___

FINALIZARE

___

Discipolul stă acum acolo, după ce a dobândit cele 8 virtuții anterioare.

Se află în pragul ușii către ceruri și este pe cale să intre. El nu a mai văzut așa ceva niciodată în existența sa.

În fața lui apar aceste simboluri: o pentagramă de aur, culoarea verde, lumina supremă a cosmosului.

„Măreață este regina Astarte în misterul ei final”, gândește discipolul. Dar acesta este gândul său final. El cunoaște simbolurile. Zeii îi vor acorda trecerea spre eternitate.

În loc să vorbească, el rămâne tăcut, fără să mai pună întrebări.

Nu mai are nimic de rostit, pentru că în sfârșit a înțeles.

El nu mai poate pronunța niciun imn, căci el este imnul și psalmul, el poate doar să asculte și să experimenteze.

Sarcina lui este acum completă.

 

Θ

___

 

___

___

FRUMUSEȚE

___

Frumusețea este un concept misterios. În lumea noastră recunoaștem oamenii frumoși, operele de artă frumoase; frumusețea se manifestă cu o forță uimitoare și ne atrage atenția.

Identitatea Astartei în Grecia Antică era Afrodita; Regina iubirii și a frumuseții. Potrivit mitologiei, frumusețea ei a uimit toate ființele, Zei, armate și națiuni întregi, toți murind și luptând doar pentru nevoia de a o vedea chiar și pentru o clipă.

Platon a pătruns în esența acestei puteri misterioase. Marele învățător Platon a spust astfel: „Frumos este ceea ce este măsurat, armonios și proporționat.”

Ca stare finală, frumusețea este reprezentarea mai multor virtuți unificate, unde toate sunt în echilibru, proporție și unitate.

Prin urmare, un suflet frumos va fi acela care este rectificat, care este armonios, proporționat în acțiune, comportament și etică. La fel ca și corpul, care poate fi sculptat pentru a ieși dintr-o stare de dezordine, la fel și frumusețea sufletului poate fi adusă în exterior prin aplicarea virtuților Afroditei.

Platon, atunci când a fost întrebat, a arătat spre ceruri și a spus: „Tărâmurile divine sunt pline și abundente cu frumusețea marelui Zeu. Acolo nimic nu este disonant, nimic nu este nemăsurat, nimic nu este disproporționat.”

În lumea materială, în calitate de manifestări ale divinității, starea de existență de mai sus este îndepărtată de a noastră, dar este totuși accesibilă; trebuie să căutăm să devenim frumoși – nu doar în exterior, ci mai ales în lumea noastră interioară.

Sufletul frumos se va naște din mintea pură, ordonată și proporțională cu fluxul de conștiință care continuă să crească.

Gândindu-se la toate acestea, discipolul a întrebat-o pe Afrodita: „Măreață Zeiță, ești atât de frumoasă, încât această frumusețe mă ține într-o stare de venerație, admirație și chiar teroare!”

Doamna Afrodita a răspuns: „Permite-mi să-ți amintesc că Lucifer a fost întotdeauna cel mai frumos din tot cerul, la fel ca și mine, cea mai apropiată de sursa cosmică. Găsește sensul acestei afirmații, iar virtutea frumuseții ți se va dezvălui.”

 

H

___

RUGĂCIUNE:

„O, AFRODITA, REGINĂ DIVINĂ,
RIDICĂ VOALUL ÎNTUNERICULUI,
ARATĂ-ȚI FRUMUSEȚEA,
A TA ȘI A UNIVERSULUI,
FRUMUSEȚEA CARE DUCE LA CONȘTIINȚA SUPREMĂ ȘI ELEVATĂ!”

 

___

___

FAMILIE ȘI STRĂMOȘI

___

O parte a înțelegerii de sine constă în înțelegerea sinelui nostru fizic și a sub-straturilor corpului nostru fizic și a sufletului.

Fiecare persoană descinde din alți oameni, care au propriul lor trecut, istorie și origine. Corpul nostru este o istorie a strămoșilor noștri și a deciziilor lor de a procrea pentru ca următoarea generație de viață să apară.

