Forumurile Bucuria lui Satan

„Întunericul e lumină întoarsă pe dos” – Belzebut

You are not logged in. In order to view the entire Forum, please log in.

#1 06-Oct-2019 18:18:39

Forores
Centurion ✸ ✸ ✸ ✸
Registered: 02-Nov-2013
Posts: 2,808

Creativ Credo #03 Recunoscându-ţi inamicii

CREATIVE CREDO#03 Recunoscându-ţi inamicii— o chestiune de viaţă şi de moarte

  Baza supravieţuirii. A doua cea mai proastă creatură de pe faţa pământului este cea care nu îşi poate recunoaşte inamicii. Cea mai stupidă dintre toate fiind cea care îşi va apăra şi îşi va ajuta inamicii care lucrează pentru distrugerea ei cât şi a neamului din care face parte.
  În anul 1960 am văzut un program ştiinţific la televizor pe care nu l-am uitat. La acel timp, nu mi-a trecut prin cap că Predica de pe Munte, care trimitea un asemenea sfat precum „iubeşte-ţi inamicii“, „întoarce celălalt obraz“, „nu rezista răului“, era cu adevărat rău, un mesaj suicidar.

  Lecţia naturii. Programul care mi-a rămas blocat în cap prezenta un grup de pui de găină proaspăt eclozaţi care nu aveau mai mult de câteva zile. Erau ţinuţi într-un ţarc circular, nu mai mare de 6 metri în diametru, cu înălţimea gardului nu mai mare de 30 de centimetri. În centrul acestui ţarc circular, era un stâlp de aproximativ 2.5 metri înălţime, cu un braţ orizontal care se întindea din vârful stâlpului central în aşa fel încât braţul să se poată învârtii deaspra ţarcului într-o mişcare rotativă.
  Prima scenă arăta puii care se hrăneau liniştiţi în ţarc. Apoi o pasăre de lemn, care avea forma unei reţe zburătoare, a fost ataşată la capătul braţului. Braţul cu raţa ataşată de el a fost învârtit deasupra puilor mici, simulând o raţă care zbura deasupra capetelor lor.
  Complet neperturbaţi, puii au continuat să ciugulească. Rezultatele au fost aceleaşi şi după ce raţa a fost înlocuită cu o altă pasăre din lemn care avea forma unei gâşte zburătoare. Puilor nici că le-a păsat.
  Următoarea pasăre de lemn care a fost pusă avea forma unui vultur şi a fost învârtită deasupra puilor. În secundele următoare, puii au început să se agite şi să facă gălăgie, căutând cu disperare refugiu într-o cămăruţă din centrul ţarcului. Au acţionat astfel chiar şi în ciuda faptului că nu a fost nici o cloşcă care să-i avertizeze sau să le împărtăşească experienţele ei.
 
  Instincte înnăscute. Înnăscut în aceşti pui mici a fost recunoaşterea instinctivă a vulturului ca şi duşman natural al lor, frica instinctivă şi reacţia instinctivă de a fugi şi căuta adăpost. Fără nici un antrenament, fără nici un proces conştient de gândire, chiar şi un pui prost, nou de câteva zile, identifică un pericol prezent şi clar— vulturul— cu toate că a fost doar o simulare cu o bucată de lemn conturată care a zburat deasupra capetelor lor.
  Această lecţie m-a impresionat considerabil, şi cu toate că la acea vreme nu i-am înţeles în întregime semnificaţia, nu am uitat-o niciodată.

  Inamici naturali. Încă de pe atunci am observat şi la celelalte animale, fie ele păsări, insecte sau reptile, că aproape fiecare creatură are unul sau mai mulţi inamici naturali şi că fiecare şi-i recunoaşte imediat ca şi cum i-ar fi depistat pe radar. O căprioară nou născută nu doar că recunoaşte imediat prezenţa unui leu de munte prin apropiere, dar de asemenea ştie şi ce să facă pentru a nu fi detectată. Prin urmare, va sta pe loc şi ascunsă în iarbă, încercând să se amestece cât mai bine în peisaj. Având în vedere că căprioara nu are nici un miros, ea speră să nu fie detectată de către predatorul inamic.
  În mod similar, practic fiecare creatură, prin văz şi prin miros, îşi recunoaşte instinctiv inamicii foarte uşor şi deobicei ştie ce să facă pentru a se proteja. Eşecul acestei funcţii importante este fatal. O rozătoare de pământ recunoaşte coioţii, câinii, vulturii, ulii şi încă alte câteva animale într-o clipită de secundă şi deobicei fuge la adăpost în gaura s-a din pământ. Alte păsări, animale, peşti, etc., folosesc camuflajul sau o acoperire şi, practic, luptă sau se retrag, prin cele mai ingenioase metode de a se apăra de inamici.

