Forumurile Bucuria lui Satan

„Întunericul e lumină întoarsă pe dos” – Belzebut

You are not logged in. In order to view the entire Forum, please log in.

#1 03-May-2018 20:36:09

admin
Administrator
Registered: 24-Oct-2013
Posts: 3,777

REVOLUȚIA ALBĂ (CAP 14 - Puterea Albilor)

Cap. 1 - Strigătul de moarte
Cap. 2 - Sifilisul spiritual
Cap. 3 - Falsificatorii diagramei
Cap. 4 - Căpitani corupți
Cap. 5 - Naufragiatorii
Cap. 6 - O privire mai atentă asupra corupților
Cap. 7 - Prietenii căpitanului
Cap. 8 - Prietenii echipajului
Cap. 9 - Ciuma negroidă
Cap 10 - Adevărurile despre rasă
Cap 11 - Coșmar
Cap 12 - Cincizeci de ani de faliment
Cap 13 - Imperiul alb


REVOLUȚIA ALBĂ

Înainte de a înainta, haidem să recapitulăm pe scurt lucrurile pe care le-am dezbătut în primele 12 capitole ale cărții PUTEREA ALBILOR. În această carte am prezentat următoarea teză:

Societatea occidentală e bolnavă, stricată și muribundă, însă se pare majorității nu le pasă de asta (Capitolul 1 – „Strigătul de moarte”)

Poporul nostru, în special tineretul, e pierdu și gol din punct de vedere spiritual. (Capitolul 2 – „Sifilisul spiritual”)

Statutul bolnav, stricat și de goliciune spirituală a poporului nostru nu se datorează unei degenerări naturale ci e produsul unei bande de „liberali” mincinoși – „falsificatorii hărții.” Scopul acestor falsificatori de hărți mincinoși e de a izbi Civilizația Occidentală pe stânci, astfel încât, la fel ca naufragiatorii de corăbii de demult, să ne poată jefui și înrobi poporul. (Capitolul 3 – „Falsificatorii de hărți”)

Pentru a grăbi izbirea „corabiei țării” noastre de stânci, naufragiatorii de corăbii i-au instalat pe post de „căpitani” pe niște escroci și trădători, care lucrează mână-n mână cu însăși naufragiatorii de corăbii. (Capitolul 4 – „Căpitanii corupți”)

Falsificatorii de hărți și naufragiatorii de corăbii sunt conduși de o rasă de oameni ce se numesc „evrei.” (Capitolul 5 – „Naufragiatorii de corăbii”)

Rasa evreiască îi conduce pe naufragiatorii de corăbii, pe căpitanii corupți și pe falsificatorii de hărți, într-o conspirație menită să zdrobească Civilizația Occidentală și Rasa Albă, pentru că ei sunt instabili din punct de vedere mintal, suferă de paranoia în masă; ei cred că sunt „aleșii lui Dumnezeu” și că întotdeauna sunt niște „țapi ispășitori” inocenți – care e un simptom clasic de paranoia. Au dezvoltat aceste idei într-o „religie” pentru că ei înșiși nu sunt decât niște paraziți ce prosperă de urma muncii altora, asemenea teniilor. Întotdeauna societățile sănătoase îi elimină pe acești viermi paraziți. Evreii pot trăi numai într-o societate nesănătoasă, la fel ca teniile care trăiesc doar într-un trup bolnav și necurat. Prin urmare, evreii nutresc tot felul de degenerări și haos, pentru a putea suge sângele unui popor nesănătos. (Capitolul 6 – „O privire mai atentă asupra corupților”)

În această lume a conspirației evreiești există două segmente, amândouă lucrează împreună pentru a cuceri lumea, și amândouă folosesc strategia „dezbină și stăpânește.” Unul dintre segmente – „prietenii căpitanului” – e sionist și capitalist. Acesta promovează conspirația evreiască mondială prin înșfăcarea aurului prin speculații și comerț necinstit, pe care mai apoi îl folosește pentru a cumpăra în totalitate ziare și alte medii de comunicare în masă, prin intermediul cărora îi spală pe creier pe oameni. De asemenea acesta exagerează aroganța și averea claselor sociale superioare ale societății, promovând astfel războiul dintre clasele sociale. (Capitolul 7 – „Prietenii căpitanului”)

