Forumurile Bucuria lui Satan

„Întunericul e lumină întoarsă pe dos” – Belzebut

You are not logged in. In order to view the entire Forum, please log in.

#1 13-Apr-2018 15:31:38

admin
Administrator
Registered: 24-Oct-2013
Posts: 4,640

IMPERIUL ALB (CAP 13 - Puterea Albilor)

Cap. 1 - Strigătul de moarte
Cap. 2 - Sifilisul spiritual
Cap. 3 - Falsificatorii diagramei
Cap. 4 - Căpitani corupți
Cap. 5 - Naufragiatorii
Cap. 6 - O privire mai atentă asupra corupților
Cap. 7 - Prietenii căpitanului
Cap. 8 - Prietenii echipajului
Cap. 9 - Ciuma negroidă
Cap 10 - Adevărurile despre rasă
Cap 11 - Coșmar
Cap 12 - Cincizeci de ani de faliment


IMPERIUL ALB

În capitolul precedent am prezentat dovada aproape incredibilă că, cu toate că ne confruntăm cu cea mai mare catastrofă din întreaga istorie umană, singurul răspuns majorității taberei noastre a fost acela de a-l urma pe inamic.

Înainte de a prezenta ceea ce poate fi făcut pentru a opri această nebunie suicidală, trebuie să fac o pauză pentru a restabili în mintea cititorului că pierderea acestei lupte înseamnă măcelărire și teroare de așa proporții ce n-au mai fost întâlnite pe această planetă.

Evreii și aliații lor colorați aflați azi în spatele infernului din lume, nu glumesc; nu umblă cu jumătăți de măsură. Ei își ucid inamicii.

Pentru a atesta natura criminală a evreilor, nu trebuie decât să le inspectezi propriile lor cuvinte. Aceștia se laudă cu asta.

În secolele timpurii ale istoriei umane, toate grupele rasiale au comis multe omoruri. Însă numai evreii împreună cu alți orientali s-au bălăcit în sânge și s-au desfătat în agonia și uciderile bizare ale victimelor lor, fiind cuprinși de o ură depravată.

Dacă asta sună prea extrem, pune mâna pe tora evreiască (Vechiul Testament) și citește primele câteva capitole ca dintr-o carte de istorie. Indivizii pe care evreii îi venerează drept „sfinți” și „profeți” au fost cei mai mari criminali din întreaga istorie – și asta chiar din spusele lor. Orișiunde au mers s-au desfătat în măcelărirea tuturor acelora care le-au ieșit în cale, uneori mergând un pas mai departe, ucigând până și porcii, vitele, pisicile și câinii dușmanilor lor.

În lucrarea sa monumentală și autoritară „Decline and Fall of the Roman Empire,” Edward Gibbon ne oferă un alt exemplu istoric care ne arată predilecția pe care evreii orientali o au pentru crimă. La pagina 384 a ediției publicate în Londra în anul 1783, Gibbon scrie:

„De la domnia lui Nero și până la cea a lui Antonius Pius, evreii au afișat o nerăbdare feroce de a guverna Roma, lucru care în mod repetat a dus la unele dintre cele mai furioase masacre și insurecții. Omenirea e șocată când aude de actele oribil de sălbatice pe care ei (evreii) le-au comis prin orașele din Egipt, Cipru și Cirene, în care au locuit în prietenii trădătoare cu nativii nebănuitori. În Cirene au masacrat 220.000 de greci; în Cipru, 240.000; în Egipt o mare multitudine de suflete. Multe dintre aceste victime nefericite au fost spintecate după instrucțiunile date prin exemplu de regele David. Evreii victorioși le-au devorat carnea, le-au lins sângele, iar cu mațele victimelor și-au împodobit corpurile ca cu niște ghirlande.”

Prea puțini americani sunt conștienți de faptul că în timpurile moderne, cea mai înfricoșătoare haită de criminali din America nu e formată din mafia, ci dintr-o bandă de evrei din aripa estică a New York City.

Banda Murder Inc. (Crimă s.r.l.) a avut sediul în districtul Greenpoint din Brooklyn și a fost condusă de evreul Louis „Lepke” Buchaiter. În tradiția evreilor după tora și a evreilor menționați de Gibbon – cei care și-au spintecat inamicii după care au dansat pe străzi împodobiți cu mațele lor – la fel ca și evreii setoși de sânge din Murder Inc., sunt specializați în spintecarea victimelor lor pe când acestea sunt încă în viață, după care îi înjunghie încet cu pioleți până își dau suflarea; și fac toate astea pentru bani! Nici un alt grup de criminali plătiți nu i-a egalat vreodată pe evreii sângeroși din Murder Inc.!

Dintr-o carte greu de găsit întitulată Murder Inc., care a fost scrisă de procurorul general al orașului New York, Thomas E. Dewey și care vorbește despre curățarea acestei bande, am copiat numele personajelor în ordinea în care au apărut în carte. Aruncă o privire la numele indivizilor implicați în această moară ucigașă de făcut bani.