Ca atare, religiile antice și satanismul se concentrează intens pe subiectul strămoșilor și al generațiilor viitoare. Se face tot ce este mai bun pentru individul de astăzi, astfel încât trecutul să poată fi adus în glorie și viitorul să fie mai bun decât prezentul.

Anumiți factori care ne leagă de strămoșii noștri sunt prezenți și nu pot fi negați. Suntem legați de ei în același mod în care descendenții noștri vor fi legați de noi.

Un element constitutiv al societății noastre este familia. În timp ce majoritatea valorilor moderne predică despre valorile asimilării și hiper-individualismului, satanismul spiritual stă în balanța recunoașterii strămoșilor noștri și a celorlalți oameni, dar și a noastră ca ființe libere și voluntare.

Familia trebuie tratată cu respect sau, dacă merită, cu sacralitate. Linia strămoșească a cuiva este plină de oameni care au muncit cu trudă pentru ca omul din prezent să poată exista. Respectivul poate fi recunoscător sau nerecunoscător pentru acest lucru, dar realitatea este că acei oameni au luptat și au supraviețuit pentru ca noi să putem exista astăzi.

Copiii sunt sacri în satanismul spiritual și copiii altor SS ar trebui să fie văzuți ca extensii ale unei familii spirituale mai mari, mai ales dacă urmează calea.

Calea satanismului spiritual este o cale care se extinde până la eoni. Care se extinde de la strămoșii noștri, la noi înșine și, în cele din urmă, la viitor prin urmașii noștri.

O mare parte din puterile Astartei / Afroditei au legătură cu procrearea și cu continuarea speciei noastre. Ea este una dintre mamele divine ale speciei noastre, prin nevoie de uniune sexuală care duce la procrearea și la perpetuarea existenței noastre. Aceste forțe reunesc ființele umane în scopul de a procrea și procura viața într-un mod iubitor.

Noi provenim dintr-un râu lung de ființe umane care ne-au transmis lucruri, dar suntem totuși indivizi. Elevația noastră le poate aduce dreptate sau nedreptate: dar cert este că avansarea noastră nu numai că ne avansează pe noi înșine, dar îi avansează și pe ei. Rezultatul direct al acestui lucru este experimentat în propria noastră familie și în mediul apropiat.

Rasa sau locul din care ne tragem poate fi privit ca un râu care curge înainte, pornind de la puterile liniei noastre familiale mai mari, apoi a rasei noastre și apoi a umanității.

În timp ce umanitatea ca termen cuprinde întreaga noastră specie, trebuie să înțelegem că, indiferent de unde venim în ceea ce privește originea noastră, suntem reciproc copii ai „umanității”, dar și copii ai rasei noastre de oameni.

Spre deosebire de religiile de universalism forțat, satanismul spiritual se raportează la adevărul care este realist. Noi ne acceptăm toate aspectele.

Câștigarea onoarei strămoșilor și descendenților noștri este un obiectiv principal în satanismul spiritual. Actualizarea sinelui la cel mai înalt potențial este cea care ne va face mai măreți, atât pe noi, cât și pe ei.

Acceptarea celor de mai sus poate duce la o introspecție sănătoasă, combinată cu acte nobile, oferindu-ne curaj și perspectivă asupra originilor noastre.

De asemenea, poate duce la examinarea defectelor, greșelilor și a comportamentelor rătăcitoare care ar putea avea legătură cu obstacolele „moștenite” care trebuie depășite și setarea unui nou exemplu. Anumite elemente ale „strămoșilor” noștri trebuie să fie curățate – elementele nepotrivite sau greșite din noi care provin de la ei, putem decide să le neutralizăm în noi înșine pentru binele generațiilor viitoare.

Indiferent de originile unui individ, calea satanismului spiritual este deschisă tuturor gentililor din această lume. Motivul se datorează marelui plan al Zeilor de a crea tipuri din ce în ce mai mărețe de ființe umane, până când să putem fi numiți și noi o formă avansată de viață, precum sunt Ei.

