Forumurile Bucuria lui Satan

„Întunericul e lumină întoarsă pe dos” – Belzebut

You are not logged in. In order to view the entire Forum, please log in.

#1 03-Aug-2020 04:50:49

Forores
Moderator
Registered: 02-Nov-2013
Posts: 2,906

CREATIVE CREDO #06 FRUGIVOR— CONSTATAREA CATEGORIEI NOASTRE

** Notă: luaţi în vedere faptul că Ben Klassen nu a fost satanist spiritual şi prin urmare, nu a dispus de îndrumarea Zeilor şi nu a înţeles că noi nu am evoluat ca celelalte creaturi de pe Pământ. Citiţi şi vedeţi dacă consideraţi a fi folositor ceva din ce a spus el în acest capitol. Noi nu susţinem nicidecum o dietă vegetariană ori vegană.


..Fiecare cu dieta sa. Fiecare creatură din natură cunoaşte instinctiv care este mâncarea potrivită pentru ea. Vacile mănâncă iarbă. Anumite păsări mănâncă seminţe şi insecte, altele precum vulturii şi şoimii mănâncă carne. Anumite creaturi sunt extrem de selective, altele mănâncă o gamă variată. Indiferent de tipul lor de alimentaţie, ele îl cunosc şi rămân cu acesta. Consumă ceea ce natura a proiectat pentru sistemul lor digestiv de mai bine de câteva milioane de ani de dezvoltare. Dacă ar merge împotriva naturii lor, în scurt timp s-ar afla în probleme grave. De exemplu, cu toate că zebrele mănâncă iarbă şi leii mănâncă carne, şi amândouă tipuri de animale trăiesc în aceaşi Câmpie Serengeti din Africa, dacă ar fi ca cele două animale să îşi inverseze dietele, atât zebrele cât şi leii ar muri curând. Dar nu o fac. Mănâncă corect instinctiv.

  Omul Alb confuz. Singura excepţie din tărâmul Naturii care pare că nu ştie care îi este categoria de mâncare naturală, în mod ciudat, este şi cea mai inteligentă creatură dintre toate, Rasa Albă. Nici o creatură, nici măcar cei mai primitivi sălbatici, nu mănâncă o mâncare mai nepotrivită decât Rasa Albă. Şi cu cât este mai civilizată şi mai largă selecţia, cu atât devine mai rea dieta, şi în consecinţă, starea de sănătate se înrăutăţeşte. Nimeni nu îşi abuzează mai mult sistemul digestiv decât omul civilizat.

  Carnivori versus Ierbivori. Pentru ani de zile, subiectul a rămas deschis: este omul carnivor precum leul sau ierbivor precum vacile? Se pare că scriitorii medicali au făcut greşeala de a ne împărţi pe toţi în doar două categorii, şi anume, acestea: Categoria carnivoră, care susţine că noi nu suntem ierbivori precum vacile, oile, etc. Noi nu avem patru stomacuri, nu putem rumega şi pot veni şi cu alte argumente corecte prin care să evidenţieze diferenţele dintre noi. Iar cealaltă categorie este cea ierbivoră, în care se evidenţiază că sistemul digestiv al leilor şi câinilor este mult mai scurt, stomacul lor producând de nouă ori mai mult acid pentru a digera carnea şi pentru a o da afar mai repede.
  Ambele tabere au argumente corecte şi logice. Sistemul digestiv uman nu este nici precum al vacii, conceput pentru a mânca iarbă, şi nici precum cel câinelui, conceput pentru a mânca carne. Nu suntem nici carnivori şi nici ierbivori. Noi facem parte dintr-o categorie diferită.

  Există cinci categorii. De fapt, există cinci categorii foarte bine definite printre animale; pe lângă animalele carnivore şi ierbivore, mai există şi cele graminivore, omnivore şi frugivore. Deja cunoaştem ce mănâncă animalele carnivore şi cele ierbivore. Graminivorele sunt animalele care trăiesc în principal mâncând doar boabe şi seminţe de ierburi. Această clasă implică doar anumite tipuri de păsări, cu toate că ele mai pot mânca şi insecte. Omnivorele sunt animalele care trăiesc dintr-o dietă mixtă, mâncând atât carne cât şi multe tipuri de plante. Urşii sunt un exemplu. Frugivorele sunt animale care trăiesc pe baza fructelor, nucilor, lăstarilor, rădăcinilor şi frunzelor de la plante. Dieta lor principală este una fructuoasă sau pe aproape.