AL GLASS, Carl SHAPIRO, Max „Nemernicul” GOLOB, Irving „Chippy” WEINER, „Abbadabba” BERMAN, „Waxey Gordon” WECHSLER, Bo WEINBERG, Emanuel „Mendy” WEISS, „Tootsie”  FEINSTEIN, Sholem BERNSTEIN, Hyman KASNER, Jacob „Hooky” ROTHMAN, Mickey COHEN  (de acesta ai mai auzit), Charlie WORKMAN, Mert WERTHEIMER, „Pittsburg Phil” STRAUSS, „Pretty” AMBBERG (acest evreu „Abe” WAGNER specializat l-a ucis pe „Bugsy” GOLDSTEIN prin torturarea cu un piolet), „Bugsy” SIEGEL (și despre acesta ai mai auzit), „Dopey Benny” FEIN, Benny „Șeful” TANNENBAUM, Abraham „Misfit” LANDAU, „Big Harry” SCHACTER, Meyer  LANSKY, Joey AMBERG, „Gangy” COHEN, Emanuel „Manny” KESSLER, „Puggy” FETNSTEIN, „Dandy Phil” KASTEL, Frankie TEITELBAUM, „Longy” ZWILLMAN, „Lulu” ROSENKRANZ, Isidore „Curley” HOLZ, Charlie SOLOMON, Paul BERGER, Lou COHEN, „Wolfie” GOLDIS, Abe SLABOW, „Nig” ROSEN, Yasha KATZENBERG, „Fat Sidney” BLATZ, Max RUBIN, Allie „Tick  Tock” TANNENBAUM, Charlie YANOWSKI, Moses „Moey Dimples” WOLINSKY, Max SHAMAN, „Happy” MELTZER, Moses „Moe” SEDWAY AL SILVERMAN, Harry „Big Greenie,” Lou GLASSER GREENBAUM, Willie SHAPIRO, Jacob „Gurrah” SHAPIRO, Max BLECKER, Sam GASBERG, Harry MILMAN, Arnold ROTHSTEIN, „Muddy” KASOFF, Joey SILVERS, Hyman YURAN, „Fatty” KOPERMAN, Solomon „Jack” GOLDSTEIN, Izzzy FARTISTEI, precum și mulți alții. Toți aceștia sunt EVREI.

Se presupune că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial naziștii au fost cei mai brutali și mai nemiloși. Când acești „partizani” comuniști îi împușcau pe soldații germani din spate din ambuscadă și când omorau trupe și civili prin aruncarea în aer a căilor ferate, germanii au răspuns – cu toate că aproape întotdeauna o făceau cu un anumit grad de reținere – prin împușcarea câtorva ostatici. Rezultatul inevitabil întotdeauna a constat într-o rezistență și mai aspră din partea comuniștilor, pentru că atunci când îl ataci pe inamic trebuie să-l zdrobești în întregime, altfel acesta va fi ațâțat într-o mai mare rezistență, ură și tărie.

După cum evreii știu prea bine, când folosești teroarea ca armă, aceasta trebuie să fie totală.

Privește ce-au făcut acești comuniști iubitori ai omenirii în pădurea Katyn din Polonia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Senatul SUA a investigat această atrocitate de negrăit, iar dovezile pot fi accesate în raportul senatului SUA despre masacrul ce a avut loc acolo.

Imediat ce comuniștii au preluat conducerea în Polonia, comisarul evreu din armata roșie i-a capturat pe toți ofițerii din armata poloneză – nu doar cei de top, ci absolut fiecare ofițer al armatei poloneze, în jur de 15.000 de indivizi – pe care i-a dus în pădurea Katyn și i-a măcelărit acolo în mod sistematic. I-a îngropat pe acești ofițeri în morminte comune.

Când germanii au preluat controlul asupra regiunii estice a Poloniei, au descoperit aceste morminte comune.

Au chemat Crucea Roșie internațională ca să inspecteze situl imediat după ce l-au descoperit, și au invitat și doi colonei de top din armata SUA pentru a vedea, cu proprii lor ochi, această dovadă clară a naturii evreilor ce-i conduceau pe „galanții aliați ai sovieticilor” (după cum mi-a fost spus la acea vreme). Roosvelt și banda s-a i-a împresurat și amenințat pe acești doi ofițeri SUA că-i va judeca la Curtea Marțială dacă-și vor deschide gurile!

Ceea ce vreau să arăt prin aceste dovezi despre natura monștrilor contra cărora trebuie să luptăm, e un tipar – un tipar al exterminării sistematice care, dacă nu va fi oprită, ne va distruge rapid pe noi, pe poporul nostru și întreaga noastră civilizație!

Maeștrii evrei ai revoluțiilor globale știu că cei mai mulți oameni nu se mișcă fără conducerea elitei grupului din care fac parte – au nevoie de un lider natural – la fel cum mâinile nu ți se pot mișca fără conducerea venită de la cap. Așa că revoluționarii evrei zdrobesc „capul” în mod sistematic și cu sânge rece.

Acesta e motivul pentru care ei i-au ucis pe toți ofițerii polonezi (nu doar pe câțiva ostatici, așa cum ar fi făcut nemții) – ci întregul aparat de conducere din forțele poloneze. Decapitați fiind, polonezii nu le-au mai cauzat probleme reale comuniștilor.

Una din cele mai noi rafinări a tehnicii evreiești de „decapitare” a popoare și mișcări întregi, e folosită din ce în ce mai des în statele satelit europene ale sovieticilor (care au fost date pe mâna comuniștilor de trădători din guvernul SUA).

Evreii deștepți care conduc din spatele cortinei ceste colonii muncitorești sovietice nefericite, au descoperit și-au pus în aplicare o schemă complet blestemată prin care să împiedice orice opoziție la tirania evreiască din a se manifesta cu succes.

Din când în când, acești comuniști calculați, asemenea fraților lor din Murder, Inc., complotează, organizează și realizează, cu sânge rece, o „rebeliune” împotriva lor înșiși.

În mod secret permit armarea și organizarea unei „opoziții” pe care ei înșiși au promovat-o. O privesc cum se dezvoltă, uneori o și ajută dacă e nevoie. Spre exemplu, postul lor de radio „Europa Liberă” servește  acestui scop.

Imediat ce sunt singuri că i-au racolat pe cei mai buni și curajoși posibili lideri ai oamenilor, aceștia precipită o rebeliune în cadrul căreia îi extermină pe toți acești lideri – ceea ce ei au și plănuit să facă de la bun început!

În adevăr, acest lucru s-a întâmplat în Ungaria în 1956!

