Forumurile Bucuria lui Satan

„Întunericul e lumină întoarsă pe dos” – Belzebut

You are not logged in. In order to view the entire Forum, please log in.

#1 16-Aug-2019 04:48:06

Forores
Centurion ✸ ✸ ✸ ✸
Registered: 02-Nov-2013
Posts: 2,806

Creativ Credo #02 Niciodată prin ochii şarpelui

CREATIV CREDO #02 NICIODATĂ PRIN OCHII ŞARPELUI

 
  Ia în considerare situaţia următoare. O tânără mamă pioneră care trăieşte într-o cabină primitivă în vestul timpuriu împreună cu soţul ei şi trei copii. Copii au vârstele de șase, patru şi doi ani şi următorul va sosi curând. Cei trei copii dorm în aceaşi cameră de mici dimensiuni.

  Duşmănia eternă. Într-o dimineaţă, spre groaza mamei, găseşte sub patul unuia dintre copii un şarpe cu clopoţei cu puieţi tocmai eclozaţi. Nu există nici cel mai mic dubiu în mintea mamei referitor la ce trebuie să facă. Îndepărtează imediat copii din zona respectivă, se gândeşte să ia cea mai mare bâtă din grămada de lemne de foc şi să ucidă şarpele şi puieţii acesteia în bătaie.

  Conflict ireconciliabil. Desigur că există un conflict puternic de interese aici. În mod evident, cele două părţi aflate în conflict sunt reprezentate pe de o parte de către mama şi copii ei şi pe cealaltă de către şarpe şi puieţi, şi desigur, imediat apar puncte de vedere opuse. Cele două puncte de vedere vor fi pentru totdeauna ireconciliabile. Sunt extrem de ostile şi încărcate cu emoţii. Sunt în fapt, chestiuni de viaţă şi de moarte. Cele două părţi nu pot supravieţuii în aceaşi cameră şi în fapt, din punctul de vedere al mamei, şarpele cu clopoţei este ca atare o ameninţare pentru familia ei, indiferent unde s-ar afla. Nu pot exista negocieri, compromisuri sau reconcilieri, doar supravieţuirea unui singur grup.

  Punctul de vedere al şarpelui. Dar înainte să mergem mai departe cu punctul de vedere al mamei, haide să aruncăm o privire şi asupra opiniei şarpelui. Hai să privim pentru un moment prin ochii şarpelui. De fapt, haide să vă prezentăm această opinie din punctul de vedere al liberalilor de stânga şi să împodobim acest punct de vedere cu câteva clișee lacrimogene şi invocatoare de simpatie pe care aceste inimi frânte au devenit experţi în a le folosi pentru a vă înduioşa.
 
  Versiunea umanitaristă liberală. De faţă avem săracul şarpe cu clopoţei care se află în pericol de moarte. Ea, de asemenea, este o creaţie a lui Dumnezeu, cu dreptul la viaţă, libertate şi fericire. Ea, de asemenea, este îndreptățită la supraviețuire şi la dreptul de a-şi creşte o familie în linişte, confort şi siguranţă. Chiar mai mult, ea este o mamă. Este o mamă bună care încearcă să îşi protejeze puieţii noi aduşi pe lume. Ea a găsit un locușor cald sub pat şi l-a considerat ca fiind casa ei. Şi de ce să nu fie aşa? A părut să fie un locaș mai călduros şi protector de elementele naturii, decât ar fi putut găsii afară în frig. Faptul că altcineva a construit casa nu reprezintă un interes particular pentru ea. Această casă a fost cuibul ei! A fost casa ei! Acesta a fost locul unde copii ei s-au născut!
  Până la urmă, şerpoaica ar putea argumenta că ea şi strămoşii ei au cutreierat preria pe care casa femeii a fost construită cu mult timp înainte ca invadatorii Albi să sosească şi să înceapă să le are pământul, să le strice cuiburile şi să le ucidă neamul. Aceşti colonişti Albi au fost duşmanii lor cei mai detestaţi! Omorâţii! Săriţi pe această mamă Albă! Mușcați-o cu colţii voştri plini de venin şi injectați-i doza mortală direct în sistemul ei circulator pe cât de repede posibil! Radeți de pe suprafaţa Pământului existenţa ei, a copiilor ei şi a rasei ei!
   Acestea ar fi gândurile care ar străbate mintea şarpelui cu clopoţei dacă acesta s-ar putea exprima. Având în vedere că nu se poate exprima în cuvinte, un liberal cu inima frântă şi-ar spune pe loc opinia în locul ei prin mass-media internațională, în special dacă prin asta ar putea discredita, slăbi şi compromite poziția Rasei Albe.
 
