiind în stare să înăbușe neatârnarea gândului, punând voința oamenilor în slujba celor ce le cumpără sufletul.”

28. „Ideea abstractă a libertății ne-a dat putință de a face mulțimea să înțeleagă că un guvern nu e altceva decât un locțiitor al proprietarului țării, adică al poporului, și că poate fi schimbat așa cum se schimbă mânușile învechite.”

29. „Această posibilitate de înlocuire a reprezentanților poporului i-a pus la dispoziția noastră, și ne-a dat nouă puterea de a-i desemna.”


Protocolul al II-lea

1. „E în interesul nostru ca războaiele să nu urmărească, întrucât se poate, câștiguri teritoriale. Războiul fiind astfel transpus pe terenul economic, națiunile vor simți puterea stăpânirii noastre, și această situație va pune pe cei doi vrăjmași la dispoziția agenților noștri internaționali, care au mii de ochi pe care nici o graniță nu-i poate opri. Atunci drepturile noastre internaționale vor covârși drepturile naționale, în adevăratul înțeles al cuvântului și vor guverna popoarele tot astfel cum dreptul civil al Statelor reglementează legăturile dintre supușii lor.”

2.
„Administratorii, aleși din public de către noi, dintre goyimii cei mai slugarnici, nu vor fi oameni pregătiți pentru administrația țării. În acest fel vor deveni ușor niște păpuși trase de ață de către înțelepții și genialii noștri sfetnici, de către specialiștii noștri crescuți încă din copilărie în vederea administrării afacerilor lumii întregi.”

5. „Statele de astăzi au o mare putere creatoare: presa. Rolul presei e de a arăta nemulțumirile așa zise intolerabile, de a aduce la cunoștință plângerile poporului, de a crea nemulțumiți și de a le da un glas. Presa întrupează ‚libertatea de exprimare’. Dar Statele de goyim n-au știut întrebuința această putere și ea a căzut în mâinile noastre. Prin ea am obținut puterea influenței, cu toate că noi înșine am operat din umbră; mulțumită presei am îngrămădit în mâinile noastre aurul, în ciuda valurilor de sânge și de lacrimi în mijlocul cărora am fost siliți să ni-l agonisim. Dar acestea le-am răscumpărat, jertfind pe mulți dintre ai noștri. Fiecare dintre ai noștri care au fost jertfiți, prețuiește cât mii de goyim înaintea lui Dumnezeu. Evreul a știut întotdeauna să tragă foloase din dezordine. De aceea, el a căutat să dezlănțuie dezordinea, revoluția, războiul, pentru că asemenea frământări i-au adus numai bine.”


Protocolul al III-lea

1. „Vă pot anunța astăzi că suntem deja aproape de țintă. Încă puțină cale și cercul Șarpelui simbolic (care reprezintă poporul nostru) se va închide. Când cercul se va fi închis, toate Statele Europei vor fi încleștate în el, ca într-o menghină puternică.”

2. „Balanța constituțională va fi în curând răsturnată, deoarece am falsificat-o, în așa fel încât să se aplece când într-o parte, când într-alta, până ce în sfârșit se va dărăpăna. Neamurile credeau că au făurit-o destul de puternică și așteptau totdeauna ca cele două talere să se pună în echilibru. Dar pivoturile acesteia – regii așezați pe tronurile lor și președinții – sunt puși la adăpost de către reprezentanții lor, care fac neghiobii și se lasă târâți de către puterea lor lipsită de control și responsabilitate. Acești reprezentanți își datorează puterea terorii de care sunt stăpânite palatele. Regii așezați pe tronurile lor ne mai având legătură cu poporul lor, nu se mai pot înțelege cu el și nu se pot întări împotriva persoanelor lacome după putere. Puterea clarvăzătoare a conducătorilor și puterea oarbă a poporului, fiind despărțite le către noi, și-au pierdut toată însemnătatea; separate, sunt tot atât de neputincioase ca orbul fără toiag.”