Acest coșmar planificat are un avantaj în plus și anume acela că oamenii torturați încep să devină conștienți că au fost fraieriți și astfel, în viitor, orice lider care va încerca să organizeze o opoziție vor fi tratați de proprii lor oameni drept agenți inamici provocatori, indiferent de cât de sinceri ar fi aceștia. Opoziției îi e imposibil să se dezvolte într-o astfel de ceață a suspiciunii.

În deceniile recente, evreii au descoperit o modalitate și mai ușoară prin care să-i ucidă pe goyim pe care-i urăsc. Ne determină pe noi înșine s-o facem.

Fratele meu obișnuia să lucreze ca bodyguard într-o discotecă. Din moment ce fratele meu nu e deloc un tip dur, l-am întrebat cum poate supraviețui ca „polițist” între toți acei brutali.

Mi-a răspuns: „Ori de câte ori dau de vreun dur beat și care cauzează probleme, merg și caut un dur și mai mare, de regulă la fel de beat și-i zic că am nevoie de ajutorul său. Îi umflu egoul, îl fac să se simtă important și-l conving că celălalt tip e „inamicul.” Așa că acesta merge și-l aruncă pe celălalt afară, după care-i închid pe amândoi afară.”

Timp de cel puțin o sută de ani, evreii au pus în aplicare această schemă blestemată împotriva națiunilor de albi din toată lumea.

De fiecare dată când merg din sediul nostru din Arlington, Virginia, la fabrica noastră de producție și imprimare din mediul rural din Virginia, între Washington și Richmond, trec printr-unul dintre pământurile cele mai îmbibate în sânge din întreaga Americă, frontul de luptă în care au fost măcelăriți mai mulți americani albi decât în toate războaiele noastre puse laolaltă! (Oamenii tind să uite că așa-zisul Război Civil a fost cea mai mare vărsare de sânge american, depășind cu mult Primul și al Doilea Război mondial, și toate celelalte războaie ale noastre.)
   
Uneori, când văd vreunul dintre micile semne istorice de pe marginea drumului, opresc mașina și ies afară pe dealurile și pajiștile liniștite, pe care armate de tineri americani curajoși s-au ucis între ele. În timp ce stau pe aceste fronturi de luptă de mult tăcute ale Bull Run, Manassas, Fredericksburg, Spotsylvana sau Chancellorsville care înconjoară sediul național și imprimeria Partidului Nazist american, aproape că pot auzi goarnele și strigătele sutelor de mii de flăcăi, dintre cei mai buni, aflați în ambele tabere. Pot auzi horăitul animalic scos în timp ce frații mei, din ambele armate, se luptă din greu să-și înjunghie, împuște, bombardeze și ciomăgii până la moarte proprii lor frați albi, cu sutele de mii, totul pentru un roi de negrii pe jumătate maimuță care acum sfâșie America în bucăți! Nu mi-e rușine să admit că nu-mi pot stăvili lacrimile în timp ce stau acolo în tăcerea liniștită a mediului rural, vizualizând miile de tineri curajoși ce se omoară și se dezmembrează unii pe alții pe acele fronturi de luptă.

Războiul civil e destul de departe în istorie pentru ca azi, mulți americani din ambele părți a liniei Mason-Dixon, finalmente pot începe a vedea nebunia tragică a acestui fratricid. Timp de mulți ani, pe când scriu aceste lucruri, „democrații din sud” și „republicanii conservatori” din nord s-au susținut unii pe alții, cel puțin în unele lupte din Congres, pentru a încerca să repare o parte din injuriile nebunești care au fost aduse Rasei Albe pe fronturile sângeroase ale Războiului Civil.

Războiul Civil nu a fost luptat pentru a „conserva uniunea,” așa cum spune propaganda, ci pentru a servi interesele comerciale ale agitatorilor rasiali care au iscat acel război prin propaganda cu „cabina unchiului Tom” și cu sentimentala și hipocratica lor „dragoste” pentru negrii. Aceiași agitatori rasiali i-au adus plini de bucurie și lăcomie pe prietenii lor colorați în America, cu corăbiile, atunci când afacerea era bănoasă (până în 1808, când negoțul cu sclavi a fost interzis). Dar imediat ce competiția comercială din sud le-a părut neconvenabilă, imediat ce n-au mai putut face bani din vânzarea de negrii, simpatia lor s-a îndreptat spre negrii sărmani și persecutați, pe care până adineauri i-au adus în lanțuri direct din Africa în marile corăbii ale nordului, pentru a-i vinde pe aur sau bani.

Războiul Civil n-a fost decât primul dintre „războaiele de sinucidere rasială” a poporului nostru, primul din maratonul de o sută de ani de măcelărire a fraților albi de către frații albi (iar acum, de când bombardarea ariană e posibilă, măcelărirea și surorilor albe de către frații albi, așa cum s-a întâmplat în al Doilea Război Mondial când am măcelărit un sfert de milion dintre cei ce fugeau de comunism și se adăposteau în frumosul oraș Dresden, care nu era nici militarizat și nu avea nici apărare).

Nimic nu e atât de nebunesc și sinucigaș decât râvna cu care albii de peste tot în lume se ucid între ei cu milioanele, ori de câte ori evreilor și prietenilor lor mincinoși și liberali le convine să ne ațâțe unii împotriva celorlalți.

Evreii nu trebuie decât să-și folosească ziarele, televiziunea, radioul, cărțile, revistele și manualele școlare pentru a ne otrăvi mințile și, imediat, diverse grupuri de albi pot fi aprinse din nou și din nou de furie ucigașă, unii împotriva altora. Evreii nu trebuie decât să ne spună de „atrocitățile” comise de un alt grup de albi, ca noi să-i măcelărim cu milioanele. Întotdeauna cei mai buni dintre bărbații din mijlocul nostru sunt uciși în aceste războaie fratricide, pentru că cei inapți sunt lăsați acasă iar cei mai buni potențiali tați sunt trimiși să fie măcelăriți. Iar dintre aceștia, cei mai buni dintre cei mai buni sunt uciși mai întâi, din moment ce ei sunt aceia al căror idealism și curaj îi împinge să devină voluntari în primele asalturi și, mai ales, în misiunile periculoase.