  Punctul de vedere al Mamei. Cam atât cu punctul de vedere al şarpelui. Până în acest punct, priveam scena doar prin ochii şarpelui. Privind din punctul de vedere al mamei, şarpele reprezintă un pericol iminent pentru ea, copii şi soţul ei. A fost o reptilă periculoasă, echipată cu colţi veninoşi, o specie de animal sălbatic care nu are nici o utilizare pământească pentru ea sau oricine altcineva. A fost urâtă, vrednică de dispreţ, care inspira instinctiv frică şi un pericol teribil pentru familia ei. Aproape instinctiv, a bătut cât mai rapid posibil până la moarte şarpele cu clopoței şi odraslele sale şi a aruncat resturile afară. Instinctiv a făcut ceea ce Natura spune oricărei specii să facă— protejează-ţi familia şi distruge orice reprezintă o ameninţare pentru tine, familia şi neamul tău.
  În cazul mamei pionere, „neamul ei” a fost Rasa Albă. Nici măcar nu include întreaga „rasă umană”. Nu include nici măcar Indienii Americani sălbatici şi ostili care au cutreierat pământul, şi care de asemenea, au reprezentat o ameninţare pentru familia ei şi camarazii ei Rasiali Albi.

  Conflictul Etern al Speciilor. Acesta, în mod clar, prezintă conflictul cu care fiecare specie a Naturii se confruntă în ziua de astăzi și a făcut-o încă din timpuri imemorabile. Şi va continua în același fel şi în viitor. Liberalii sfioși de stânga şi-ar dori să poată să ne facă să credem că lucrurile sunt diferite acum şi că avem cu toții un interes comun mai larg. Trebuie să învățăm să trăim şi să lăsăm să trăiască, spun ei. Ei merg chiar mai departe şi spun că noi trebuie să ajutăm la prezervarea fiecărei specii, indiferent de cât de nocivă este pentru noi sau cât de inutilă. Această filozofie nu se aplică doar lumii animalelor, păsărilor, peștilor şi insectelor, ci se referă şi la conservarea și proliferarea speciilor inferioare care fac parte din rasa „umană”. Aceste specii ar fi canibalii, boșimanii australieni, rămășițele sălbatice care trăiesc în copaci în Insulele Filipine sau vânătorii de capete din Noua Guinee sau din junglele Amazonului. Nu contează cât de înapoiate, stupide sau inutile sunt asemenea triburi, este „misiunea creștină” a Rasei Albe să-i protejeze, să-i hrănească, să-i educe şi dacă este necesar, să continue să-i înmulțească, chiar şi să aibă grijă de copii lor pentru ei, cum facem în momentul actual pentru mulți Indieni Americani care în scurt timp ar muri de la sine dacă ar fi lăsați să se descurce pe cont propriu, în competiție cu civilizația Omului Alb.