3. „Pentru a-i ațâța pe cei ce caută puterea să abuzeze aceasta, noi am așezat în opoziție toate forțele, desfășurându-le tendințele liberale către independență. În acest scop am încurajat orice întreprindere, am înarmat toate partidele, am făcut din putere ținta tuturor ambițiilor. Am transformat în arene de gladiatori Statele, arene în care se desfășoară o sumedenie de tulburări confuze... încă puțină vreme și dezordinile și falimentele vor apărea pretutindeni.”

4. „Limbuții neobosiți au transformat ședințele Parlamentelor și adunările administrative, în lupte oratorice. Ziariștii îndrăzneți, pamfletari fără rușine, atacă zilnic personalul administrativ. Abuzurile puterii vor pregăti în sfârșit căderea tuturor tradițiilor, și totul va fi răsturnat sub loviturile gloatei înnebunite.”

6. „La îndrumarea noastră, poporul a nimicit aristocrația (nobilimea) care-i era mamă naturală ocrotitoare și hrănitoare, de a cărei înflorire atârna și bunăstarea poporului. Acum când aristocrația e zdrobită, poporul a căzut sub jugul hrăpăreților, al speculanților îmbogățiți, care îl asuprește într-un chip nemilos.”

7. „Noi ne ivim pe scenă ca presupuși apărători ai muncitorului, ca eliberatori ai acestora de sub asuprire, atunci când îi propunem să intre în rândurile armatei noastre de socialiști, de anarhiști, de comuniști, pe care, sub pretext de solidaritate, o susținem totdeauna printre membrii masoneriei noastre sociale. Aristocrația care se bucura, prin lege, de munca lucrătorilor, avea interesul ca muncitorii să fie sătui, sănătoși și puternici. Interesul nostru e, dimpotrivă, ca toții goyim să degenereze. Puterea noastră izvorăște din foamea cronică, din slăbiciunea muncitorului, deoarece toate acestea îl supun voinței noastre și îl fac să-și piardă și puterea și hotărârea de a se împotrivi acestei voințe. Foamea îi conferă capitalului mai multe drepturi asupra muncitorului decât căpătase aristocrația prin autoritatea regilor.”

8. „Prin mizerie și prin ura pizmuitoare pe care o produce ea, noi îndrumăm mulțimile și ne folosim de mâinile lor pentru a-i zdrobi pe cei ce se împotrivesc planurilor noastre.” (Naufragiatorii comuniști)

9. „Atunci, când va veni vremea ca regele nostru suveran peste toată lumea să fie încoronat, tot aceste mâni vor mătura din cale tot ceea ce ar putea alcătui o piedică.”

10. „Goyim au pierdut obișnuința de a gândi liber fără ajutorul sfaturilor venite din partea specialiștilor noștri. Iată de ce nu văd ei nevoia grabnică de a face ceea ce vom face noi atunci când ne vom fi fondat regatul, și anume de a propovădui în școlile primare singura știință adevărată, care e cea dintâi dintre toate științele ordinii sociale, ale vieții omenești și ale existenței sociale, știința care arată diviziunea muncii și prin urmare împărțirea oamenilor în clase și stări deosebite. Trebuie ca fiecare să știe că, datorită deosebirilor în tipurile de muncă cărora sunt supuși oamenii, nu poate exista ‚egalitate’ între aceștia. Adevărata știință a ordinii sociale, în taina căreia nu lăsăm să pătrundă ne-evreii, ar arăta tuturor că rangurile și munca fiecăruia trebuie ținute într-un anumit cerc de oameni, pentru a nu fi un izvor de încurcături în urma lipsei de potrivire dintre educație și muncă. Învățând această știința, oamenii se vor supune de bună voie acestei autorități și și vor accepta posturile stabilite pentru ei de către Stat. Dimpotrivă însă, în starea de azi a științei, așa cum am făurit-o noi, poporul, încrezându-se orbește în cuvântul tipărit, nutrește, în urma adevărurilor cu care îi adăpăm prostia, o ură oarbă împotriva tuturor claselor pe care le crede a fi deasupra lui, deoarece nu înțelege însemnătatea fiecărei clase și condiții sociale.”