Celălalt segment al evreimii mondiale se dau drept „prietenii echipajului.” Acesta instigă la război social iscat din păturile sociale inferioare: comunism – răscoală. Evreii comuniști sunt încredințați că în acest chip pot împlini profeția evreiască antică de domnie asupra lumii, domnie dobândită prin intermediul violenței sângeroase și a revoluției. Aceștia au nevoie de mase de oameni ușor de manipulat. Așa că evreii promovează înmulțirea unor roiuri imense de colorați, pe care mai apoi îi incită la o răzvrătire marxistă împotriva elitei albe minoritare. (Capitolul 8 – „Prietenii echipajului”)

Pentru a-i distruge pe nesuportații de albi și astfel să poată înainta cu revoluția lor mondială violentă, evreii promovează înmulțirea, înarmarea și organizarea continuă a lumii colorate. Mută hoarde de negrii în zonele urbane, forțându-i astfel să intre în competiție cu albii și, apoi, când negrii eșuează, evreii îi convingă că sunt „asupriți.” Acest lucru dă naștere la răscoale și, în cele din urmă, la rebeliuni armate atât în America cât și în alte locuri. Ca rezultat a acestei promovări evreiești a înmulțirii coloraților, nașterile coloraților se află în creștere vertiginoasă, în timp ce cei mai buni dintre albi sunt omorâți în războaie fratricide și prin controlul nașterilor. De aici lucrurile vor sfârși în război rasial mondial, în care roiuri de rase colorate vor fi asmuțite împotriva albilor aflați în minoritate. Fie roiurile de colorați, conduse și ațâțate de evrei, îi vor copleși pe albi și ca urmare vor moșteni o lume în ruină, fie noi vom birui. Câștigători vor fi ei, ori noi. (Capitolul 9 – „Ciuma neagră”)

Masele de negrii sunt inferiori din punct de vedere biologic și sunt ușor de manipulat. Însă evreii nu-i pot manipula pe albi la fel de ușor, așa că fac tot ce le stă în putință pentru a distruge în conștiința oamenilor ideea de „rasă,” cu intenția de a-i determina pe albi (în special pe nordici) să se mixeze rasial până dispar complet. (Capitolul 10 – „Adevărurile despre rasă”)

În viitor ne așteaptă un război rasial în toată firea, în care negrii se răzvrătesc în forțele armate, în care albii sunt paralizați de propaganda „dragostei” și integrării, și în care temutele arme făurite de tehnologia modernă a albilor cad în mâinile teroriștilor negri pentru a fi folosite împotriva creatorilor lor albi, cu scopul de a crea o America dominată de ONU marxisto-evreiesc. (Capitolul 11 – „Coșmar”)

În fața acestei amenințări hidoase, singurul răspuns venit din partea albilor au fost cincizeci de ani de faliment, pentru că tabăra noastră a insistat să „lupte” numai în „țarcul” conservator construit de evrei, fără a menționa vreodată inamicul evreu și fără a lupta vreodată pe singurul front care poate aduce unitate în tabăra noastră dezbinată și, anume, RASA. Conservatorii au fost fraieriți să lupte timp de cincizeci de ani, pe frontul favorit al evreilor: manipulările economice. „Conservatorii” alungă mulțimile prin promovarea „regalismului” economic, exact așa cum vor evreii. În ciuda acestei stupidități conservative, instinctele rasiale sănătoase a clasei noastre muncitoare i-a condus pe aceștia în mod constant spre aripa dreaptă, până când un număr substanțial îl urmează acum pe Wallace. Dar prin negarea rasei și prin cooperarea cu evreii, până și Wallace îi adăpostește pe evrei. Nici un lider, nici măcar Wallace, care stă în țarcul evreiesc, nu poate spera să câștige. De câștigat poate câștiga numai un lider care spune pe față tot adevărul revoluționar. Iar în acest adevăr e cuprins faptul că Adolf Hitler a luptat războiul Almao al Rasei Albe, și că inamicul e format din EVREI și NEGROIZI. (Capitolul XII – „Cincizeci de ani de faliment”)

În fine, în loc de o astfel de sinceritate, mișcarea conservatoare e folosită și manipulată de evrei care se dau drept „liderii” noștri.