  Filozofia suicidară creştină. Evreii şi creştinii merg chiar mai departe. Nu se opresc în a ne spune că ar trebui să „trăim şi să lăsăm să trăiască”, ci mai spun şi că ar trebui să ne iubim inamicii şi să le facem bine, indiferent dacă asta ne-ar dăuna în proces. Din moment ce creștinismul practic se îngăduie într-o lume a fanteziei şi închipuirii, o asemenea filozofie este, desigur, una a sinuciderii şi stupidității. Colaborând voluntar la sinuciderea propriei Rase depăşeşte cu mult ideea de „trăieşte şi lăsa să trăiască”!

  Nici o îngrijorare pentru Rasa Albă. Din această filozofie idioată de stânga, în mod ciudat, pare să lipsească o piesă vitală. Destul de ciudat că, deși liberalii de stânga plâng de milă aligatorilor, şerpilor cu clopoţei, indienilor şi nigerienilor, aceştia din urmă nu par să aibă nici cea mai mică îngrijorare legată de supraviețuirea celei mai minunate specii create de Natură – Rasa Albă. În timp ce au fost scrise maldăre de propagandă despre cât de important este să prezervăm ultimi 50 de cocori americani, nici un liberal binefăcător nu a publicat vreodată că măreața Rasă Albă însăși este o specie aflată în declin, scădere şi că este cu adevărat o specie pe cale de dispariție.

  Filozofia suicidară liberală. Acest lucru este deosebit de ciudat, întru-cât un număr mare din acești liberali de stânga „binefăcători” care fac toate aclamările, sunt ei înșiși membri ai Rasei Albe.
  Cum se face că Rasa Albă, a cărei inteligență în materie de știință, civilizație şi cultură este cu mult mai dezvoltată decât a oricărei rase de noroi, este complet inconștientă şi lipsită de preocupare faţă de propria ei supraviețuire, totuși face un lucru atât de mare pentru supraviețuirea şi bunăstarea nu numai a gunoiului pământului, dar şi pentru inamicii noștri.
 
  Trebuie să ne îndreptăm gândirea. Pentru a răspunde acestei dileme ciudate, trebuie mai întâi de toate să ne îndreptăm gândirea. Există o serie de factori care au adus Rasa Albă pe punctul sinuciderii şi autodistrugerii şi nu în ultimul rând, filozofia confuză care ruinează creierul Omului Alb. Cineva a manipulat procesul de gândire al Omului Alb. Orcine ar fi acel cineva, nu este deloc interesat în bunăstarea Omului Alb, ci mai degrabă de distrugerea lui.
 
  Singura noastră grijă, Rasa Albă. Aşadar, să analizăm situația legată de modul prin care noi am devenit atât de confuzi încât să ne protejăm dușmanii şi să nu ne pese deloc de supraviețuirea noastră.
  Când spun „supravieţuirea noastră”, mă refer la Rasa Albă, din moment ce nu sunt o pasăre, un aligator sau un negroid ori indian. Eu sunt un membru al Rasei Albe şi, prin urmare, în primul rând sunt îngrijorat cel mai mult de bunăstarea Rasei Albe,(şi) supraviețuirea, expansiunea şi dezvoltarea ei.

  Supravieţuirea noastră în detrimentul celorlalte creaturi. Vreau să afirm clar un fapt imperativ al vieţii: interesul şi bunăstarea unei specii de viaţă de pe suprafaţa acestui pământ poate fi, şi de obicei este, într-un conflict direct cu celelalte creaturi. Nu există ceva precum „un bine comun” pentru fiecare creatură de pe suprafaţa acestui pământ. Când un coiot aduce acasă un iepure pentru familia lui, acel iepure este o hrană bună pentru familia de coioţi, dar înseamnă moarte şi tragedie pentru familia iepurului. Când un grup de lei din savana Africană doboară o zebră, înseamnă hrană şi abundenţă temporară pentru grup, însă pentru zebră este moarte şi distrugere. Când o hoardă de lăcuste invadează câmpul de porumb al unui fermier, reprezintă distrugere pentru porumb, dezastru pentru fermier, dar mâncare şi o bună hrănire pentru lăcuste. Interesul lăcustelor şi al fermierului nu sunt unul şi acelaşi. Interesul este diametral opus.
 