  Instinctul Omului Alb subvertit. Acum să revenim la specia de care suntem cel mai mult preocupaţi— cea mai nobilă şi inteligentă dintre toate creaturile— Rasa Albă. Aceasta a fost de asemenea născută cu instinctele naturale de a recunoaşte şi de a se proteja de inamicii săi. Cu toate acestea, când examinăm istoria Rasei Albe din ultimii 2000 de ani, înregistrările legate de acest domeniu sunt absolut ruşinoase. Dacă ar fi să întrebi un Om Alb de rând care îi sunt inamicii naturali, acesta nici măcar nu ar şti despre ce vorbeşti, şi cu atât mai puţin ar şti să se protejeze.

  Inamicii noştri naturali. Şi care îi sunt inamicii naturali? Pe primul loc se află evreul internaţional, întreaga reţea evreiască şi evreul ca individ. Iar pe al doilea loc se află masa de rase colorate, la care ne vom referi simplu drept rasele noroioase.

  Stupid şi confuz. Cea mai stupidă dintre toate creaturile din lume este cea care nu doar că refuză să se apere de inamicii ei, dar şi cea care îşi va aduna semenii pentru a-i proteja tocmai pe duşmanii care lucrează la un program activ pentru distrugerea ei. Precum un doctor faimos (despre care vom vorbi mai pe larg într-un capitol viitor) a spus: “Din păcate, nici un prost nu este mai prost decât cel care se prosteşte singur.”
  Actuala generaţie a Rasei Albe se potriveşte în totalitate cu citatul de mai sus. În timp ce evreii au purtat de mii de ani un război în mod conştient, deliberat, planificat şi efectiv pentru distrugerea şi/sau corcirea Rasei Albe, curenta generaţie a Rasei Albe a devenit atât de confuză şi îndoctrinată cu idei rele şi eronate despre rasă şi religie, încât Omul Alb a devenit cel mai bun şi efectiv aliat al evreului pentru distrugerea sa.

  Originea confuziei noastre. Cum s-a ajuns la asta? Ei bine, este o poveste lungă şi în mare parte despre aceasta vorbeşte cartea noastră. Pe scurt, marea reuşită a evreilor a avut loc atunci când au vândut creştinismul romanilor din antichitate, aceştia fiind epitomul Rasei Albe din acea eră. Când evreul a reuşit să-i convingă pe romani să cumpere sfaturile otrăvitoare conţinute în Predica de pe Munte, mai precis, să-şi „iubească duşmanii”, „să întoarcă şi celălalt obraz” şi să „nu reziste răului”, atunci romanii au devenit uşor de distrus.

  Moartea romanilor. Cu toţii ştim ce s-a întâmplat cu romanii la scurt timp după ce au fost „convertiţi” la creştinism. Cu instinctele lor înăbuşite şi gândirea lor pervetită în a-şi face griji pentru fantomele din cer în loc să lupte pentru propria lor supravieţuire şi avansare, în scurt timp, aceştia s-au scufundat în uitare. Au dispărut de pe scena istoriei. Au plătit preţul pentru că şi-au permis să devină corciţi şi să nu-şi recunoască inamicul lor etern, evreul.
  Acestea sunt consecinţele nerecunoaşterii inamicului şi, desigur, nu te poţi apăra de un inamic pe care nu îl recunoşti sau nu-l poţi identifica.

  Scopul nostru. Este scopul Bisericii Creatorului să reînvie instinctele sănătoase cu care natura a înzestrat chiar şi Rasa Albă şi să o readucem cu picioarele pe pământ, astfel încât oamenii noştri nu doar să îşi recunoască inamicii, dar de asemenea să înveţe să-şi exercite îndemnul instinctiv de a-i depăşi. Cu toate atributele remarcabile ale inteligenţei, creativităţii şi productivităţii cu care Natura a înzestrat atât de generos Rasa Albă, în acel moment în care Omul Alb va fi trezit, nu va avea nici o problemă cu promovarea propriei supravieţuiri, expansiuni şi avansări.