Cei care au urmărit aceste fapte și argumente, trebuie să se întrebe pe ei înșiși (așa cum m-am întrebat și eu odată), „Ce înseamnă toate aceste lucruri? Ce-am putea noi face? Putem câștiga? Și dacă putem, cum face asta mai exact?”

Scopul acestui capitol e acela de a-i arăta cititorului că există o metodă pe care istoria a dovedit-o eficientă, metodă prin care să-i zdrobim pe acești evrei comuniști aroganți și pe trupele de colorați ai acestora. Hitler a făcut-o – și tocmai acesta e motivul pentru care ei îl urăsc și-i ocărăsc cu atâta vehemență numele și tot ceea ce are legătură cu el.

Germania s-a aflat în exact aceiași mizerie revoluționară în care ne aflăm și noi acum.

Am fost forțați să intrăm într-un război nebunesc cu Vietnam, pe care nu ni se permite să-l câștigăm. Gloatele de aici de-acasă îi sabotează pe tinerii trimiși să lupte pe front. Aceștia atacă până și trenurile cu trupe și vasele cu muniție, și scapă basma curată din asta.

Trupele germane care luptau pe frontul Primului Război Mondial, s-au trezit sabotați de dinapoi de revoluția evreo-marxistă, exact așa cum se întâmplă azi aici. Evreii au provocat o vastă grevă de muniție, astfel încât trupele n-au mai avut cu ce să împuște și, aceiași evrei, au provocat o răscoală în Forțele Navale germane din Kiel.

Aici în America, evreii și aliații lor au promovat fuga de pe front, trimiterea de ajutoare inamicului și rebeliune totală printre negrii, care strigă „Noi în nici un caz nu vom participa!” Îi găsim pe evrei atârnând pe străzile noastre steagul Viet Cong (comunist) și arzând steagul american.

În statele germane Bavaria, Hesse și Saxony, comuniștii au ocupat sedii guvernamentale. Și-au atârnat cârpele lor cu secera și ciocanul, și-au tăvălit în noroi steagul german.

În Germania, evreii au folosit metodele capitaliste de a acapara aproape toată averea, pentru a ocupa aproape toate posturile de profesori, advocați, medici și pentru a-i împinge pe germani afară din aceste profesii. Evreii au dominat Germania prin mass-media, profesii și prin puterea banilor.

Aici în America se întâmplă același lucru; procentul evreilor aflați în poziții de seamă e în creștere și evreii domină America, în liniște, prin controlul mass-mediei, a profesiilor și a banilor.

În timp ce evreii bogați din Germania ocupau toate profesiile de top, evreii comuniști care agitau clasa muncitoare, îi transformau pe milioane de germani muncitori în inamicii propriului lor popor – în comuniști turbați și violenți, exact așa cum fac cu mulți muncitori din SUA, prin uniuni comuniste putrede.

Ca niște paraziți tipici, evreii din Germania au devorat averea națiunii cu atâta lăcomie încât au distrus economia și au ruinat moneda națională, provocând o inflație catastrofală.

Exact același lucru se petrece în America, atâta doar că gradul crizei nu a atins încă nivelul celui din Germania.

Însă ne pândește o inflație în toată plinătatea cuvântului.

Evreii din Germania au deținut aproape controlul total al mass-mediei prin care ajungeau la mințile și inimile oamenilor, și foloseau această putere pentru a semăna printre germani degenerare, haos și hedonism absurd.

Se deosebește asta în vreun fel de situația din America de azi?

Evreii din Germania, prin minciunile și propaganda lor comunistă, au făcut ca milioane de germani să-și urască semenii germani. Fără a înțelege sursa sărăciei și mizeriei în care trăiau, au umplut străzile germane cu gloate violente și protestatare.