  Supravieţuirea propriei rase. Şi aşa este în natură. Moartea unei creaturi reprezintă cina delicioasă a celeilalte. Coioţii nu sunt interesaţi de traiul iepurilor şi nu suferă remuşcări de conştiinţă pentru că-i duc acasă să-i mănânce. Şi nici nu ar trebui. Natura le spune că asta este ceea ce ei ar trebui să facă pentru a supravieţuii. Pe cealaltă parte, iepurii nu sunt nicidecum interesaţi de bunăstarea coioţilor şi este o materie de viaţă şi de moarte să nu fie prinşi de vreun coiot şi să le devină masă.
  Conflictul evident dintre interese se extinde practic la toate celelalte specii şi chiar între subspecii. Natura spune fiecărei specii să aibă grijă de cei asemenea ei.

  Lupta Eternă este Preţul Supravieţuirii. Cei care sunt prea slabi ori prea leneşi pentru a duce această luptă, cad pe margine şi sunt eliminaţi din grilă luptei pentru supravieţuire.
  Cele de mai sus se aplică speciei ca întreg cât şi individual. Darwin a rezumat totul prin sintagma „supravieţuirea celor mai adaptaţi”.
 
  Legile naturii sunt imuabile. Această Lege a Nauturii implacabilă se aplică de asemenea speciilor ca întreg cât şi indivizilor. Nu doar că Natura continuă să îmbunătăţească fiecare specie prin eliminarea celor slabi, leneşi, nepotriviţi şi deformaţi, dar de-a lungul unei perioade mari de timp Natura elimină specii întregi care nu au putut trece testul în competiţia pentru supravieţuire. Pasărea Dodo nu mai este cu noi. La fel nu mai sunt nici alte specii mari din familia dinozaurilor care acum 50 de milioane de ani au dominat suprafaţa pământului în numere masive. Anumite specii din familia dinozaurilor, precum igoanele, care s-au adaptat schimbărilor, mediului şi competiţiei, au supravieţuit până în ziua de astăzi. Pe de altă parte, familia rechinilor cu aproape 250 de subspecii au supravieţuit competiţiei, erei glaciare şi schimbării de mediu pentru mai bine de 200 de milioane de ani, un timp foarte lung cu adevărat.

  Supravieţuirea celor mai adaptaţi.  Aceaşi lege crâncenă a “supravieţuirii celor mai adaptaţi” se aplică de asemenea şi specie “umane”. Din păcate termenul “adaptat”nu înseamnă neapărat cel mai capabil şi inteligent şi nici cel mai productiv. “Supravieţuirea celor mai adaptaţi” înseamnă cei mai adaptaţi pentru supravieţuire, care are o conotaţie cu totul diferită. Gândacii de bucătărie au inhabitat Pământul din vremea dinozaurilor şi sunt încă cu noi. Asta nu înseamnă că ei au fost cei mai buni, mari mari, mai puternici ori mai dezirabili decât dinozaurii. Înseamnă că s-au dovedit a fi mai capabili să supravieţuiască. Ca şi rezultat ei au supravieţuit, iar dinozaurii cei mari, nu. Este important să facem această distincţie când vorbim despre “supravieţuirea celor mai adaptaţi”.

  Rasa Albă, Creatoarea Civilizaţiilor. Este important să ţinem minte această distincţie când ne referim la specia “umană” legat de acest subiect. Fără doar şi poate, Rasa Albă este pe departe este cea mai inteligentă, capabilă, harnică şi productivă dintre toate rasele care trăiesc acum sau au trăit vreodată pe faţa acestei planete. Când vine vorba de construit civilizaţii, nimeni nu întrece Rasa Albă încât practic toate civilizaţiile cunoscute au fost create de ea. Chiar şi civilizaţiile hinduşe sau chinezeşti de acum 4000 de ani au fost create de un cuceritor Alb şi ridicate peste o rasă noroioasă. Datorită căsătoriilor interrasiale, genele cuceritorilor Albi au fost în final diluate şi pierdute, iar apoi civilizaţiile ridicate de ei au îngheţat la nivelul iniţial ori au regresat. Acest subiect este discutat pe larg în câteva capitole din prima noastră carte, RELIGIA ETERNĂ A NATURII.