 

Z

___

RUGĂCIUNE:

„ASTARTE, MEMORIA DIVINĂ A STRĂMOȘILOR,
REGINA CREAȚIEI CARE SE EXTINDE ÎNAINTE,
RÂU AL VIEȚII VEȘNICE,
DĂ-NE ÎNȚELEPCIUNE ȘI ÎNȚELEGERE,
PENTRU A NE VEDEA TRECUTUL, PE NOI ÎNȘINE ȘI VIITORUL.”

 

___

___

PATHESIS ȘI ENERGIA

___

Pathesis este un cuvânt care provine din cuvântul „pathos” din greaca antică, și înseamnă „lucruri care ni se întâmplă”.

Aceeași rădăcină a cuvântului este corelată și cu faptul de a avea emoții necontrolate, răni sau probleme, provenite din faptul că a trebuit să înduri negativitate sau greșeli comise din cauza lipsei de control emoțional.

Atunci când „suferi”, ești un „pathon (Παθών)”, dar atunci când îți controlezi sentimentele, devii o ființă de Pathos („Πάθος” – om al pasiunii).

Cu toate acestea, atunci când grădina emoțiilor este lăsată fără un grădinar adecvat, cazi în starea de pathesis.

„Pathesis” este, de asemenea, direct corelat cu acceptarea pasivă a oricărui lucru și permiterea ca totul să ți se întâmple, starea opusă fiind „Energeia”, care înseamnă a acționa față de ceva. Cuvântul grecesc antic pentru boală este tot „pathesis”.

Pornind de la cele de mai sus, cuvântul „pathetic”(patetic) din limba engleză este derivat, pe bună dreptate, din cuvântul din greaca antică și este corelat cu negativitatea și distrugerea, însemnând a fi în general „patetic” și neactiv.

Cei care sunt pur și simplu „patetici” sau care nu exercită niciun fel de energie în existența lor sunt sortiți, mai devreme sau mai târziu, să devină patetici, să se diminueze și să degenereze. Ultima stare a pateticului fiind moartea.

Meditația, de exemplu, ar trebui văzută ca un act „energetic”, nu numai pentru că alimentează sufletul cu energie pentru ca acesta să existe și să se împuternicească, ci și pentru faptul că trezește mintea din letargia mortală a conștiinței cu care mintea se confruntă în mod constant ca un dușman.

Leacul pentru pathesis fiind o conștiință activă, o conștiință energetică, trebuind înțeles și aplicat. Leacul său se numește „Energia” sau acționarea. Cuvântul modern „energie” provine din același termen.

 

Ϝ

___

RUGĂCIUNE:

„REGINĂ A CERURILOR, ASTARTE,
BINECUVÂNTEAZĂ-NE CU ENERGIA NECESARĂ
PENTRU A NE DEPĂȘI PATOSUL,
TREZEȘTE-NE DIN LETARGIE ȘI DIN SOMNUL CARE NE DISTRUGE!”

 

___

___

ENTROPIE

___

Cercetarea fundamentală a legilor fizicii ne îndrumă spre legile entropiei. Teoria entropiei și modul în care aceste efecte se manifestă în lumea noastră nu implică faptul că ele se manifestă în toate lumile.

Entropia este cu adevărat activă în lumea noastră, în ființele umane și în lucrările omenești. Autodistrugerea este, de asemenea, o parte a entropiei.

Contracararea entropiei constă în depunerea constantă a unui efort pentru a menține lucrurile, astfel încât acestea să nu se prăbușească sub greutatea entropiei.

Asta ne implică și pe noi înșine, societatea noastră, clădirile din lumea noastră și relațiile umane: tot ceea ce există este supus legilor entropiei, dar Zeii au creat ființele umane cu capacitatea de a sfida și învinge aceste legi dacă depun un efort concentrat în acest sens.