Se deosebește asta în vreun fel de situația din America de azi?

Înainte-a celui de-al Doilea Război Mondial, evreii din Germania promovau depravarea sexuală, moravurile ușoare, „literatură” murdară, „dansuri” prostești proaspăt aduse din junglele africane, „artă” nebună, „muzică” marxistă și necumpătare pentru tineri.

Se deosebește asta în vreun fel de situația din America de azi?

NU!

Evreii distruseră Germania.

Aproape că au distrus și America.

în Germania, în ultimul moment și din sânul poporului german s-a ridicat un bărbat care a deținut puterea spirituală și abilitatea de conducere necesare reafirmării supremației germanilor majoritari, restaurării onoarei germane și construirii unei societăți sănătoase.

S-a ridicat un simplu caporal german care i-a adunat în jurul său pe camarazii curajoși care mai degrabă ar fi murit decât să-și vadă poporul zdrobit și înrobit de evrei. Adolf Hitler a lansat o renaștere gigantică a poporului, care a uimit întreaga lume!

Hitler a folosit legile eterne ale revoluției și contra-revoluției pentru a zdrobi puterea evreiască ilegală și pentru a reafirma puterea legitimă a poporului german majoritar.

Motivul pentru care timp de cincizeci de ani latura noastră din America nu a făcut nimic altceva decât să se retragă într-o manieră atât de dezgustătoare și lașă, e acela că, până acum, nimeni din latura noastră nu a pus în aplicare aceste legi eterne a REVOLUȚIEI, PUTERII și POLITICII DE MASĂ.

Latura noastră a fost prea puternică și bogată, timp de prea multă vreme, pentru a putea simți vreo posibilitate reală de înfrângere sau pieire. Latura noastră s-a jucat jocuri de copii, cum e conservatismul economic, în timp ce inamicul – revoluționar profesionist aproape până la ultimul dintre ei – ne-a distrus în mod sistematic puterea, bogăția și abilitatea de a rezista. În fiecare zi, în fiecare an, noi devenim mai slabi, iar ei devin mai puternici.

Civilizația Occidentală și Rasa Albă vor continua să existe numai dacă destul de mulți americani devin suficient de preocupați de catastrofa iminentă care ne paște, pentru ca apoi să poată face ceva profesional și revoluționar cu privire la ea, și nicidecum să nu mai continue să accepte să joace jocurile pe care le-au jucat în ultimii 50 de ani.

Ne pândește o REVOLUȚIE – și încă una sângeroasă!

Drepturile „statale,” „conservatismul,” „Wallace-ismul” și toate celelalte Klan-uri nu reprezintă decât niște ziduri de protecție fragile care poate că întârzie puțin avansarea brutală a inamicului, dar care niciodată nu-l vor opri complet. NUMAI UN ATAC POATE FACE ACESTE LUCRURI și când spun atac nu mă refer la atacuri cu jumătăți de măsură, nici în stilul „atacurilor” din Vietnam, ci atacuri de rangul celor de odinioară în care scopul nostru e simplu și direct: să-l ANIHILĂM pe inamic – să-l zdrobim, să-l rupem în bătaie și să-l exterminăm, până nu mai reprezintă o amenințare.

Motivul pentru care poporul nostru nu poate vedea nevoia urgentă și disperată după o revoluție – care să ia locul jocului prostesc și indecis pe care conservatorii îl joacă în țarcul evreiesc – e că majoritatea populației, din ambele tabere, de stânga și de dreapta, au devenit victimele propagandei pe care evreii au făcut-o împotriva „extremismului” și radicalizării.

Până și inamicii numesc atacul care ne pândește, o „revoluție neagră.” E comunistă. E anarhică. E RADICALĂ, VIOLENTĂ ȘI SÂNGEROASĂ!

Orice apărare, dacă e menită să aibă succes, trebuie să fie radicală în egală măsură.

Când te afli în bătaia puștii, numai un contra atac cu o pușcă poate avea succes.