  Rasa Albă, o Specie Primejduită. În ciuda faptului că Rasa Albă este net superioară tuturor raselor de noroi în ceea ce priveşte creativitatea, productivitatea, intelectualitatea, cultura, civilizaţia şi aproape în toate categoriile rămase, Rasa Albă nu rezistă luptei pentru supravieţuire. Se scufundă, în timp ce rasele de noroi se înmulţesc precum şobolanii.
  Ciudat însă este faptul că majoritatea oamenilor Albi sunt în mod tragic inconştienţi de această catastrofă. Mulţi dintre liberalii albi de stânga care plâng de mila ultimilor 50 de cocori americani sunt în mod ciudat indiferenţi de dispariţia şi extincţia propriei lor rase.
 
  Rasa Albă programată pentru extincţie. Şi adevărul este— Rasa Albă se află pe un curs de coliziune cu dezastrul şi extincţia. Ceea ce naturii i-a luat milioane de ani să evolueze această glorioasă creaţie a ei, dacă Rasa Albă nu îşi va schimba atitudinea cât de curând şi cursul acţiunii, Rasa Albă pe care o cunoaştem astăzi va fi transformată într-o altă rasă de noroi, incapabilă şi stupidă, în cel mult două generaţii. Va fi scufundată într-un fluviu de mase colorate, din care nu va mai putea ieşi vreodată. Odată ce Rasa Albă este mixată nu se va mai inversa procesul, cu nimic diferit de un ou prăjit care nu mai poate fi adus la forma lui originală.
  Să fim clar înţeleşi- există un program puternic pus în mişcare pentru a negrotiza America!  Negrotizarea Americii este fără îndoială cel mai important fact din istoria contemporană şi în mod ciudat, cel mai puţin conştientizat de către însuşi victime, Oamenii Albi.

Evreii, inamicii noştri mortali. Cei care lucrează spre negrotizarea Americii sunt membrii rasei evreieşti. Împingându-şi propaganda cu o furie fără de egal în istorie, evreii lucrează pentru a-şi atinge scopul lor istoric final— înrobirea totală a tuturor raselor lumii—  şi încoronarea fiecărui evreu. De ce ţin neapărat evreii să reducă Omul Alb la stadiul de corciţi tâmpiţi pentru a conduce lumea? Întrebarea aproape că-şi răspunde singură. Tâmpiţii sunt mult mai uşor de controlat decât o opoziţie inteligentă, agresivă şi beligerantă, precum Rasa Albă care mereu a fost aşa.
  În timp ce evreii fac eforturi pentru negrotizarea Americii şi corcirea Rasei Albe, programul lor bineînţeles, nu include şi corcirea evreilor. În mod contrar, evreii sunt o rasă extrem de conştientă şi au fost aşa timp de mii de ani. Ei sunt cei mai fanatici rasişti de pe faţa pământului. Loialitatea lor fanatică este îndreptată spre propria rasă. Legea lor de căpătâi fiind: ce este bun pentru evrei este bun— ce este rău pentru evrei este rău— punct.

  Totul din punctul de vedere evreiesc. Ei nu fac greşeala de a privi lumea prin ochii şarpelui sau ai altora. Ei privesc totul cu ochi evreieşti— totul este examinat, explicat, promovat şi considerat dintr-un punct de vedere evreiesc. Ca şi rezultat al acestei solidarităţi rasiale care orbitează în jurul religiei Iudaice, evreul de astăzi controlează banii, mass-media propagandistă şi guvernele lumii.