Unitățile energetice puternice pot rezista mai bine entropiei, în contrast cu pasivitatea care permite entropiei să aibă loc. Cu cât clădirile noastre sunt mai puternice, cu atât vor rezista mai bine entropiei; același lucru este valabil și pentru caracterul nostru etic sau pentru civilizația noastră.

Trebuie să ne propunem să ne străduim să învingem aceste forțe ale entropiei care lucrează constant pentru distrugerea noastră.

Învingem entropia prin conștientizarea ei, dar și aplicând virtuțile efortului, urmând învățăturile Astartei.

 

E

___

RUGĂCIUNE:

„O, DOAMNĂ ASTARTE, REGINA CREAȚIEI VEȘNICE,
FACEȚI-NE SĂ NE ÎNDEPĂRTĂM CU TOȚII DE LEGEA ENTROPIEI,
LUAȚI-NE DIN CASA MORȚII,
ȘI STABILIȚI-NE ÎN CASA VIEȚII ETERNE.”

 

___

___

BALANȚA

___

Echilibrul ar trebui să fie văzut sub forma simbolică a balanței, în semnul Balanței. Balanța menține întregul univers în ordine. Legile echilibrului trebuie acceptate și înțelese, căci nerespectarea lor duce la un eșec final și dur.

Balanța, ca virtute, este strâns legată de armonie și dreptate. Cu toate acestea, fiecare nivel al acestor virtuții reflectă însă un punct de vedere diferit al aceluiași principiu.

În timp ce justiția este corelată, de exemplu, cu multe noțiuni superioare, balanța descrie o viziune mai simplificată a ceea ce numim „distanța egală dintre două puncte” sau „punctul mijlociu”.

Prin înțelegerea punctului mijlociu și a distribuției egale, brațele Balanței vor fi în echilibru perfect.

Trebuie să fii echilibrat, dacă vrei să fi în acord cu legile universului. Atunci, porțile înțelegerii se vor deschide, deoarece echilibrul interior se va manifesta în exterior.

Un discipol a întrebat-o pe Astarte: „Doamnă Astarte, de ce specia umană are două picioare, două mâini, dar un singur cap?”

Regina Astarte a răspuns discipolului: „În lumea materială ai nevoie de echilibrul celor două picioare care îți alternează mișcarea înainte.

În lumea emoțională ai nevoie de echilibrul a două emoții, al iubirii și al urii, pentru a înțelege cu inima.

În lumea superioară, vei vedea adevărul singular, dar numai dacă cei doi ochi, cele două urechi și cele două aspecte ale tale devin un întreg, constituind înțelepciunea celor cinci.”

 

Δ

___

RUGĂCIUNE:

„MISTERIOASĂ REGINĂ ASTARTE,
BINECUVÂNTEAZĂ-NE ÎN ÎNȚELEGEREA ECHILIBRULUI COSMIC,
FIE CA GREUTATEA BALANȚEI SĂ DEVINĂ LA FEL DE UȘOARĂ CA PANA LUI MAAT,
ADU-NE ÎN LUMINĂ PRIN CONȘTIINȚA NOASTRĂ ECHILIBRATĂ.”

 

___

___

CREAȚIE

___

Creația și nașterea pot fi folosite aici ca sinonime.

În acest univers există o tendință naturală către distrugere. Într-un astfel de univers, a distruge este necesar, dar nu este și cea mai înaltă realizare. Există mai mult de atât.

Datorită naturii acestei legi a fizicii, trebuie să ne asigurăm că ne concentrăm forțele creative ca ființe umane în cea mai bună manieră prin viețile noastre și a celorlalți.

O clădire poate fi distrusă în câteva momente de un napalm sau de o bombă, însă poate dura zece ani pentru a fi ridicată o clădire grandioasă. Clădirea va reprezenta întotdeauna sensul vieții, în timp ce bomba întruchipează noțiunea de moarte.

Creația, în acest caz, este un proces mai sacru și mai îndelungat; dar e cel mai satisfăcător dintre toate. Distrugerea este contra-balansul ei.