Oricine poate fi scuzat dacă crede pentru câteva minute, sau chiar pentru o oră și ceva, că diplomația îl va putea salva din toiul unui schimb de focuri. Iar când schimbul de focuri continuă fără încetare, acesta devine din ce în ce mai sângeros, iar inamicul își proclamă în mod deschis intenția de a te elimina, așa cum fac negrii acum, motiv pentru care e o nebunie și suicid să continui să te bazezi pe metode de supraviețuire ușoare, „drăguțe,” „moderate” și „conservatoare.”

Felul în care „împuști” într-o revoluție, e cu propria ta revoluție.

AU ÎNCEPUT O REVOLUȚIE NEAGRĂ . DOAR O REVOLUȚIE ALBĂ O POATE OPRI!

Și aceasta e tema cărții de față.

De-a lungul ultimilor douăzeci de ani am fost „republican,” apoi „republican înrăit,” după care am fost „anticomunist,” „McCarhyist,” „conservator de tipul Birch,” apoi am fost nazist și, în cele din urmă, un național socialist în toată firea: un Hitlerist!

Am devenit un revoluționar dedicat revoluției profesionale, a albilor și anticomunistă, pe atât de mult pe cât orice comunist a fost dedicat revoluției lor. Și pentru ca o revoluție a albilor și anticomunistă să poată fii încununată de succes, aceasta trebuie să fie mai mult decât opoziție în fața inamicului.

Trebuie să fie o revoluție pentru ceva atât de măreț și nobil, încât să-ți poți da viața în mod eroic luptând pentru ea.

Oamenii pot discuta aproape despre orice.

Oamenii, însă, vor lupta pentru foarte puține lucruri.

Iar oamenii își vor da viața luptând numai pentru motivele cele mai de bază. Vor lupta eroic (adică, cu sacrificiu de sine suprem – iar acesta e adevăratul sens al „eroismului”), doar pentru țeluri ideale pe care le socotesc mai sacre decât propria lor supraviețuire.

Numai atunci când poți face ca un om să simtă adânc în sufletul său, că supraviețuirea celor dragi lui, a onoarei sale, sau a întregului său popor se află într-un pericol mortal, doar atunci își va risca viața luptând și o va face chiar dacă are puține șanse și chiar dacă propria supraviețuire e improbabilă. 

Evreii sunt plini până la refuz cu acest sentiment de „familie,” astfel încât nu numai că stau împreună – după cum e bine cunoscut – dar se și sacrifică unii pentru ceilalți, așa cum se poate vedea în oricare dintre apelurile evreiești pentru strângeri de fonduri; acest lucru se poate vedea și mai clar în repeziciunea cu care evreii se avântă pentru a lupta pentru Israelul lor prețios. În esență, acest sentiment fanatic de „familie” pe care îl au evreii, e ceea ce face din evrei o forță atât de puternică în lume.

Și negrii din ziua de azi au fost umpluți, de agitatorii evrei, cu același sentiment de a lupta pentru familia lor, pentru „semenii lor,” până acolo încât iasă cu miile și rabdă bătăi, închisoarea și chiar și moartea pentru a avansa revoluția „fraților lor de suflet.”

Dar până în prezent, conducerea anticomuniștilor din America e atât de prinsă în anticomunismul pe bani, siguranță, confort, lux și ceaiuri servite în serile de duminică, încât nimeni nu va sacrifica prea mult pentru un materialism atât de dezgustător și, cu atât mai puțin, nu-și va da viața în mod eroic pentru asemenea „conducători” lași.

În special aceste mase de muncitori nu numai că nu sunt convinși să lupte pentru abordarea economică a lui „Bloomer” Buckley, „Rabbit” Welch, „Fatty” Hargis și „Dry Goods” Goldwater ci, după cum am arătat în capitolul „Cincizeci de ani de faliment,” clasa muncitoare e plină de repulsie și dezgustată de acest egoism financiar al „liderilor” anticomunismului.

Pentru a ne putea determina poporul să se angajeze în contra-revoluție pe care trebuie să o lansăm împotriva inamicilor evrei și negrii, trebuie să-i oferim poporului nostru un copleșitor simț al familiei – un impuls urgent, sacrificator de sine și idealistic, care să-i adune laolaltă pentru a lupta pentru „ai noștri.” Wallace-ismul e cea mai nesemnificativă treaptă către acest țel.