  Omul este frugivor. Acum ajungem la întrebarea principală. Care este categoria naturală din care facem parte? La prima vedere ar putea părea că aparţinem categoriei omnivore, că mâncăm orice. Dar o privire mai ştiinţifică asupra sistemului nostru digestiv respinge acest lucru. Sistemul nostru digestiv nu este ca cel al carnivorelor, ierbivorelor, graminivorelor sau omnivorelor. Categoria noastră este asemănătoare cu cea a maimuţelor mai mari, din grupul fruitar sau frugivor. Să examinăm de ce.

  Carnea este dăunătoare. Fără să intrăm în prea multe detalii, putem vedea clar că nu avem sistemul digestiv al animalelor mâncătoare de ierburi, cu patru stomacuri, numite ierbivore. Cu toate acestea, mulţi oameni susţin că suntem mâncători de carne, cel puţin parţial, şi că aparţinem acestei categorii. Eu susţin că nu suntem concepuţi pentru a fi mâncători de carne şi că aceasta dăunează (cu toate că sunt conştient că am mâncat tone de-a lungul vieţii mele).

  Carnivorele sunt proiectate diferit. Dacă examinăm sistemul digestiv al carnivorelor, precum cel al câinilor, lupilor, tigrilor, etc., aflăm că tractul lor digestiv este de aproximativ trei sau patru ori mai lung decât corpul lor, în timp ce al omului este de douăsprezece ori lungimea corpului său. Cu cât este mai scurt tractul, cu atât corpul elimină mâncarea mai rapid, şi nu are suficient timp pentru a putrezi. Cu cât este mai lung tractul, cu atât mâncarea rămâne mai mult timp în corp şi nu doar că începe să putrezească, dar crează toxine otrăvitoare care trec în fluxul sanguin, contribuind astfel la toxemie. Aceasta este exact ceea ce se întâmplă când omul mănâncă carne. Înainte ca alimentele din dieta cu carne să fie eliminate, procesul de putrefacţie este foarte avansat şi mirosul rău al fecalelor mâncătorilor de carne este un indiciu al unei astfel de putrefacţii.

  De nouă ori mai mult acid. Mai există încă câteva diferenţe majore între tractul digestiv al animalelor mâncătoare de carne şi cel al omului, dar nu vrem să abordăm în totalitate acest subiect. Însă o altă diferenţă majoră este aceea că stomacul carnivorelor produce aproximativ de nouă ori mai mult acid clorhidric decât al omului, făcând carnivorele capabile să digere carnea mult mai rapid şi să o scoată din corp într-un timp mai scurt. Astfel carnivorele evită cea mai mare parte a putrefacţiei cărnii care are loc în sistemul digestiv mult mai lung şi mai încet al omului.

  Putrefacţia şi toxinele. O caracteristică a cărnii este aceea că are deja toxine încorporate chiar şi atunci când este în viaţă. După ce animalul este ucis şi se stabileşte rigor mortis, producţia de toxine prin descompunere este crescută rapid. Prin urmare, atunci când omul mănâncă carne, el ingerează otrăvuri preparate care sunt sunt toxice pentru el (acidul uric fiind una dintre ele) şi putrefacţia care are loc în tractul său digestiv amplifică cu mult cantitatea de toxine. Iar aici avem o altă diferenţă majoră între om şi carnivore. Ficatul carnivorelor este capabil să distrugă şi să detoxifice complet de zece ori mai multă otravă decât ficatul uman. Prin urmare, carnivorele, cu un sistem digestiv mai scurt şi mai rapid, au parte de mai puţine toxine provenite din carne şi sunt de zece ori mai capabile decât omul, în eliminarea lor. Toate acestea susţin faptul că carnea nu este un aliment potrivit pentru om.