De asemenea, o persoană poate muri brusc, într-o clipă, din cauza unei forțe distructive, dar este nevoie de foarte mult timp pentru a crea o ființă umană adecvată, prin creșterea cu grijă, învățarea și transformarea ei într-o ființă de mare valoare.

Viața este procesul creației și trebuie prețuită și susținută ca fiind cel mai sacru element al universului, forma de creație. Binecuvântați vor fi cei care creează viață.

________

O parabolă

Un discipol care era nou, dar care avea o minte pioasă, a întrebat-o pe Astarte: „Regină, un templu de al tău este pe cale de a fi distrus, nu ar trebui să merg acolo pentru a opri asta? Acest lucru te-ar onora, nu-i așa?”

Astarte a răspuns: „Nu, nu ar trebui. Onoarea mea este cu tine și nu cu pietrele de marmură, care vor fi distruse oricum.”

Discipolul a rămas nedumerit și a început să plângă, căzând la pământ: „De ce ai accepta, Regina mea, o insolență atât de mare?”

A auzit apoi răspunsul: „Pentru că există lucruri pe care nu le poți vedea, precum le vedem noi, ființele supreme. Trebuie să creezi acest templu, nu să-l distrugi. Nu fi ca ei, distrugătorii orbi. Acolo unde ei distrug și înlătură, tu trebuie să creezi și să îmbunătățești, căci acolo unde cad pietrele aruncate de ei, se vor găsi și pietrele lor de mormânt.”

„Acum”, a continuat Astarte, „Tu și familia ta, ia-i și ascundeți-vă într-o peșteră, loialul meu, căci tu nu ești un distrugător fără minte ca ei.”, după care Astarte a dispărut în eter.

Derutat, discipolul a alergat totuși înapoi la ceilalți credincioși și a spus strigând: „Astarte a spus să nu distrugeți acest templu!” – „Ereticule, fugi înainte să te măcelărim și pe tine!”, au spus zeloții. Discipolul a fugit cât a putut de repede spre casa sa și a strigat către soție și copii ca să iasă afară. Aceștia au reușit să ajungă la timp în peștera din orașul cuprins de flăcări.

Au râs în timp ce distrugeau, au trăit o mare bucurie în timp ce masacrau, și nu a mai rămas nimic din construcția sacră. Zeloții au ucis mulți oameni, inclusiv un biet pescar care a venit în timpul asediului pentru a-i alerta pe toți, căci văzuse în timp ce pescuia că va avea loc o schimbare extraordinară a vremii.

În timpul actului orb de distrugere, pescarul a fost și el ucis pe motiv de „erezie” și în „numele noului zeu”.

A doua zi, în timp ce zeloții dormeau obosiți, o mare cantitate de grindină și inundații au lovit satul, majoritatea oamenilor înecându-se, în timp ce alții au murit din cauza pietrelor uriașe de grindină, neavând unde să se ascundă. Nu mai exista niciun templu în care să se refugieze, întrucât doar acesta i-ar fi protejat. Culturile au fost distruse, iar oamenii nu mai aveau unde să se ascundă, sub nicio piatră. Dar piosul care a auzit-o pe Zeiță, s-a ascuns în peșteră și a supraviețuit. În peșteră, pescarul ascunsese suficient pește pentru a-și putea susține familia timp de două luni, așezat în cutii de lemn cu sare.

Astarte i s-a arătat atunci și i-a spus: „Discipolul meu, înțelegi acum nestatornicia vieții și a existenței? Ei ar fi putut să înlocuiască crucile și să modifice arhitectura, dar au distrus fără minte ceea ce i-ar fi putut adăpostii în vremurile grele. Lung va fi blestemul lor pentru generații, dar nu și pentru tine, care vei fi binecuvântat.”