  Rasa Albă trebuie să-şi recapete simţurile. În primul rând, Rasa Albă trebuie, ca toate celelalte creaturi, să înveţe din nou să-şi recunoască inamicii ori în mod sigur curând va dispărea la fel ca pasărea dodo şi dinozaurii.
  Să lămurim din nou acest lucru: fiecare situaţie trebuie privită din punctul de vedere al Omului Alb. Din punctul de vedere al Omului Alb evreii, negroizii şi rasele noroioase sunt inamicii lui eterni naturali. Acest lucru este la fel de elementar şi inalterabil ca şi conflictul dintre mama pioneră şi şarpele cu clopoţei.

  O singură posibilitate. În această etapă crucială a istoriei mondiale, va supravieţuii fie Rasa Albă, fie evreii şi rasele lor de noroi înrobite. Va fi una sau alta, şi acesta este de asemenea un alt fapt sumbru şi nealterabil al vieţii, indiferent dacă ne place sau nu.

  Scopul suprem al Bisericii Creatorului este de a vedea că Rasa Albă va fi cea care va supravieţuii.

                                                                          * * * * *


  De asemenea trebuie să ştim cum să ne apărăm. Mai există încă o idee elementară pe care vreau să o fac pe cât de evidentă posibil. Privind fiecare problemă din punctul de vedere al Omului Alb şi recunoaşterea clară a inamicilor noştri constituie o bază fermă pentru filozofia noastră, dar nu este suficient. De asemenea, trebuie să ştim cum să ne apărăm cu succes de duşmanii noştri şi să îi depăşim. Cuvântul cheie este cu succes...

  Munca de Echipă Albă. Răspunsul pentru acea problemă este, de asemenea, simplu şi elementar. Răspunsul este Munca de Echipă. Trebuie să ne angajăm în Munca de Echipă Rasială. După care trebuie să ne organizăm. Trebuie să fim dedicaţi Loialităţii Rasiale organizate în Munca de Echipă Albă.

  Elementar chiar şi pentru cei mai ingoranţi. Este atât de evident şi de esenţial încât chiar şi cei mai ignoranţi negroizi sunt conştienţi de aceasta. Cubanezii sunt conştienţi. În mai 1980 şi în primele două săptămâni ale lunii iunie, şi-au riscat gâturile şi au transportat mai mult de 115.000 din fraţii lor corciţi prin Strâmtoarea din Florida în bărci mici, în ciuda vremii grele şi în sfidarea legilor noastre de imigrare. Evreii au fost conştienţi de munca de echipă rasială timp de mii de ani şi au făcut o ştiinţă sofisticată din ea. În mod destul de ciudat, Rasa Albă, cea mai inteligentă dintre rase, nu au practicat-o niciodată în mod deliberat la nivel rasial şi, în fapt, a fost programată să o respingă ca să nu fie acuzată de „rasism”. Omul Alb este foarte priceput în sporturile de echipă, în muzică, în ştiinţă, în creştinism, în medicină şi în multe alte domenii, dar deloc la un nivel rasial.

  Trebuie învăţată această lecţie. Permiteţi-mi să explic elementele de bază ale acestui principiu Camarazilor mei Rasiali Albi, astfel încât ei să înveţe bine această lecţie.
  Când un începător se alătură unei echipe majore de fotbal (sau de baschet ori baseball) prima lecţie care îi este predată şi perfecţionată în detaliu este aceea că el nu e un individ independent, ci un membru al unei echipe. Această idee elementară îi este repetată până înţelege că trebuie să joace după regulile jocului şi, mai important de atât, regulile echipei. Fie învaţă şi practică jocul de echipă, fie este dat afară din echipă indiferent de ce talente ar avea. Nu este suficient ca pe terenul de fotbal să fie un bun alergător, un pasator bun, un bun receptor sau fundaş, el trebuie să îşi facă partea acordată într-un joc de echipă bine orchestrat. El trebuie să fie atent la mişcările celorlalţi jucători, strategia echipei, mişcările oponenţilor, când trebuie să blocheze, când trebuie să lase pe altcineva să aibă mingea şi o grămadă de alte manevre complexe, care toate la un loc duc la jocul de echipă. Iar munca în echipă conduce spre victorie.

