Skip to content

Content Header

Beltane

Beltane (pronunţat “B’yal’t’n”) e o sărbătoare străbună a fertilităţii. Sărbătorile fertilității îşi au originile în Mesopotamia antică. În timpul ospeţelor aveau loc orgii, pentru a se încuraja fertilitatea animalelor alimentare precum şi a culturilor agricole pentru anul care urma. În Calendarul Satanic, Beltane este direct opus lui Samhain (Halloween), deoarece Samhain este ţinut în perioada secerişului. De asemenea, Beltane este celebrarea reîntoarcerii soarelui, semănatului şi a renaşterii primăverii.

În Mesopotamia Antică, acest rit al fertilităţii era cunoscut ca “Zagmuku”, fiind sărbătorit la prima lună nouă după echinocţiul de primăvară. De asemenea, anticii sărbătoreau şi recolta, direct opusă lui Zagmuku, care era originalul Samhain.

Deoarece sărbătoarea era concentrată pe renaştere, epopeea originală a creaţiei – cunoscută ca Enuma Elis – era recitată în a patra zi a festivalului, festival care se întindea pe o perioadă de 12 zile. Iniţial, sărbătoarea era ţinută în cinstea Dumnezeului sumerian Enlil (Baal), acesta fiind şi locul unde numele de “Beltane” îşi are originile. În Mesopotamia, Festivalul Noului An era servit şi pentru a reafirma legătura dintre Zei şi comunitate, comunitatea fiind reprezentată în ritualul de la Templu de către rege; acesta era responsabil pentru tendinţa continuă de armonie a pământului fiind totodată şi cel care dădea socoteală înaintea Zeilor. Regele, alături de Marea Preoteasă intrau în sanctuarul lăuntric al ziguratului*, unde amândoi întreţineau un ritual sexual. Anul Satanic se bazează pe ciclul natural. Cele opt Sabaturi sunt echinocțiile şi solstiţiile Anului Solar (666) şi intersecţiile celor 4 zile care se găsesc între ele. Echinocțiile şi solstiţiile se bazează pe mişcarea soarelui. Aceste patru puncte sunt evenimente cosmice bazate pe mişcările pământului şi a soarelui, simbolizând interacţiunea dintre lumină şi întuneric. Mult timp această dată a fost considerată un “punct puternic” al zodiacului, fiind simbolizat de taur, una dintre figurile ‘tetramorfe’ înfăţişate în cărţile de Tarot (celelalte trei sunt leul, vulturul şi sufletul). 1

De asemenea, acestea sunt văzute şi la Sfinxul egiptean. Cele patru figuri sunt cunosute de către astrologi ca ‘cele patru semne fixe’ ale zodiacului (Taurul, Leul, Scorpionul şi Peştii), acestea aliniindu-se în mod natural cu cele patru mari Sabaturi ale Vrăjitoriei. 2

Beltane se găsește la mijlocul dintre punctul vernal şi solstiţiul de vară. Datorită alinierii pământului la această dată importantă, comunicarea telepatică cu Zeii precum şi cu lumea spiritelor este foarte deschisă. Este o perioada excelentă de a comunica cu demonii.

Beltane începe la apusul soarelui, în seara de 30 aprilie. Acest obicei provine de la celţi, care întotdeauna își socoteau zilele de la un apus de soare la alt apus de soare. Apusul soarelui era momentul în care druizii** aprindeau focurile lui Baal, pe culmile dealurilor.

Focurile de Beltane simbolizau scânteia vieţii şi a fertilităţii. În mod tradiţional, aceste focuri erau alimentate cu lemne de la nouă tipuri diferite de pomi şi erau aprinse pe niște grătare sacre, special amenajate. Grătarul era creat prin marcarea unui pătrat pe pământ, pătrat care mai apoi era împărţit în opt pătrate mai mici. Gazonul de pe cele opt pătrate exterioare era săpat şi îndepărtat, lăsându-se intact al nouălea pătrat din mijloc. Focul de Beltane mai simboliza şi vatra centrală a comunităţii. Aceste sacre vetre locale reprezentau misticismul focului divin din mijlocul tuturor lucrurilor, a cărei licarire de viaţă este susţinută de fiecare dintre noi. 3

Ajunul Beltane era în mod tradiţional celebrat în nud, cu orgii sexuale. Cuplurile se împărţeau, sărind prin flăcările focului de tabără şi mergeau prin pădure până în zori, angajându-se în relaţii sexuale toată noaptea, după o serbare intensă. Purtarea hainelor sau a robelor pentru ritual era prea periculoasă atunci când se sărea prin flăcări. Frecvent vitele erau conduse între două astfel de ‘focuri de tabără’ (lemnul de stejar era combustibilul favorit al acestora), dimineaţa următoare, acestea urmând să fie duse la pășunile de vară.