  Omul Alb jucând rolul Nebunului fără Apărare. În asta constă diferenţa semnificativă dintre evrei şi Rasa Albă. În timp ce evreii nu au obiecţii legate de dedicarea lor neabătută faţă de interesele rasei evreieşti, pe cealaltă parte se află Omul Alb, care datorită aplicarii masive a propagandei, a fost hipnotizat într-un om caritabil, binefăcător, ocupat cu a-şi rupe spatele în încercarea de a salva restul omenirii, I-a fost spus în mod constant că este “datoria lui”, responsabilitatea lui să subvenţioneze hinduşii din India, indienii din America, negroizii din Biafra, Uganda, S.U.A. sau de oriunde altundeva. Îi este spus continuu, prin propaganda evreiască, că el trebuie să ia în considerare “necesităţile” fiecărui gunoi de pe faţa pământului. Îi este spus că trebuie să privească lumea prin ochii tuturor celorlalţi dar nu prin ai lui. Pe scurt, el este programat să privească lumea prin ochii şarpelui— prin ochii inamicilor lui mortali.

  Prejudecarea şi Discriminarea.Există două cuvinte cheie pe care evreii le folosesc extrem de eficient ca şi arme împotriva Rasei Albe. Aceste două cuvinte sunt prejudecarea şi discriminarea. Ele sunt mereu folosite împotriva Omului Alb, niciodată împotriva evreilor sau negroizilor. Sunt folosite pentru a-l face pe Omul Alb să se simtă vinovat şi să-şi coboare defensiva.

  Fiecare prejudecă. Permite-mi să-ţi vorbesc despre prejudecare: toată lumea care are măcar o boabă de creier prejudecă şi foloseşte discriminarea pentru a selecta orice— asociaţi, vecini, haine, mâncare, maşini, case, etc. Negroizii prejudecă extrem de mult în favoarea lor, evreii sunt cei mai fanatici dintre toţi în materie de înşelat, minţit şi furat, mai ales dacă-i ajută pe evrei şi Israelul ca întreg. Judecătorii prejudecă, legislatorii şi politicienii prejudecă, profesorii prejudecă, prezentatorii de ştiri prejudecă. Numai un imbecil poate trece prin viaţă fără să prejudece, iar asta e foarte improbabil.

  Armă împotriva Rasei Albe. Deci, ce altceva este nou? Nimic, exceptând faptul că doar Rasa Albă este acuzată de prejudecată şi „rasism“, ea plângând prosteşte în faţa acestei acuzaţii precum câinele Pavlovian care a fost învăţat să saliveze la comandă. Caracteristica oricărei societăţi libere este libertatea de a alege cu cine vrei să te asociezi. De asemenea mai înseamnă şi libertatea de a alege cu cine nu vrei să te asociezi şi prin urmare să refuzi. De-a lungul istoriei această libertate de a alege a fost extrem de importantă pentru toată lumea şi noi, Creatorii, suntem determinaţi să nu-i lăsăm pe evrei şi negroizi să ne lase fără acest drept important.

  Prejudecarea redefinită. În sensul ei adevărat, prejudecarea înseamnă să fi selectiv în toate opţiunile şi alegerile care sunt valabile în viaţă. Atunci când o persoană este competentă în a face astfel de alegeri, simţul comun ar dicta că un asemenea om are o judecată bună— o inteligenţă ridicată.
 
  Pervertit într-un cuvânt spurcat. În orice caz, evreii şi negroizii, prin folosirea „prejudecăţii“ ca arma împotriva Omului Alb au pervertit cuvântul la un cu totul alt înţeles. Prin ani de repetare i-au pervertit înţelesul într-unul spurcat, un epitet care face ca un individ care prejudecă să pară blestemat cu un comportament ciudat, anxios, care urăşte oamenii ce sunt diferiţi de el, fără vreun motiv anume.