Doamna Astarte, întristată, a continuat:

„Într-un mod similar, un alt membru pios al tribului vostru l-a ucis pe pescarul satului, căci a considerat că a greșit într-un moment de fanatism – acum foametea a vizitat și ținutul vostru. Trebuie să învățați să creați atunci când trebuie să creați, și să distrugeți doar atunci când este necesar sau când creația nu poate avea loc. I-am îngropat pe zeloți, pentru că ei îmi denaturează puterile. Dacă ar fi crezut în mine, ar fi încercat mai întâi cu toată seriozitatea să creeze și ar fi distrus doar cu atenție și niciodată în mod nechibzuit. Aceasta este soarta fiilor și fiicelor distrugerii fără minte, dar nu și a ta. Ține minte aceste cuvinte pentru eternitate.”

Acestea au fost cuvintele Zeiței în timp ce dispărea din nou în eter.

________

Din acest motiv, în satanismul spiritual, creația ar trebui să fie mai presus de distrugere în ceea ce privește valoarea eticii proprii. Pentru că absolut toată lumea poate ucide sau distruge, dar nu toată lumea poate crea.

Cei care pot crea și se străduiesc să creeze, în mod extern sau intern, se străduiesc să devină din ce în ce mai mult copii ai Zeilor.

Discipola a întrebat-o apoi pe Astarte: „De ce distrugerea este mai prejos de creație, și nu în echilibru cu ea?”

Regina a răspuns: „Creația, fiica mea, se confirmă de una singură. Pentru că trăim într-un univers în care distrugerea este ușoară, dar creația este infinit mai valoroasă. Acest lucru a fost proiectat astfel în univers pentru ca toate ființele din această lume să înțeleagă valoarea creației, astfel încât sufletele vrednice să descopere această putere cerească care este rezervată celor curajoși și cu inimă bună.”

 

Γ

___

RUGĂCIUNE:

„REGINA CELOR CREATE ȘI FORȚA CREATOARE,
OFERĂ-NE PUTEREA DE A CREA,
ARATĂ-NE CALEA SPRE O CREAȚIE ÎMBELȘUGATĂ,
FĂ-NE COPII AI ZEILOR ȘI NU AI ORDINII CĂZUTE!”

 

___

___

IUBIRE ȘI URĂ

___

Astarte, Zeița noastră a iubirii și a urii. Regina forțelor antitetice, mariajul divin al ambelor forțe, a păcii și a războiului, a iubirii și a urii!

Iubirea și ura sunt două dintre cele mai importante emoții umane: iubirea este forța generatoare, creativă, care sporește ceea ce este creat și îl îmbunătățește.

Ura este forța care doboară și distruge; din acest motiv, ura și iubirea sunt acceptate și trebuie folosite cu multă înțelepciune, căci una este un buchet de flori, iar cealaltă este o sabie care îl poate tăia.

Binecuvântați sunt cei care folosesc balanța și conștiința gânditoare pentru a exercita cele două mari surori care sunt iubirea și ura.

Discipolul, nedumerit, a întrebat-o pe Astarte: „Regină, cum poți fi atât întruchiparea iubirii, cât și întruchiparea urii?”

Astarte i-a răspuns cu bunăvoință discipolului: „Eu sunt, de asemenea, Regina balanței cosmice. Iubește-te pentru a te dezvolta, dar urăște-ți aspectele pe care trebuie să le îmbunătățești, pentru a te putea iubi și mai mult!”

 

B

___

RUGĂCIUNE:

„ASTARTE, BINECUVÂNTAȚI SUNT COPII TĂI AI IUBIRII ȘI AI URII,
BINECUVÂNTATĂ ESTE BALANȚA ȘI UNIUNEA TA,
BINECUVÂNTATĂ ESTE ABILITATEA TA DE A CREA ȘI DISTRUGE, PE CARE AI DAT-O OMENIRII,
PERMITE-NE SĂ FIM PĂRTAȘI ÎNȚELEPȚI ÎN DARURILE OFERITE!”

 

___

___

CALEA NATURALĂ

___

Începutul fundamental al scării iluminării a reginei Astarte este observarea minunilor lumii naturale.

Făcând parte din această scară a creației, suntem ființe nealienabile care sunt legate de ordinea lumii naturale. Existăm sub regulile și reglementările sale, dar mai ales în înțelepciunea lumii.