Celebrantele dansuri nud în jurul armindenului. Armindenul deriva din obeliscul egiptean şi reprezintă falusul (penisul) erect. El, în mod tradiţional, este construit din lemn de mesteacăn: lemnul purificării.

În cuvintele vrăjitorilor Janet şi Steward Farrar, celebrarea Beltane a fost în principal un timp de ‘ … exprimare fără jenă a sexualităţii umane şi a fertilităţii.’ Astfel de asociaţii includ în mod evident simbolismul falic al armindenului dar şi hobby-ul călăririi calului. Chiar şi rima aparent nevinovată a unui copil de grădiniţă: “călăresc un cal cocoş spre crucea Banburry …” păstrează amintiri. Şi următoarea frază “… pentru a vedea o doamnă delicată pe un cal alb”, se referă la călătoria anuală a “Doamnei Godiva” prin Coventry. În fiecare an, timp de aproape trei secole, un sat a adoptat acest ritual Păgân, până când Puritanii au pus capăt obiceiului. 4

Alte obiceiuri de arminden includ plimbatul de-a lungul marginilor proprietăţii cuiva – plimbări în cadrul cărora i se reparau gardurile, i se fixau pietrele de hotar sau i se făceau acestuia hornuri pentru fum -, participări la turnee de tras cu arcul, dansuri, ospeţe, muzică, băut, toţi fiind foarte indulgenţi.

În Egiptul antic, Festivalul Primăverii al Fertilităţii, celebrat în perioada lui Het-Her, a fost cunoscut ca “Festivalul Uniunii Vesele”. Energia semnului pământ din Constelaţia Taurului reprezintă fertilitatea şi începutul perioadei de vegetaţie; uniunea dintre soare şi luna simbolizează fuziunea masculului (solar) cu femela (lunar). Egiptenii celebrau această sărbătoare cu artă, muzică, dans, spectacole şi acte sexuale.

Ministerele Joy of Satan lucrează din greu să scape Satanismul de toţi paraziţii iudeo/xiani cu care acesta a fost infestat de-a lungul secolelor. Un alt nume al celebrării de pe 30 aprilie este “Festul Valburg”. Refuzăm să numim aceasta noapte “Walpurgis” deoarece “walpurgis” este numele unui sfânt creștin.

Cu mulţi ani în urmă, marile Sabaturi erau ţinute în Germania, pe vârful Brocken din munţii Harz. Odată mulţimea adunată, ospeţele şi orgiile durau până în zori, petrecându-se intens, cu dansuri în jurul unui uriaş foc de tabără.

Sărbătoarea Valburg este o sărbătoare a fertilităţii, care datează încă de pe vremea vikingilor. Festivalul era răspândit în toată Europa. Se spune că în această perioadă, voalul dintre Pământ şi astral/lumea spiritelor, este foarte subţire. Ceea ce se petrece în această noapte, în special la miezul nopţii (30 aprilie – 1 mai) poartă o semnificaţie specială. Toate ritualurile, magia, comunicarea cu spiritele şi alte practici asemănătoare, sunt mult mai puternice în această noapte sacră.
___________________________________________________

* Zigurat: edificiu în formă de piramidă cu trepte, având în vârf un templu, specific Mesopotamiei, sursa DEX ’98
** Druid: preot la vechii celţi, aleşi pe viaţă de către nobilimea tribală, care au jucat un rol important în viaţa juridică şi politică, până la cucerirea Galiei de către romani., sursa MDN

 

Referinte:
[-1-] Cele opt Sabate ale Vrăjitoriei, de Mike Nichols
[-2-] Idem
[-3-] Cartea Păgână a Zilelor, de Nigel Pennick
[-4-] Cele opt Sabate ale Vrăjitoriei, de Mike Nichols
Religia Bablonului şi a Asiriei, de Morris Jastrow, Jr., PH.D., 1898

 

Primary Sidebar