De fiecare dată când evreilor li se pare că un segment al Rasei Albe e pe cale de a deveni sănătos din punct de vedere național (și prin urmare sunt gata să se curețe de germenii degenerării și a bolii evreiești), evreii pur și simplu încep să lucreze pe restul albilor (exact așa cum spun în protocoalele bătrânilor Sionului), pentru a-i instiga împotriva propriilor lor frați.

Ne mint spunându-ne că frații noștri albi sunt „inamicii,” că frații noștri albi „torturează și omoară bebeluși și oameni inocenți,” că aceștia plănuiesc să ne „cucerească” și să ne transforme în sclavi sau să ne ucidă, că sunt „fiare,” că întreaga omenire plângând ne cere să mergem să-i zdrobim pe frații noștri – întotdeauna în numele acestor evrei și/sau negrii – și, în ultimul secol, în numele comuniștilor. Ce-a câștigat majoritatea americanilor din Primul și al Doilea Război Mondial?

Am salvat noi lumea de la tiranie? Nu!

Am transformat lumea într-o „democrație sigură”? Nu!

Am dobândit noi teritorii sau câștiguri mari și bogate – vreo mină sau vreo colonie? Nu!

Tot ce-am câștigat au fost dureri de cap, responsabilități și mai multe mici războaie, ură anti-americană, ziduri în Berlin, ajutoare împărțite în stânga și-n dreapta, Coreea, Vietnam, Cuba și răscoale și crime fără sfârșit la noi acasă.

În ziua de azi, acela-i tiparul standard al „războaielor” noastre: suicid reciproc între albi, urmat de predarea pe mâinile comuniștilor, a evreilor și a negrilor a din ce în ce mai multe dintre teritoriile noastre, a bogăției, drepturilor și a puterii noastre, și dezarmarea oricărei opoziții reale îndreptate împotriva gunoiului condus de evrei, pe motiv că trădează „visul american.”

Atâta timp cât conservatorii sunt prea lași să admită aceste fapte, continuând să-i atace pe adevărații luptători anticomuniști – pe național socialiștii germani iar mai noi pe naziștii americani – noi vom fi complet dezarmați împotriva evreilor vicleni. Nu poți afirma că „adevărul” e cea mai mare armă a ta, după care să te târăști la picioarele evreilor pentru a răspândi cele mai mari minciuni din toate timpurile despre Adolf Hitler și despre proprii tăi luptători!

Pentru a vedea nebunia psihologică a poziției pe care conservatorii o iau când vine vorba de Hitler și de „naziști,” imaginează-ți doar cum ar fi fost situația dacă în Statele Unite ar fi locuit un mare număr de mexicani bogați, pe vremea luptei de la Alamo. Ba mai mult, imaginează-ți că cele mai multe ziare americane ar fi fost deținute și controlate de mexicano-americani, astfel încât populația noastră să nu poată citi nimic altceva decât că Davy Crockett și gașca lui de „criminali de război” se „războiau în mod agresiv” prin confiscarea proprietăților mexicane din Alamo, în timp ce Santa Anna conducea forțele „democrate” ale „justiției și îndurării.”

Orice American ce pune la îndoială răutatea lui Davy Crockett sau care s-a îndoit de bunătatea lui Santa Anna ar fi imediat poreclit „urâtor de mexicani,” „anti-mexican” – și ar fi împins spre sărăcie și dezonoare.

Afară de cazul în care cineva ar fi avut curajul și integritatea de a spune adevărul despre eroismul lui Davy Crockett și a oamenilor săi în Alamo, însăși America ar fi sfârșit în mod iminent și complet pe mâinile mexicanilor!

Asta au avut evreii de câștigat de pe urma înfricoșării conservatorilor americani și din amăgirea acestora de a li se alătura evreilor în campania lor mincinoasă și murdară anti-nazism și de instigare a urii împotriva lui Hitler.

Fără inspirația și eroismul celor de talia lui Crockett, Bowie și Travis, nu ne putem câștiga războaiele. Când devii atât de depravat și de laș încât cineva să-ți poată inspira atâta spaimă încât să ajungi să-ți blestemi proprii tăi eroi, ți-ai pierdut puterea de supraviețuire – iar istoria te-a osândit deja s-ajungi o grămadă de cenușă.

În anul 1932, când conspiratorii au reușit să-l pună pe Franklin Roosevelt și pe gașca lui de evrei în Casa Albă, aceștia au plănuit o cucerire pentru revoluția lor comunistă mondială. America a fost mințită, amortizată cu o criză teribilă și vândută prin legea Bill of Goods a lui Roosevelt. Ar fi fost o floare la ureche.

Însă Germania era cheia succesului lor în mașinăria revoluției mondiale, fiind și cheia controlului asupra Europei. Dacă Germania nu putea fi cucerită sau cel puțin lăsată într-o stare de neajutorare (așa cum e acum), victoria comunistă globală le era imposibilă.

Un bărbat puternic s-a ridicat la acel moment și-a preluat inițiativa din mâinile evreilor intriganți. Adolf Hitler a reușit să recapete cumpătarea și onoarea a milioane de germani buni, astfel încât slabul guvern a fost forțat să-i acorde putere legală lui Hitler, prin voința poporului.