  Jucătorii de echipă sunt Câştigători. Dacă o echipă ar fi compusă din cei mai buni jucători individuali din ţară, şi fiecare membru ar fi jucat independent şi arogant, atunci acei jucători ar fi putut fi deposedaţi de minge cu uşurinţă chiar şi de o echipă mediocră care a învăţat regulile de bază ale jocului de echipă. La fel este şi în viaţă, în afaceri şi mai ales în supravieţuirea noastră rasială.

  Permiteţi-mi să ilustrez încă un exemplu unde nu există loc pentru teorii idioate înduioşătoare şi unde ieşirea pe locul doi înseamnă catastrofă.

  Un alt exemplu, războiul armatei. Să ne imaginăm două armate, de dimensiuni aproximativ egale, în opoziţie una cu cealaltă, pornite să lupte. O armată este bine antrenată, bine disciplinată, are un plan strategic de luptă bine elaborat în avans şi este condusă abil de o elită care nu doar că ştie care este planul, dar are şi curajul, capacitatea şi determinarea să îl ducă până la capăt.

  De partea cealaltă avem o altă armată similară în mărime care crede cu tărie în democraţie, crede în libertatea de alegere, crede că fiecare soldat are dreptul la propria opinie şi la libertatea de a face cum doreşte. Fiecare soldat din infanterie este puternic conştient de această filozofie şi este extrem de atent în a-şi exercita prerogativele după cum are el chef.
 
  Vine ziua bătăliei, fiecare recrut are propriile sale opinii despre cum această bătălie ar trebui luptată sau dacă ar trebui măcar purtată. Pe scurt, avem o gloată dezorganizată. Dacă armata oponentă bine organizată i-ar ataca, i-ar măcelării pe toţi. Toate fanteziile lor teoretice despre libertate, despre disidenţă individuală, etc. ar fi şterse odată cu ei.

  Supravieţuirea rasială în joc. La fel este şi cu supravieţuirea rasială. Trebuie să învăţăm Lucrul în Echipă ca lecţia Numărul Unu. Trebuie să renunţăm la jocurile prosteşti despre cât al naibi de mult de individualişti dorim să fim cu toţii. Oricare ar fi talentele şi abilităţile pe care le avem, trebuie să contribuim în interesul supravieţuirii rasei noastre. Dacă nu vom face asta, atunci vom fi eradicaţi de rasele inferioare care au învăţat cum să lucreze în echipă mai bine decât noi.

  Libertatea absolută, un mit. Nimeni nu este absolut liber în această viaţă, iar evreii au învăţat să arunce momeala în mod repetat şi să prindă goiym-ii cu nişte cuvinte înşelătoare. Ideile de independenţă şi libertate intră în primul rând în această categorie. În Protocoalele Înţelepţilor Zionului vorbeau despre cum au folosit sloganul „Libertate, egalitate, fraternitate” ca fraza cu care să pornească Revoluţia Franceză, observând că goyim-ii erau prea proşti ca să observe contradicţiile încorporate în frază. Se laudă în continuare că au folosit aceaşi idee, practic ideea independenţei şi libertăţii ca mijloc de stârnire a agitaţiei şi confuziei în numeroase revoluţii anterioare şi, de asemenea, revoluţii ulterioare, folosind această idee ca momeală cu care mai întâi să submineze autoritatea, după care să o răstoarne.

  Responsabilitatea, datoria pe primul loc. Unul din multele adevăruri ale vieţii este acela că nimeni nu este liber să conducă pe partea stângă a drumului în numele libertăţii de alegere, să treacă pe roşu atunci când impulsul le dictează ori să aducă copii pe lumea aceasta ca să moară de foame doar pentru că acel cineva se simte liber fie să muncească, fie să trândăvească. Adevărul este că toată lumea are în viaţă o multitudine de responsabilităţi pe care nu doar că este obligat să le accepte, dar pe care trebuie să fie capabil să le ducă la bun sfârşit în timpul vieţii. Un bun camarad Alb trebuie să gândească în termeni de datorie, responsabilitate şi onoare, nu doar faţă de el, ci şi faţă de familia lui, comunitatea din care face parte şi faţă de care aparţine. Ideile de bază ale responsabilităţii şi libertăţii nelimitate de a face precum doreşti sunt în conflict direct una cu cealaltă, şi libertatea precum o entitate absolută nu există pentru nici o creatură sau specie de pe faţa pământului, cu atât mai puţin pentru membrii unei societăţi extrem de complexe, în care fiecare membru responsabil al Rasei Albe ar prefera să trăiască.