11. „Aceasta dușmănie va crește încă în urma crizei economice, care se va sfârși prin încetarea operațiunilor la Bursă și vor pune industria pe butuci. Când vom isca o criză economică generală, cu ajutorul tuturor mijloacelor ascunse de care dispunem și prin intermediul aurul care se află în întregime în mâinile noastre, atunci vom arunca în stradă gloate întregi de muncitori, în aceeași zi, în toate țările din Europa. Aceste gloate vor vărsa cu sete sângele acelora pe care, în simplitatea neștiinței lor, îi pizmuiesc încă din copilărie și ale căror bunuri le vor putea atunci jefui.” (Ține minte că aceste lucruri au fost scrise cu 25 de ani înaintea oricărei crize economice globale.)

16. „Astăzi suntem invincibili, ca putere internațională, căci atunci când suntem atacați într-un stat, suntem apărați de alte State. Independența noastră politică e înlesnită de lașitatea nesfârșită a popoarelor de goyim, care se târăsc înaintea puterii, care sunt nemiloase față de slăbiciunile și greșelile mărunte, dar iertătoare față de nelegiuirile celor mari, care nu vor să recunoască contradicția din ideea libertății, care sunt răbdătoare până la jertfă înaintea puterii brutale a unui despotism îndrăzneț. Aceste popoare de goyim suferă și rabdă de la prim-miniștrii lor nedreptăți pentru care ar fi tăiat capetele la douăzeci de regi.”

19. „Și iată cum poporul osândește pe cei drepți și iartă pe cei vinovați, crezând din ce în ce mai mult că poate face ceea ce-i place. În asemenea împrejurări poporul nimicește orice orânduire liniștită și dă naștere la neorânduieli la fiecare pas.”

20. „Cuvântul ‚libertate’ împinge la luptă societățile omenești împotriva oricărei forțe, împotriva oricărei puteri, împotriva oricărei autorități și chiar și împotriva lui Dumnezeu și a legilor naturii. Iată pentru ce noi, la înființarea regatului nostru, va trebui să scoatem acest cuvânt din vocabularul omenesc, ca fiind principiul brutalității, care schimbă gloatele în fiare sălbatice. E adevărat că aceste fiare adorm totdeauna după ce s-au adăpat cu sânge, și că atunci e ușor să le prinzi în lanțuri. Dar dacă nu li se dă sânge, atunci nu dorm, ci vor continua să lupte.”


Protocolul al IV-lea

3. „Dar până și libertatea în sine ar putea fi inofensivă și ar putea exista în Stat, fără a aduce vreun rău bunăstării popoarelor, dacă ea s-ar sprijini pe legile credinței în Dumnezeu și ale frăției dintre oameni și dacă ar fi străină concepției de egalitate, care a dezmințit chiar de legile firii care a statornicit înfrânarea și supunerea. Având o asemenea credință, poporul s-ar lăsa guvernat de către autoritatea fariseilor și ar merge înainte, umil și pașnic, sub conducerea păstorului său sufletesc, împăcat cu împărțirea făcută de Dumnezeu, a bunurilor acestei lumi. Iată de ce trebuie să dărâmăm credința și să smulgem din sufletul creștinilor însuși principiul Dumnezeirii și al Sufletului și să le înlocuim cu socoteli aritmetice și nevoi materiale.”

4. „Pentru a nu le da ne-evreilor timp să cugete și să observe, trebuie să-i abatem de la aceste preocupări, împingându-i către grijile industriei și ale comerțului. În acest fel toate națiunile își vor căuta câștigurile lor și, luptând fiecare pentru propriile foloase, nu-și vor băga în seamă dușmanul comun. Însă din nou, pentru ca libertatea să poată astfel dezbina și nimici în întregime societatea neamurilor, trebuie să facem din speculație baza industriei: în felul acesta niciuna din bogățiile pe care industria le va scoate din pământ, nu va rămâne în mâinile industriașilor, ci toate se vor spulbera în speculații, adică vor cădea în pungile noastre.”