Însă Wallace-ismul e sortit falimentului, la fel cum au fost sortite și celelalte jumătăți de măsură, pentru că-i lipsește sinceritatea și curajul de a le oferi maselor de oameni acel sentiment de „familie” puternic și LIBER, fără de care Wallace-ismul nu e decât un alt efort (chiar dacă temporar vorbind are mai mult succes), de a se furișa în spatele inamicilor evrei, fără a-i numi pe față, și chiar de a coopera cu ei.

Rasismul e combustibilul care hrănește ardoarea din spatele Wallace-ismului; exact sentimentul de familie de care am vorbit mai sus.

Dar Wallace repetă la nesfârșit „Eu nu sunt rasist; rasismul e dăunător!”

Bineînțeles că oamenii nu-l cred. Entuziasmul pe care-l generează are la bază un sentiment rasial de familie – acesta nu e nicidecum un sentiment politic. Wallace e cel mai bun simbol rasial al Familiei noastre Albe, care a fost aprobat de evrei (prin compromis), să devină o figură națională și oarecum respectabilă.

Chiar acel compromis, însă, prin care Wallace a dobândit puțină „respectabilitate,” în cele din urmă le va oferi evreilor puterea de a-l distruge pe Wallace (și de distrus îl vor distruge – exact așa cum au zdrobit toate celelalte compromisuri din ultimii 50 de ani).

Nu „băieții drăguți” compromițători și respectabili sunt cei ce au puterea de a inflama și conduce masele de oameni în timpul unei revoluții sângeroase, ci extremiștii sălbatici, turbați și aprinși – cum sunt Patrick Henry, Lenin, Garibaldi, Kenyatta și Hitler – bărbați care sunt cei mai urâți și blestemați de puterile pe car le atacă. (Dă-mi voie să clarific că nu sugerez că acești bărbați sunt unul și același lucru. Ceea ce vreau să scot în evidență e faptul că fiecare dintre aceștia au izbutit doar pentru că au fost cei mai EXTREMI în comparație cu alți „lideri” din vremea lor).

Lenin a câștigat în Rusia, spre deosebire de menșevicii care erau mai moderați, tocmai pentru că a fost exilat și aruncat în închisoare, fiind cel mai violent și extrem dintre toți liderii competitori.

Jomo Kenyatta, liderul mau-mau, a pus mâna pe putere în Kenya tocmai pentru că a fost întemnițat, fiind cel mai violent, radical și sângeros lider canibal.

Aici în America, în mod inevitabil Stokely Carmichael și H. Rap Brown câștigă inimile maselor de negrii tocmai pentru că sunt liderii negrii cei mai violenți, radicali și extremi, care probabil vor ajunge și la închisoare, lucru care-i va ajuta și mai mult să devină conducătorii negrilor.

Pe un plan total diferit, Adolf Hitler a câștigat inima poporului german și a pus mâna pe putere tocmai pentru că și el fusese aruncat în închisoare, fiind considerat liderul cel mai extrem, radical și ne-compromițător dintre toți liderii „naționaliști.”

Acești lideri decisivi ai revoluției sunt întotdeauna urâți și blestemați de compromițătorii și lașii din propria lor tabără, pentru că lașii și compromițătorii sunt nespus de disperați să evite terorismul sângeros al inamicului. Așa că compromițătorii încearcă să câștige favorul temporar al inamicului, prin ocărârea revoluționarilor autentici care sunt singurii capabili de a câștiga bătălia pe care acești revoluționari fictivi pretind că o luptă.

Prim urmare, descoperim cum aproape fiecare lider anticomunist din America, de la Buckley la Welch, răspândind cu viclenie minciuna că eu aș lucra pentru evrei și pentru comunism, prin faptul că-l „provoc” pe inamic. Sigur, îl provoc pe inamic, la fel cum un soldat îl provoacă pe inamic trăgând în el! Compromițătorii și conservatorii cușer speră că dacă mă vor ocărî suficient de vicios, vor câștiga încrederea și dragostea amicilor lor evrei (cu toate că fiecare lider și organizație evreiască majoră din America îi ocărăsc în mod vicios e Welch, Buckley, Hargis și pe ceilalți asemenea lor).