  Socialism Rasial: Muncă de Echipă Rasială. În cartea Religia Eternă a Naturii am încercat să explic acest lucru parţial în capitolul Socialismul Rasial, unde încerc să explic în primul rând importanţa muncii de echipă între camarazii noştri Albi, dacă vor să supravieţuiască, şi, în al doilea rând, că socialismul nu este altceva decât o Societate Organizată. Subliniez în plus că, în ciuda tuturor prejudicilor greşite puse de către conservatorii cuşer asupra cuvântului „socialism”, orice organizaţie, fie ea o biserică, o şcoală ori o trupă de cercetaşi, este inerent socialistă. Repet: socialismul este o societate organizată, şi în acelaşi mod, precum vremea, poate fi bună, rea sau indiferentă, depinzând de natura individuală a organizaţiei. Cicero, marele filozof şi scriitor roman l-a rezumat succint: „Toţi suntem robii legilor, ca să putem trăi liberi”.

  Anarhia, cel mai crud tiran dintre toţi. Repet: nu există un asemenea lucru precum libertatea absolută— există doar anarhie. Un bun exemplu de lunatici care cred că au libertatea să facă ce vor, găsim în incidentul recent (din mai, 1980) în care negroizii din nord vestul Miami-ului au prădat, ars, bătut şi ucis după cum au dorit. O asemenea distrugere poate dura doar o scurtă durată de timp. După care vine preţul greu al răscumpărării pentru o asemenea nebunie. Trebuie să ne amintim că teoria libertăţii de a face ceea ce ne place implică de asemenea şi libertatea anarhistului de a ne face ce doreşte, iar acest lucru ar putea include jefuirea casei tale, arderea ei şi uciderea familiei tale.

  Creativitatea este Munca de Echipă Albă. În Creativitate urmărim experienţele din istorie. Lupta continuă reprezintă preţul supravieţuirii. Învingătorii unei astfel de lupte sunt cei care se organizează, au un plan de luptă şi lucrează în echipa rasială. În Creativitate, pe măsură ce ne destăinuim crezul şi programul, ne străduim să înzestrăm Rasa Albă cu toate aceste lucruri esenţiale şi nu numai.

  În concluzie. Să sumarizăm totul de până acum prin următoarele afirmaţii:
1.    În Creativitate empatizăm responsabilitatea şi datoria în detrimentul filozofiei libertine.

2.    Favorizăm producătorul mai mult decât consumatorul.

3.    Am învăţat din experienţele grele din istorie că toate societăţile libertine se sfârşesc în anarhie, şi de aceasta anarhia este cel mai crud şi distructiv dintre toţi tiranii.

4.    Credem în exercitarea maximă a libertăţii în contextul societăţii organizate şi al responsabilităţii faţă de societate.

5.    Credem că persoanele cele mai independente sunt cele din cadrul unui guvern Alb organizat, liber de controlul străinilor şi lipsit de poluarea raselor diferite.

6.    Credem că istoria şi experienţa au arătat că numai pe baza recunoaşterii inamicilor noştri, distrugerea şi/sau excluderea lor şi practicarea muncii de echipă rasială se poate construi un guvern stabil şi durabil pentru progresul, prosperitatea şi avansarea Rasei Albe.

                                                                          * * * * *

  Acum că am stabilit aceste câteva reguli fundamentale, vom acum la subiectul restabilirii sănătăţii noastre fizice, aşa cum am promis acum două capitole. La urma urmei, supravieţuirea înseamnă a lupta, iar pentru a fi un bun luptător, trebuie să te afli într-o stare de sănătate excelentă. Bolnavii, cei slabi şi cei ispăşiţi nu ies bine în lupta pentru supravieţuire. Traiul Salubru al fiecărui membru al Rasei Albe este, de asemenea, unul dintre obiectivele principale ale Bisericii Creatorului. În următoarele câteva capitole vom explora cum putem aduce această stare fericită de bine – Traiul Salubru.

Last edited by Forores (06-Oct-2019 18:19:40)


"Omul cu adevărat bun este doar cel care ar fi putut fi rău şi n-a fost."
Hail Satan!!!

Offline

Board footer

Powered by FluxBB 1.5.10