Animale, microbi, ființe văzute și nevăzute, toate sub conducerea divină a pentagramei: ființe și creații generate din cele cinci elemente, focul, apa, aerul, pământul și eterul.

Omul, în starea sa primară, este doar pământ, apă, aer și foc. Lungă este călătoria omului pentru a-și trezi cel de-al cincilea element, care îl va ridica din ordinea naturală inferioară a lumii materiale, în marea lume înfloritoare a universului etern: sacrul său eter.

Discipolul a întrebat-o pe Astarte: „Pentru a te găsi, o, Măreață Regină a Naturii, nu pot venera decât natura?”

Doamna Astarte i-a răspuns: „În acel tărâm mi-am ascuns toate secretele. Observă-le și îți vor indica sensul sacru și etern. Descoperă-mă pe mine și învățătura sacră, în minunăția Universului Natural.”

___

 

Atunci discipolul, în extaz, a răspuns cu un psalm înălțător:

„În fiecare lac, în fiecare râu,
Aud vocea ta, Doamnă Astarte!
În fiecare copac și în fiecare bufniță, văd ochii tăi,
În fiecare emoție de iubire și plăcere, aud numele tău,
În fiecare iubire pe care am trăit-o, ai fost mereu prezentă!
Toate dorințele mele, forțele Naturii din mine, te laudă în marele tău nume!”
„Inanna este Regina Naturii, Regina cerurilor”, îmi șoptesc toate,
„Munții, râurile, animalele care tânjesc după viață –
Iar eu rămân mut de uimire; căci am fost un copil al Naturii și bun în disciplinele mele,
Dar în față se află destinul meu nedescoperit, să devin și eu un copil al cerurilor –
Dar iată!
Căci chiar și acolo, în ceruri, Natura domnește și cântă veșnic numele tău divin, Inanna!”

A

___

 

___

___

CUNOAȘTE-TE PE TINE ÎNSUȚI

___

Precum în interior, așa și în exterior.
Precum în tine, așa și în ceilalți.
Precum în tine, așa și în eternitate.
Precum în tine, doar în tine.
Precum în tine, totul.
Precum în tine, nimic.
Ești ceea ce ai fost.
Ești ceea ce ești.
Ești ceea ce vei fi.
Ești ceea ce ai fost mereu.
Cunoaște-te pe tine însuți!

 

Θ

___

RUGĂCIUNE:

„APOLLON AZAZEL,
LUMINA ÎNTREGII CREAȚII,
SĂ STRĂLUCEȘTI PESTE MINE,
SĂ EXIST,
SĂ MĂ CUNOSC PE MINE ÎNSUMI.”

 

___

___

ARMONIE

___

Armonia este una dintre cele mai importante valori în satanismul spiritual. Armonia este importantă atât fizic și metafizic, cât și ezoteric sau în lumea exterioară.

În viața și existența noastră, trebuie să căutăm să tindem spre armonie în noi înșine și în ceilalți.

Conștientizarea acestei virtuți este atinsă atunci când sufletul a avansat. Este nevoie de urechi bune pentru a asculta ciclurile armonioase ale sferelor existenței. Cel care refuză să asculte, este sortit să danseze greșit, dar și să nu se bucure de muzica existenței.

Muzicienii, dansatorii și artiștii vor înțelege cel mai bine: restul dintre noi trebuie să știe că atunci când ascultăm dizarmonia: ce viață blestemată este o viață în care toată muzica din ea, este un rezultat al dizarmoniei!

Astfel a fost spus: înțelept este Dionysus, pentru că El știe să danseze. El ascultă prea bine, direct în sursa a tot ceea ce este: El poate dansa pe orice melodie, în orice moment și nu greșește nici un pas. Apollo cântă la Liră și Dionysus și Satirii vor dansa melodia perfectă.

În interiorul acestui dans, vedem armonia lumilor desfășurându-se, fără niciun pas greșit față de orice notă muzicală.

„Și astfel, Lira mea este cuceritoarea tuturor lumilor: este sunetul armoniei în toate lucrurile”, a încheiat Apollo.