Cum ai putea lupta și câștiga dacă nu-l provoci pe inamic?

Adânc în inimile lor, masele de oameni – și mulți dintre lideri – simt deja că problema evreiască, negroidă și comunistă a mers prea departe, depășind cu mult punctul în care putem negocia îndepărtarea inamicului de la putere. Muncitorul de rând știe că inamicul ne-a forțat să întrăm într-o LUPTĂ pentru a supraviețui și păstra ceea ce am construit, atunci când vede lucrurile pe care negrii le comit în America.

Dacă vrem ca poporul nostru să aibă vreo șansă de a fi victorios, trebuie să avem un cadru revoluționar dedicat, organizat și gata să preia conducerea atunci când Wallace-ismul, ultima speranță a compromițătorilor, se destramă.

Atunci când am decis să pun bazele Partidului Nazist American, țelul meu gol goluț este și dintotdeauna a fost acela de a organiza și antrena un astfel de cadru dedicat de albi revoluționari.

Când comuniștii au avut de-ajuns cu jongleria lui Kerensky, Lenin a putut pune mâna pe putere cu toate că era cu mult în urmă în cursa pentru putere, pentru că a rămas în mod hotărâtor pe linia grea, robustă și lipsită de compromisuri și, la vremea potrivită, a fost pregătit, în ciuda tuturor detențiilor și a persecuțiilor.

Când germanii au avut de-ajuns cu jongleria lui Von Papen, Bruning, et al., Hitler a putut pune mâna pe putere cu toate că era cu mult în urmă în cursa pentru putere, pentru că a rămas în mod hotărâtor pe linia grea, robustă și lipsită de compromisuri și, la vremea potrivită, a fost pregătit, în ciuda tuturor detențiilor și a persecuțiilor.

Când negrii sălbatici din Kenya au avut de-ajuns cu jongleria liderilor „moderați” și pro-britanici, Jomo Kenyata a putut pune mâna pe putere cu toate că era cu mult în urmă în cursa pentru putere, pentru că a rămas în mod hotărâtor pe linia grea, robustă și lipsită de compromisuri și, la vremea potrivită, a fost pregătit, în ciuda faptului că executa o lungă pedeapsă cu închisoarea.

Indiferent de cât de mult suferim și suntem aruncați în închisoare, flămânzim și suntem blestemați de cei din propria noastră tabără, știu, cu certitudine istorică că, la vremea potrivită Partidul Nazist va ajunge la conducere cu toate că acum e cu mult în urmă în cursa pentru putere, iar acest lucru se va întâmpla atunci când oamenii sunt în cele din urmă dezgustați de compromisurile fără sfârșit făcute de Welch, Wallace și toți ceilalți.

Când albii vor vrea să lupte, când mai degrabă vor fi gata să sacrifice ceva decât să se închine pentru încă o zi negrilor și evreilor, din acel moment nimic nu ne mai poate opri. Pentru că vom avea în spatele nostru cea mai măreață forță de pe această planetă: milioane și milioane de albi aprinși de furia războiului, umpluți de acel sentiment sacru și revoluționar de familie, care s-a dovedit de neînfrânt de-a lungul timpului.

Situația cu negrii revoluționari și sângeroși care au forțat chemarea armatei în Detroit, chiar în timp ce scriu aceste rânduri, a depășit cu mult punctul în care vreun Wallace se mai poate îngriji de situație pe baza „drepturilor statale.” E clar deja că, pentru a putea restaura ordinea și bunul-simț, e nevoie de un efort federal masiv și unificat.

Când poporul nostru va fi avut de-ajuns cu revoluția negrilor și cu lașitatea conservatorilor, atunci vom fi gata să-l zdrobim pe inamic prin REVOLUȚIA ALBĂ.


Thomas

Offline

Board footer

Powered by FluxBB 1.5.10