5. „Lupta înfierbântată pentru superioritate și loviturile vieții economice, vor crea… de fapt, au creat deja, societăți dezamăgite, reci și fără suflet. Astfel de societăți vor avea o deosebita groază față de politica superioară și de religie. Singura lor călăuză va fi câștigul, adică banul, pentru care vor avea un adevărat cult din pricina bunurilor materiale pe care le poate procura. Atunci va fi momentul atacului când, nu de dragul binelui și nici chiar pentru a pune mâna pe bogății, ci numai din ura pe care o au împotriva privilegiaților, clasele de jos ale ne-evreilor ne vor urma în lupta noastră împotriva rivalilor noștri pentru putere, care sunt milionarii goyimilor.”


Protocolul al V-lea

4. „O întovărășire între toți ne-evreii din lume ne-ar putea subjuga pentru câtva timp: dar suntem scutiți de această primejdie prin rădăcinile adânci de neînțelegere pe care nu le mai poate nimeni smulge din inima lor. Noi am ațâțat, una împotriva alteia, socotelile individuale și naționale ale neamurilor, dușmăniile religioase și etnice pe care le-am ținut aprinse de douăzeci de veacuri. De aceea nici un Stat nu va primi ajutor nicăieri dacă încerca să-și ridice mâna împotriva noastră, întrucât fiecare va socoti că o înțelegere împotriva noastră e dăunătoare propriilor sale interese. Noi suntem atotputernici – nimeni nu poate scăpa din puterea noastră. Națiunile nu pot încheia nici cea mai neînsemnată înțelegere, fără ca noi să nu ne amestecăm în secret în ea.”

8.
„În toate vremurile, popoarele, ca și orice om, au luat cuvintele drept fapte, deoarece ele se mulțumesc cu aparența lucrurilor și își dau foarte rar silința de a cerceta dacă promisiunile în legătură cu viața socială au fost îndeplinite. Prin urmare vom fonda instituții de formă, care vor oferi poporului dovezile pentru beneficiile pe care le primesc de pe urma progresului.”

9. „Noi vom împrumuta haina tuturor partidelor, a tuturor tendințelor și vom îmbrăca cu ele pe oratorii noștri, care vor vorbi atât de mult, încât toată lumea va obosită de a-i mai asculta.”

10. „Pentru a câștiga opinia publică, trebuie să o buimăcim, răspândind din diferite părți și vreme îndelungată atâtea păreri care se bat cap în cap, încât goyimii vor sfârși prin a se pierde în labirintul acesta și vor ajunge la concluzia că e cu mult mai bine să n-ai nici o părere în politică. Vor recunoaște că acestea sunt chestiuni care nu privesc societatea, și că ele nu sunt menite a fi cunoscute decât de acela care se află la conducere. Acesta e întâiul secret.”

11. „Al doilea secret, necesar pentru a guverna cu succes, constă în a înmulți în așa măsură greșelile poporului, apoi obiceiurile, patimile și regulile vieții în comun, încât nimeni să nu mai fie în stare să descurce acest haos și oamenii să ajungă să nu se mai înțeleagă unii pe alții. Această tactică ne va fi de folos și într-un alt fel, și anume, va semăna neînțelegerea în toate partidele, cu scopul de a împrăștia toate forțe colective care nu vor încă să ni se supună; ea de asemenea va descuraja orice fel de inițiativă personală care va putea pune bețe în roate planurilor noastre. Nu există nimic mai periculos decât inițiativa personală; dacă o astfel de inițiativă pornește dintr-un geniu, poate realiza mai multe lucruri decât pot fi realizate de un milion de oameni printre care am semănat discordie. Trebuie să îndrumăm educația comunităților de goyim în așa fel încât, ori de câte ori se află în fața oricărui lucru care va cere inițiativă, să abandoneze imediat ideea, cuprinși fiind de o neputință deznădăjduită. Sforțările care rezultă din libertatea de a acționa, sunt vlăguite atunci când dau nas în nas cu libertatea altor persoane. Din această ciocnire se nasc apoi dureroase conflicte morale, dezamăgiri și falimente. Prin toate aceste metode îi vom epuiza pe goyim pe atât de mult încât îi vom sili să ne ofere putere internațională, a cărei natură va fi de așa fel încât ne va permite să înglobăm gradual toate forțele Statelor lumii, fără a recurge la vreo formă de violență, pentru a forma Guvernământul Suprem. În locul conducătorilor de azi noi vom pune câte o sperietoare care se va chema Administrația Guvernământului Suprem. Mâinile sale vor fi întinse în toate direcțiile ca niște clești, iar organizația sa va fi atât de uriașă, încât nu va da greș în a supune toate națiunile pământului.” (Acest lucru a fost scris cu 50 de ani înainte de fondarea Națiunilor Comuniste Unite!)