Adolf Hitler a purtat lupta de la Alamo pentru Rasa Albă. Acesta a pus frâu forțelor colorate a suicidului rasial, forțelor comunismului, forțelor sioniștilor aroganți și forțelor internaționale de manipulare a banilor – și a făcut asta suficient de mult pentru ca o mâna de oameni, așa ca mine, să-și curețe din cap pânzele de păianjen evreiești și să înceapă lunga luptă de deșteptare și eliberare a oamenilor noștri de sub tirania mondială evreiască și colorată.

Cu prețul vieții sale și cu cel a milioane de tineri germani, Hitler ne-a cumpărat nouă timpul prețios în care să ne putem deștepta și organiza pentru a le putea rezista evreilor și negrilor, exact așa cum Crockett și oamenii săi au cumpărat cu prețul vieții lor suficient de mult timp pentru ca Generalul Sam Houston să organizeze rezistența împotriva mexicanilor.

Ca să ne întoarcem la analogia noastră mexicano-americană, îți poți imagina cât de tare ar fi râs mexicanii (în privat) dacă atunci când lupta de la Alamo avea loc, toți liderii americani i-ar fi numit pe Crockett și pe oamenii săi o „gașcă de huligani,” „criminali de război,” „ciomăgari,” „nemțoi,” conducători în „lagăre de exterminare” mexicane, etc., în timp ce, în același timp, acești lideri americani, ar fi fost aclamați și proslăviți de „prietenii” lor mexicani patrioți care locuiesc în America și i-ar fi trimis tot felul de ajutoare lui Santa Anna, numindu-l „unchiul Santa cel bun” – exact așa cum Truman îl numește pe Stalin „unchiul Joe cel bun”?

Însă nebunia conservatorilor nu se oprește aici.

În zilele noastre, evreii i-au dus pe conservatori americani până în punctul în care aceștia repetă în cor, ca niște papagali, că „nazismul și comunismul sunt unul și același lucru”! (Acest lucru le oferă conservatorilor oportunitatea de a le „dovedi” evreilor și teroriștilor comuniști că ei, conservatorii, sunt la fel de anti-naziști pe cât sunt de anticomuniști!)

Acest tip de nebunie îi face pe evrei să se rostogolească pe jos de râs.

Pentru a înțelege până unde merge această nebunie cu „comunismul-și-nazismul-sunt-unul-și-același-lucru,” trebuie să-i cer cititorului să rămână cu mine în timp ce ne întoarcem la analogia cu Alamo. Imaginează-ți, dacă poți, că toți oamenii „respectabili” și patrioții din acea vreme făceau afaceri cu mexicanii, jurându-le prietenilor lor mexicani că, cu toate că erau proamericani, sub nicio formă nu erau „anti-mexicani!”

Pentru a egala nebunia declarația  „patrioților” din zilele noastre și, anume, că „comunismul și nazismul sunt unul și același lucru,” patrioții de pe vremea lui Alamo ar fi trebuit să se închine în fața partenerilor lor mexicani de afaceri, repetându-le din nou și din nou că „Noi nu suntem anti-mexicani. De fapt, suntem ne împotrivim lui Crockett pe cât de mult de împotrivim și lui Santa Anna. În adevăr, Crockett și Santa Anna sunt unul și același lucru! Ambii împușcă și folosesc arme!”

Acesta e adevărul gol goluț cu toate că, atunci când te afli chiar în mijlocul acestor lucruri și când tu însuți ești în vizorul terorismului, defăimării, pierderii locului de muncă și a averii – lucruri aranjate de evreii iubitori de democrație, pentru o vreme îți poate fi greu să realizezi profunzimea acestei nebunii anti-Hitler.

Din perspectivă istorică (și dacă vom supraviețui îndeajuns de mult pentru a putea râde) William Buckley va fi considerat de-a dreptul caraghios pentru că i-a adus în emisiunea sa TV pe Max Lerner, Jacob Javits și pe mulți alți evrei josnici, progresiști, comuniști și sioniști, tratându-i ca pe niște americani nobili și sinceri, în timp ce nu-și putea găsi suficiente cuvinte de ocară pentru mine și pentru oricine altcineva care îndrăznește să spună adevărul despre Adolf Hitler.

Timp de o sută de ani, agitatorii evrei au dublat și re-dublat rata la care îi omorâm pe cei mai buni dintre noi, ațâțând frate împotriva fratelui în războaie absurde fără sfârșit pe care noi mereu le pierdem iar ei mereu le câștigă.

Țelul evreiesc e și va rămâne acela de a-i ucide pe cei mai buni dintre goyim – după cum se spune clar în talmudul lor. Continuă să ne ucidă – mai nou cu milioanele – în timp ce ei se înmulțesc și devin mai puternici. La începutul acestui capitol am menționat faptul că, pe lângă evrei, mai există un alt grup oriental care a ieșit în evidență în istorie prin magnitudinea măcelurilor și a vărsării de sânge: mongolii.

Nimic în istorie nu se aseamănă cu cruzimea și uciderea în masă săvârșite de „Hoarda de Aur” al lui Ginghis Han.

Când această fiară asiatică galbenă se ridică pentru a cutreiera pământul, marele Scriitor al istoria își va muia pana în sânge și se va pregăti să scrie capitole pline de moarte, suferință și distrugere. Ginghis Han a trăit acum câteva sute de ani; oare ce-ar putea face acesta în zilele noastre, dac-ar avea o bombă cu hidrogen?

Dacă tu, albule, nu-ți aduni puterile și nu te pregătești pentru toate aceste lucruri, tu vei afla și copiii tăi vor învăța semnificația antică a „primejdiei galbene” – primejdia colorată.

Evreii au adunat popoarele colorate ale lumii, le-au armat cu cele mai noi arme nucleare, după care le-au făcut să viseze că pot cuceri lumea. Pe când scriu aceste rânduri, „experții” noștri se arată din ce în ce mai „surprinși” de viteza cu care China comunistă face progrese spre crearea bombei cu hidrogen!