  Alarmă pentru a edifica şi prezenta pericolul. Să clarificăm lucrurile. Noi, Creatorii, nu suntem obsedaţi cu nici un fel de comportament în mod particular şi nu avem probleme de anxietate. De fapt, logica noastră imparţială este cea care induce frică şi ură în inimile inamicilor noştri. Noi Creatorii nu suntem în mod particular îngrijoraţi legat de ceea ce crede sau face cineva cât timp nu reprezintă o ameninţare pentru noi. Dacă 500 de milioane de oameni vor să creadă că vacile sunt sfinte, şi nu sunt o ameninţare pentru noi, nici că ne-ar putea păsa mai puţin. În orice caz, când un grup puternic, precum reţeaua evreiască, au un crez şi un program făcut pentru a ne distruge familia, ţara şi Rasa Albă, atunci da, îi avem în atenţie. Nu doar că îi obersvăm, dar şi acţionăm. Atunci este de datoria noastră să devenim extrem de energici, să ne organizăm şi să ne apărăm cu orice preţ. Este apoi o chestiune de supravieţuire— de a acţiona sau de a muri.
 
  Loioalitate rasială. Noi Creatorii luăm atitudine şi afirmăm: Da, suntem mândri că suntem rasişti. Da, prejudecăm întotdeauna în favoarea Rasei Albe în orice aspect. Noi numim această acţiune loialitate rasială, şi oricine care nu este loial Rasei Albe este desemnat drept trădător şi dispreţuitor faţă de propria rasă. Vom vorbi mai pe larg despre acest subiect în capitolele ce vor urma, acum am vrut doar să pun în lumină această problemă încă de la început.

  În concluzie. Cele menţionate anterior duc toate către următoarele concluzii inevitabile:

1.     Natura decretă ca fiecare specie să aibă grijă exclusiv de ea şi să se apere de duşmani. Noi numim această filozofie: fiecare cu ai lui sau loialitate rasială, cu referire la oameni.
2.     Niciodată să nu mai privim problema din punctul de vedere al altcuiva, nu prin ochii şarpelui, nu prin ochii evreilor, nu prin ochii negroizilor şi nici prin ochii oricărui alt inamic.
      Trebuie să analizăm totul din punctul nostru de vedere. Trebuie să analizăm fiecare problemă din punctul de vedere al Omului Alb, şi nu al altcuiva.
3.    A treia concluzie, logic, o urmează pe a doua şi va fi baza pentru gândirea noastră religioasă: şi anume: ceea ce este bun pentru Rasa Albă este cea mai mare virtute; ce este rău pentru Rasa Albă este păcatul suprem. Deja am decretat în primul capitol aceasta ca fiind Regula noastră de Aur şi o repetăm şi aici.

  Niciodată să nu-i trădăm pe ai noştri. Pe măsură ce construim filozofia religiei noastre pentru supravieţuirea Rasei Albe, haide să nu mai privim niciodată lumea prin ochii şarpelui. Nu suntem interesaţi de punctul de vedere al şarpelui. Avem o singură consideraţie: Punctul de vedere al Omului Alb, interesul cel mai bun al Omului Alb şi bunăstarea Omului alb.
  A face altfel înseamnă a fi trădător propriei rase şi a aduce un afront împotriva Legilor Naturii.
  În capitolul următor vom privi mai îndeaproape abilităţile instinctive ale fiecărei creaturi de a-şi recunoaşte duşmanii naturali şi ce s-a întâmplat cu acel instict în cazul Rasei Albe.


"Omul cu adevărat bun este doar cel care ar fi putut fi rău şi n-a fost."
Hail Satan!!!

Offline

#2 16-Aug-2019 12:41:17

Thanatos
Membru
Registered: 08-Mar-2017
Posts: 332

Re: Creativ Credo #02 Niciodată prin ochii şarpelui

Buna cartea.Multumim de traducere.


Ave Satanas
HAIL SABURAC!

Offline

Board footer

Powered by FluxBB 1.5.10