Protocolul al VI-lea

1. „În curând vom întemeia monopoluri uriașe, niște rezervoare de bogății colosale de care vor depinde chiar și marile averi ale goyimilor, într-așa o măsură încât se vor scufunda împreună cu creditele de vânzare în ziua de după sfărâmarea politică...”


Protocolul al VII-lea

2. În Europa întreagă, ca şi în celelalte continente, trebuie să întreținem fierberea, neînțelegerea şi ura. Câștigul ne e îndoit. Pe de-o parte, prin aceasta ținem la respect toate tarile care vor ști că noi putem, după bunul nostru plac, să provocăm dezordinea sau să restabilim ordinea: toate aceste țări se vor obișnui astfel să vadă în noi o forță indispensabilă de constrângere. Pe de altă parte, uneltirile noastre ascunse vor încurca toate corzile pe care le vom fi întins în cabinetele de stat, şi aceasta cu ajutorul politicii, al contractelor economice şi al îndatoririlor financiare. Pentru a ne putea atinge acest scop, va trebui să dăm dovadă de o mare viclenie în cursul tratativelor şi a negocierilor; dar în ceea ce se cheamă ‚limba (atitudinea) oficială’ noi vom urmări o tactică opusă şi vom părea a fi cinstiți şi împăciuitori. În acest fel, popoarele şi guvernele goyimilor, pe care le-am obișnuit să nu privească decât acea față a lucrurilor pe care le-o arătăm noi, ne vor considera încă o dată drept binefăcătorii şi mântuitorii neamului omenesc.”

3. „La orice împotrivire, va trebui să fim în stare să-i facem pe vecini să declare război țării care ar îndrăzni să ni se opună; iar dacă şi acești vecini s-ar gândi să se întovărășească împotriva noastră, va trebui să-i înfrângem pe toți printr-un război universal, al lumii întregi.” (Aceste lucruri au fost scrise cu opt ani înaintea primului Război Mondial din toată istoria omenirii!)


Protocolul al VIII-lea

3. „Pentru câtva timp, până când va sosi clipa în care nu va mai fi primejdios să încredințăm posturi de răspundere din Stat, fraților noștri jidani, le vom încredința unor indivizi al căror trecut şi caracter vor fi de asemenea natură încât să existe o prăpastie între ei şi popor, unor astfel de oameni cărora, în caz de abatere de la ordinele noastre, să riște condamnarea ori surghiunul – pentru ca să fie siliți să apere interesele noastre până la ultima lor suflare.”



Acest plan diabolic a FUNCȚIONAT și a prezis evenimente cum sunt Războaiele Mondiale, timp de mai bine de 60 de ani. Indiferent că e sau nu autentic, acesta oferă o înțelegere valoroasă a lucrurilor care se petrec chiar acum, dar și a lucrurilor care VOR veni. Henry Ford a publicat în 1920 aceste planuri nemaipomenite ale evreilor și afirmat că „SUNT ÎN CONCORDANȚĂ CU REALITATEA!” Asta s-a întâmplat acum 45 de ani. Acestea CONTINUĂ să fie în concordanță cu realitatea și în zilele noastre. Cititorul care insistă să facă tabără cu evreii, afirmând că aceste documente sunt „contrafăcute,” tot nu poate discredita corelațiile năucitoare dintre lucrurile pe care le prezic Protocoalele, și ceea ce se întâmplă în lume.

Unul dintre elementele de bază a planului evreilor de cucerire secretă a lumii, e întrebuințarea părții inferioare a omenirii pe post de „trupe” evreiești – exact așa cum a fost expus în Protocoale.

În capitolul următor, vom examina această amenințare, care poate deveni un „duh din lampă” mult mai periculos decât evreii băgăcioși care i-au dat drumul din lampă.


Thomas

Offline

Board footer

Powered by FluxBB 1.5.10