Numai un nebun nu poate vedea că lumea se apropie cu repeziciune spre un climax teribil în care va fi luată cea mai gravă decizie din istoria omenirii: mult așteptatul Armaghedon sau „Ragnarok.”

Cu fiecare an, lună, săptămână și oră, ne apropiem de acel moment teribil în care China comunistă, aliată cu Africa, India, America neagră și cu celelalte națiuni colorate ale lumii, va avea capabilitatea de a lansa bombe cu hidrogen spre națiunile albe. China deja se află la doar câteva luni distanță de momentul în care va fi în stare să devasteze America albă și Europa albă.

Noi ne consolăm cu ideea că ei „nu vor îndrăzni să facă asta” – de frică că-i vom bombarda și noi pe ei. Dacă ei omoară o sută de milioane dintre ai noștri, noi vom omorî două sute de milioane dintre ai lor. Cât de prostuți trebuie să fim?

Imediat ce comuniștii au preluat controlul în China, au ucis în mod intenționat 40 milioane oameni pentru a „subția” populația care era prea numeroasă. Toate popoarele colorate au problema suprapopulației, după cum am arătat deja în primele părți ale acestei cărți. China, India și Africa ar fi binecuvântate dacă ar rămâne fără câteva sute de milioane de guri flămânde.

Dacă aceste popoare colorate lansează un roi de bombe cu hidrogen spre noi, o posibilitate pe care experții noștri o admit deja, noi am fi capabili să optim doar câteva dintre ele. Cea mai mare parte a acestora vor trece prin bariera noastră, ștergând de pe fața pământului orașe precum Los Angeles, New York, Chicago, Boston, Dallas, Minneapolis, Houston, St. Louis, Philadelphia și Washington. N-am pierde numai 100 milioane de oameni dintre ai noștri, ci și toate mașinăriile noastre complexe care se află la baza unei societăți moderne și industriale.

Ceea ce noi am putea distruge ca „represalii” împotriva lumii colorate n-ar fi „oameni” în sensul american al cuvântului, ci roiuri de culi analfabeți, mizerabili, care abia își duc traiul, canibali, paria și cerșetori lipsiți de valoare – care în adevăr sunt doar o povară pentru guvernul lor!

Guvernele colorate nu se tem de „represalii!” Acestea le-ar face un favor!

Rusia realizează acest lucru din ce în ce mai mult. Ostilitatea și frica dintre Rusia și China sunt crescânde, pentru că Rusia își dă seama că China e o națiune mai întâi colorată și doar apoi comunistă.

Rușii sunt „albi,” motiv pentru care chinezii îi urăsc și-i atacă pentru că sunt „exploratori imperialiști” – exact așa cum ne atacă pe noi, numindu-ne „americani fasciști murdari.”

Ce-i rezervă viitorul lumii noastre, în timpul vieții tale, un e un război între comunism și capitalism, ci un război de anihilare între elita omenirii formată din albii aflați în minoritate, și roiul de colorați inferiori aflați în majoritate.

Comunismul devine – deja și este – o răscoală mondială a coloraților împotriva Rasei Albe. Iar chinezii colorați se află la zile sau luni distanță de momentul în care vor deține puterea de a ne distruge cu propriile noastre bombe atomice (pe care liberalii noștri și evreii li le-au dat).

În timp ce Johnson, DeGaulle, Kosygin, Kissinger și ceilalți nătăfleți albi ce se dau drept „oameni de stat” se ceartă între ei, China comunistă înrolează și antrenează revoluționari și teroriști colorați de peste tot din lume, pentru a asambla o hoardă aducătoare de moarte pentru Rasa Albă, la fel ca cea a lui Ginghis Han, a cărei proporții e prea teribilă și sângeroasă pentru a putea fi contemplată de mintea occidentală.
   
De îndată de acești colorați din occident posedă bomba cu hidrogen și abilitatea de a o lansa, nimic nu mai poate opri atacul – și distrugerea Occidentului!

Ei au totul de câștigat – iar noi avem totul de pierdut.

Aceștia scriu în mod deschide despre asta, vorbesc despre asta, se laudă cu asta! Și cu toate acestea, oamenii noștri „de stat” joacă la nesfârșit jocuri medievale de sancționare economică, de echilibrare a puterilor, dezarmare, etc.

Atâta vreme cât un număr vast de albi din toate națiunile albe tolerează păpuși și nebuni în poziții de conducere, aceste păpuși liberale vor juca jocul lor copilăresc din sec. al XIX-lea numit „putere politică,” în timp ce lumea colorată și evreii se pregătesc de Armaghedonul rasial, folosindu-se de bombele cu hidrogen pentru a-i distruge pe albi.

Pentru a supraviețui, trebuie să eliminăm aceste păpuși și nebuni din pozițiile de putere și influență, și în locul lor să punem lideri puternici și realiști care ne vor uni și organiza pentru supraviețuire. Astfel de bărbați vor realiza și for folosi factorul elementar al vieții, care a fost complet uitat de nătângii aflați la putere în ziua de azi.

Forța e factorul central care a fost uitat în lumea nebună din ziua de azi!

Liberalismul și intelectualismul l-au orbit pe occidental atât de mult, încât majoritatea dintre noi am uitat de întâietatea absolută și totală a forței.

Fiecare bob de nisip de pe fiecare plajă din lume se află acolo unde se află pentru că o forță l-a pus acolo.

Când o forță superioară întâlnește o forță mai slabă, întotdeauna cea superioară o cucerește și o anihilează pe cea slabă. Liberalii își doresc ca realitatea să fi fost altfel, iar azi, lumea artificială a mașinăriilor îi lasă cu impresia că forța poate fi înlocuită prin „rațiune.”

Însă această impresie a lor e la fel de irațională și de superstițioasă ca și „gândirea” sălbaticilor din junglă, a căror vraci flutură câte coadă de șopârlă peste un canibal cu piciorul rupt.