  Dinţii indică categoria. Există încă câteva diferenţe care indică faptul că Natura a proiectat carnivorele să fie mâncătoare de carne, dar nu şi pe om. Un indicator major este dat de dinţii câinilor, lupilor, etc., fiecare carnivor având caninii proeminenţi pentru a putea sfâşia carnea. Dinţii omului sunt mai asemănători cu cei ai primatelor, precum babuinii, gorilele, cimpanzeii şi urangutanii, toate acestea având un total de 32 de dinţi, dintre care 12 sunt molari, 8 bicuspizi, 8 incisivi şi 4 cuspizi, exact în aceaşi ordine ca la om. Toate aceste primate, în habitatul lor natural mănâncă ceea ce Natura a creat pentru ele şi anume, o dietă fruitariană formată din fructe, legume, alune şi câteva tipuri de grăunţe.

  Mâncarea gătită este dăunătoare. O mică precizare pe care vreau să o fac este să menţionez că primatele în starea lor naturală trăiesc foarte mult şi practic, sunt lipsite total de orice fel de boală degenerativă care afectează omul civilizat. Cu toate acestea, când se află în captivitate şi primesc mâncare gătită, dezvoltă cancer, ulcer, constipaţii şi alte boli patologice care afectează omul civilizat. Voi discuta mai pe larg despre mâncarea gătită în capitolul următor.

  Omul nu este omnivor sau graminivor. Să continuăm şi să eliminăm rapid celelalte două categorii, şi anume, categoria omnivoră şi graminivoră. Categoria din urmă este în mare parte formată din animale mâncătoare de grăunţe şi seminţe de ierburi. Această categorie este strict rezervată regatului păsărilor, faţă de care sistemul digestiv al omului prezintă o foarte mică asemănare. Animalele omnivore folosesc o dietă mixtă constituită atât din carne de animale cât şi din multe alte plante. Două exemple sunt porcii şi urşii, a căror structură dentară şi sistem digestiv, de asemenea, diferă mult de cel al omului. Şi pe lângă acestea, am examinat deja efectele dăunătoare pe care le are carnea din dieta omului. Acest lucru se datorează în mare parte datorită incapacităţii omului de a gestiona fie digestia potrivită, fie eliminarea toxinelor inerente ale cărnii.

  Cerinţa de proteine este supraevaluată. Nu există un alt argument pe care mâncătorii de carne să-l aducă, decât acesta, şi simt nevoia să răspund aici. Ei aclamă puternic: „Carnea este necesară pentru a obţine proteinele necesare!”. Din anumite motive, industria sănătăţii în ultimele decenii a promovat în mod exagerat cantitatea de proteine de care corpul uman are nevoie. În primul rând, corpul are nevoie doar de 20-30 de grame pe zi, nu de 50 sau 100. În al doilea rând, surplusul de proteine şi cele nedigerate sunt o cauză majoră toxemiei din corp. În al treilea rând, proteinele din carne poartă în ele anumite toxine dăunătoare corpului uman. În al patrulea rând, urmând o dietă frugitariană, corpul poate obţinele toate proteinele de care are nevoie.

  Corpul poate converti. Există un alt argument pe care mâncătorii de carne îl tot repetă, şi anume că numai mâncând carne, ouă, etc. poţi obţine „toate” proteinele şi dacă urmezi o dietă vegetariană, corpul va fi privat de anumite proteine „esenţiale”. Din nou, un alt argument nefondat. În primul rând, noi nu recomandăm o dietă vegetariană, ci una frugitariană în care pe lângă fructe şi legume, includem nuci şi seminţe, multe dintre ele conţinând o cantitate suficientă de proteine.
Mai mult, organismul este capabil să producă proteinele esenţiale de care are nevoie, fără ca acestea să se afle în alimentaţie. Un exemplu al acestui proces este dat de vacă, care nu mănâncă altceva înafară de iarbă, iar acesta este cel mai bun exemplu, întrucât produce sute de kilograme de proteine pe copite. Încât corpul uman nu este eficient în convertirea materiei vegetale în proteine, precum este o vită, totuşi, are această abilitate, iar procesul este acelaşi.