Dacă oamenii buni abandonează și denigrează forța, atunci oamenii răi o vor apuca și ne vor ucide în bătaie cu ea.

Când oamenii buni își un deoparte bâta, mai repede sau mai târziu oamenii răi o vor apuca și-i vor lovi cu ea.

Dacă pun o emfază prea mare pe un anumit punct din această carte, atunci doresc ca acest adevăr să fie acela: civilizația, pacea și ordinea depind nu de „bunăvoință” ci de forță, polițiști, armate și arme.

Hitler a exprimat acest adevăr într-un mod mai succint și mai poetic decât aș fi putut-o face eu: „Zeița blândă a Păcii se poate plimba în siguranță numai însoțită de Zeul feroce al Războiului!”

Aceia care își doresc o lume a ordinii și păcii adevărate, o lume în care oamenii își pot trăi viețile cu așteptări rezonabile referitoare la planificarea viitorului și atingerea țelurilor lor fără teama că vor fi împușcați, bombardați, violați, arși, omorâți în bătaie în insurecții, mâncați în Congo, trimiși în războaie nebunești în care sfârșesc uciși cu milioanele fără motiv, și ținuți în tumult și mizerie spirituală, trebuie să se decidă chiar acum să lucreze pentru realizarea unității albilor și a domniei albilor asupra lumii.

Nu există nicio altă alternativă.

Numai Rasa Albă – întotdeauna Rasa Albă – a demonstrat, de-a lungul secolelor, că posedă abilitatea de a impune pacea și ordinea în această lume.

Exact așa cum a prezis Hitler, chiar din momentul în care Imperiul Britanic a abdicat, lumea a plonjat din ce în ce mai mult în haos, vărsare de sânge și teroare.

Nimic nu poate opri această plonjare, decât o determinare solidă a albilor de a înceta să se mai certe din cauza diferențelor relativ minore care există între ei și, în schimb, să se undească ca Rasă Maestră și să instaureze pacea și ordinea.

Întreaga lume se află într-o stare de răscoală, și la fel e situația și în orașele noastre.

Într-o răscoală, forța e singura modalitate prin care poți restaura ordinea: o forță neîntârziată, certă și dramatică, aplicată în mod inteligent, însoțită de cât mai multă dreptate – însă forța trebuie să vină mai presus de orice.

În zilele noastre, cuvântul „forță” a fost transformat într-un cuvânt murdar de către evrei și găgăuțele lor, care visează la instaurarea păcii prin slăbiciune viermănoasă.

Spre exemplu, ceea ce obișnuia să se numească Ministerul de Război, acum se cheamă „Ministerul Apărării” – o schimbare subtilă și aparent minoră, însă e o retragere psihologică de o semnificație enormă. Această psihologie a retragerii și „apărării” ne-a jefuit de darul primordial pe care Natura l-a oferit tuturor creaturilor sale și, anume, voința de a lupta pentru a trăi și de a-i proteja pe cei dragi ție.

Întreaga Rasă Albă a fost otrăvită cu această defensivă și slăbiciune subtilă. Rasa Albă a fost cândva polițistul lumii, iar lumea era ordonată. În comparație cu frământările din zilele noastre, lumea de atunci era de asemenea relativ liniștită.

Dacă Rasa Albă nu-și găsește abilitățile de conducere, înțelepciunea și dacă nu asigură ordinea în lume, planeta va continua în ghearele crescânde a haosului și terorii, până când jungla îi va re-adăposti pe supraviețuitorii aciuiți prin peșteri, ca pe niște fiare înspăimântate.

Numai o Rasă Albă, în mod suprem conștientă de destinul ei natural, un destin primit moștenire prin darul nașterii superioare ca rasă maestră, o rasă nobilă capabilă să creeze minunile Culturii Occidentale – numai o rasă unită în acest fel poate aduna puterile și voința de restaura ordinea într-o lume aflată în proces de suicid și dezintegrare.

Și cu toate acestea, aflați față în față cu cea mai oribilă amenințare din toate timpurile, depășiți numeric cu zece la unu, suntem dezorganizați, demoralizați, tăvăliți în defensivă, târându-ne la picioarele distrugătorilor noștri și pierzându-ne din tărie cu fiecare clipă. E ușor să cazi pradă disperării.

Însă în acest joc cosmic mai există un element de care trebuie să ținem seama dacă vrem să ajungem la o judecată corectă în ceea ce ține de supraviețuirea rasei și culturii noastre aflate în fața amenințării evreo-negroido-mongole.

Acel element e sincronizarea – sau, dacă dorești, destinul.

Măreața Rasă Albă e spălată pe creier, umplută cu ură de sine suicidală, e înnebunită după inamicii ei mortali, e trivializată, îndopată cu droguri și minciuni și, aparent, se avântă cu capul înainte spre pierzare.

Dar puterea sângelui încă mai e prezentă, după cum am dovedit în fiecare război în care evreii ne-au „dezlănțuit.”

Ori de câte ori, la fel ca și în al Doilea Război Mondial, evreii și-ar fi dorit ca noi să fim la fel de feroce și zdraveni ca în timpurile antice, capabili de a zdrobi tot ce ne iasă în cale; ori de câte ori ne-au permis să ne întoarcem la Legea Naturală chiar și într-o formă temporară și eronată, oamenii noștri s-au dovedit a fi eroi și luptători și nicidecum slăbănogi și lași, nefiind așa cum sunt oamenii dintr-o cultură muribundă.

Citându-l pe Mark Twain, zvonul morții noastre e doar o „uriașă exagerare.”

Nu sunt decât aparențe.

Numai să apară un conducător puternic și oamenii noștri să vadă adevărata natură a „prietenilor” lor evrei și colorați (lucru care deja începe să se întâmple), și sângele strămoșilor noștri vikingi se va aprinde în furia berseker și va mătura din viețile noastre duhoarea gazului otrăvitor evreiesc și colorat, așa cum un leu izgonește un grup de vulturi printr-o singură fandare.

Încă nu ne-a sosit „ceasul” să pierim.

În ciuda întregului efort uman de a-l zădărnici, destinul își urmează voința atât atunci când creează, cât și atunci când distruge.

Când sosise vremea, destinul a fost acela care a dat naștere măreției Romei. Apoi, tot destinul a fost acela care a abandonat-o, dând cale măreților barbari ce-și croiau calea din pădurile nordice reci.

Destinul a dat naștere Imperiului Britanic, atunci când acestuia îi sosise ceasul. Și, după secole de domnie, destinul și-a retras binecuvântarea și Imperiul Britanic s-a destrămat – și asta tot la momentul potrivit.

În aceste momente destinul se află în America, dând naștere noului Imperiu din zilele noastre și, anume, Imperiul Alb – unificarea Rasei Albe și măiestria Pământului prin prisma conștiinței sale rasiale.

În ciuda tuturor semnelor morții și a bolii, în adâncul rasei noastre ia naștere embrionul acelei unități și a acelui Imperiu Alb care va dăinui timp de mii de ani și care va distruge tot ceea ce-i stă în cale.

Pur și simplu destinul nu va fi dejucat sau înșelat, nici chiar de evrei, care sunt maeștrii ai înșelăciunii. Evreii au scor duhul colorat din lampă, l-au înarmat, ațâțat, l-au direcționat spre lumea albilor și i-au dat drumul galopând într-o misiune prin care evreii speră să dea lumea pe mâinile „poporului ales.”

Dar ultimele mișcări ale hoardelor africane și asiatice îmi amintesc de acel paragraf dramatic – unul dintre cele mai dramatice în toată literatura englezească – scris de Somerset Maugham, și care exprimă mai bine decât oricine ceea ce vreau să spun:

MOARTEA VORBEȘTE:

Odată, un negustor din Bagdad și-a trimis servitorul la piață să cumpere de-ale mâncării dar, nu după multă vreme, acesta s-a întors, alb la față și tremurând din toate încheieturile și i-a spus: „Stăpâne, chiar acum când eram în piață am fost înghiontit de o femeie din mulțime și, când m-am întors către ea, am zărit că însăși moartea mă înghiontise. S-a uitat la mine și a făcut un gest de amenințare. Te rog, împrumută-mi calul tău și voi pleca cât pot mai repede din acest oraș pentru a scăpa de o soarta întunecată. Voi merge la Samarra, și acolo moartea nu mă va găsi.”

Negustorul i-a dat calul său, servitorul a încălecat pe el, și-a înfipt pintenii în coastele sale, iar acesta a pornit în galop cât de iute putea. Apoi, negustorul s-a dus în piață, m-a zărit în mijlocul mulțimii, a venit la mine și mi-a zis: „De ce ai făcut un gest de amenințare spre servitorul meu atunci când l-ai zărit, în această dimineață?” „Nu a fost un gest amenințător,” i-am răspuns, „a fost numai o tresărire de surpriză. Am fost uluită să-l văd în Bagdad, pentru că aveam o întâlnire cu el în noaptea asta în Samarra.”

În ziua de azi, inferiorii colorați ai lumii, drojdia, cerșetorii, canibalii, necurații și întregul roi de amărâți pe care evreii i-au dezlănțuit, își înfig pintenii în caii lor, pornind la galop cât de iute pot, spre Samarra.


Thomas

Offline

#2 14-Apr-2018 03:43:32

Anonymous1011
Războinic ✸
Registered: 31-Mar-2017
Posts: 273

Re: IMPERIUL ALB (CAP 13 - Puterea Albilor)

Eu nu am înțeles o chestie: toți negrii sunt de partea evreilor ?

Fiindcă mai demult am citit printr-un articol sau comentariu de al tău in care spuneai ca există și negrii gentili și ca au și ei comunitatea lor satanică separat de a noastră .


Link catre Calendar SS 2022: https://bucurialuisatan.com/forum/viewtopic.php?id=8627

Link catre Backup Blog+Forum Ianuarie 2022: https://mega.nz/folder/o59nQADL#CfmMWht2cX2NP_I3EWd5-Q

Offline

#3 15-Apr-2018 17:33:44

admin
Administrator
Registered: 24-Oct-2013
Posts: 4,640

Re: IMPERIUL ALB (CAP 13 - Puterea Albilor)

Bineînțeles că nu! Autorul nu a fost satanist și prin urmare nu a avut înțelegerea pe care noi o avem asupra lucrurilor. Negrii nu sunt asemenea evreilor. Cu toate acestea, evreii i-au folosit pe negrii pentru a-și avansa agenda împotriva albilor. Asta nu înseamnă că toți negrii au conlucrat în mod conștient cu evreii; marea majoritate a lor nu sunt conștienți de manevrele evreilor. În situația asta, negrii se aseamănă oarecum cu creștinii.

În fine, când negrii și albii împart același pământ, vecinătate, loc de muncă, școală, etc., e imposibil ca aceștia să nu ajungă să se mixeze rasial. Din acest punct de vedere, da, negrii sunt inamici mortali ai albilor, pentru că prin mixarea rasială, negrii, în timp, duc la dispariția rasei albe. Dacă privești din cealaltă perspectivă, albii sunt inamicii mortali ai negrilor pentru că dacă aceste două rase se mixează în masă, asta duce la dispariția rasei negre. Cu alte cuvinte, se anihilează reciproc din punct de vedere rasial. Însă dat fiind faptul că autorul e alb, evident că a s-a adresat unei audiențe albe și a evidențiat pericolele cale amenință rasa albă.


Thomas

Offline

Board footer

Powered by FluxBB 1.5.10