  Dietele bogate în proteine sunt periculoase. Dietele cu lichide bogate în proteine care au fost în vogă prin anii 70 şi la începuturile anilor 80, pentru pierderea în greutate nu doar că sunt dăunătoare, dar sunt şi periculoase. Un număr de morţi a fost cauzat de ele. Descurajez puternic folosirea lor. În loc, mai bine s-ar ţine post, după cum vom descrie într-un capitol următor, este mult mai sigur, benefic şi permanent, şi având încă câteva atribute de restaurare a sănătăţii.

  Dieta sălbaticilor primitivi. Există un alt domeniu pe care ar trebui să-l examinăm în încercarea noastră de a ne determina categoria alimentară potrivită. Şi anume, obiceiurile alimentare ale rudelor noastre inferioare aflate între Rasa Albă şi primatele superioare. Obiceiurile alimentare ale omului primitiv, care trăieşte mai mult sau mai puţin după cum Natura l-a proiectat. Mai mult, primitivii în habitatul lor natural sunt, ca şi babuinii şi gorilele, relativ lipsiţi de cancer, boli de inimă, diabet, ulcere şi alte boli degenerative care chinuiesc omenirea civilizată.

  Dieta primitivă este superioară. Permite-mi să spun de la început că eu consider că negroizii primitiv care trăiesc în jungla din Africa şi Noua Guinee sau poliniezenii din insulele Mării de Sud, mâncând mâncarea lor primitivă, consumă în continuare o dietă mult mai hrănitoare şi mai puţin dăunătoare decât cea a Rasei Albe civilizate. Pe o scară de la 1 la 10, aş evalua primitivii la aproximativ un 5 sau 6 (depinzând de care sălbatici alegem) şi Rasa Albă la un ruşinos 2.

  Acuzaţie gravă. Acesta este un rechizitoriu al dietei şi obiceiurilor alimentare are Rasei Albe civilizate, însă, aceasta este situaţia tulburătoare în care ne regăsim. Civilizaţia şi informaţiile false sunt de vină.

  Dietele civilizate sunt cele mai rele. Este interesant faptul că oamenii de ştiinţă care au făcut un studiu al dietelor celor mai primitive rase, în mare parte neatinse de civilizaţie, au aflat că dietele lor sunt de fapt, mult mai superioare faţă de ale noastre. Au descoperit că dietele primitivilor conţin cel puţin de patru ori vitaminele, mineralele şi enzimele necesare nouă, faţă de dietele noastre gătite şi procesate, care eşuează în a ne procura minimul necesar. Adăugând pe lângă aceasta şi toţi aditivii toxici şi chimicalele, (incluzând cafeaua, alcoolul, conservanţii, aditivii etc.) pe care omul civilizat le ingerează prin mâncarea lui procesată, poate acum înţelegi de ce am evaluat obiceiurile noastre alimentare cu nota 2.

  Ţelul nostru este un 10. Dacă noi, membrii Rasei Albe ne folosim creierul, cunoaşterea noastră tehnică şi resursele alimentare extraordinare aflate la dispoziţia noastră, cu siguranţă ne-am descurca mult mai bine decât sălbaticii primitivi. Întrucât sănătatea şi vigoarea Rasei Albe sunt de maximă importanţă pentru obiectivele Bisericii Creatorului, vrem să punem în aplicare toată inteligenţa şi tehnologia aflată la dispoziţia noastră şi să creştem eficacitatea dietei noastre de la un 2 înjositor la un 10 suprem. Ar fi o favoare imensă făcută sănătăţii şi fericirii Rasei Albe.

  Avem mijloacele şi inteligenţa pentru a putea realiza asta. Despre asta va fi în mare parte capitolul următor.

Last edited by Forores (03-Aug-2020 04:51:18)


"Omul cu adevărat bun este doar cel care ar fi putut fi rău şi n-a fost."
Hail Satan!!!

Online

Board footer

Powered by FluxBB 1.5.10