 

H

___

RUGĂCIUNE:

„APOLLON AZAZEL,
TU EȘTI LEACUL ȘI VINDECĂTORUL DIZARMONIEI,
CÂNTÂND ACORDURILE TALE PERFECT, TU STĂPÂNEȘTI TOATE GÂNDURILE ȘI MATERIA,
LORD AL LORZILOR, GROZAVĂ ESTE MUZICA TA,
DĂ-MI URECHILE ȘI ÎNȚELEPCIUNEA DE A ASCULTA CU ATENȚIE.”

 

___

___

ÎMBUNĂTĂȚIREA LUMII

___

Azazel comandă: „Tu vei îmbunătăți lumea”

Cu o bază solidă de autoperfecționare, autodezvoltare și autovindecare, ne putem extinde spre exterior: trebuie să ne străduim să îmbunătățim lumea din jurul nostru.

Ce este lumea? Tot ceea ce este în afara sinelui – o altă persoană, o familie, animalele, civilizația, o echipă locală de activitate sau un grup social.

Aceasta nu este o sarcină ușoară. Trebuie să îmbunătățim lumea în funcție de modul în care lumea poate accepta acest ajutor.

Aceasta nu este o sarcină de aroganță a egoului: ea poate fi doar consecința unor niveluri foarte înalte de înțelegere spirituală, de dezvoltare a adevăratului sine în conformitate cu intențiile bune.

Măsura a ceea ce putem face este mai puțin importantă decât dacă vom acționa în acest scop. Cei care încearcă să ajute lumea și să o îmbunătățească trebuie să facă acest lucru corect, în primul rând pentru lume.

Pentru că scopul nu este să ne pierdem pe noi înșine atunci când îmbunătățim lumea, ci să ne îmbunătățim atât pe noi, cât și pe ceilalți, ca parte a acestei lumi mărețe și eterne.

Prin urmare, Azazel a numit 3 judecători și acestea sunt întrebările lor:

„Ce ai făcut pentru a te îmbunătăți, ca persoană?”

„Ce ai făcut pentru a îmbunătăți persoanele cu care ești în relație, cum ar fi partenerul tău de viață?”

„Ce ai făcut pentru a-ți îmbunătăți familia, cea din care provii sau cea pe care o întemeia, care este continuarea ta?”

„Ce ai făcut pentru a-ți îmbunătăți cercul social și prietenii?”

„Ce ai făcut pentru a îmbunătăți oamenii din națiunea ta, sau pe cei din rasa ta?”

„Ce ai făcut pentru a îmbunătăți umanitatea ca întreg?”

„Ce ai făcut pentru a-ți îmbunătăți casa, mama Pământ și creaturile ei naturale?”

„Ce ai făcut pentru a deveni cea mai avansată versiune a ta, care te așteaptă pentru a deveni ea?”

În cele din urmă, cei trei judecători întreabă în cor:

„Ce ai făcut pentru a înțelege absolutul, totul în toate?”

Azazel continuă:
„Când vei răspunde cu exemple bune la toate aceste întrebări, vei ști prin urmare că: tu îmbunătățești lumea.”

Prin urmare, Azazel concluzionează:
„Numai prin îmbunătățirea lumii te vei îmbunătăți pe tine însuți. Numai îmbunătățindu-te pe tine însuți vei îmbunătăți lumea – pentru că infinitul nu poate decât să curgă din nou în infinit.”

 

Z

___

RUGĂCIUNE:

„APOLLON AZAZEL,
TU CARE ÎNVEȚI CELE 9 LUMI ALE PUTERII,
BINECUVÂNTEAZĂ-MĂ SĂ DEVIN CEA MAI BUNĂ VERSIUNE PENTRU TOATE ACESTE LUMI,
ÎN ACEASTĂ LUME ȘI ÎN TOATE LUMILE!
O, GROZAVĂ LUMINĂ A TUTUROR LUMILOR, CĂLĂUZEȘTE-MĂ!”

 

___

___

CUMPĂTARE

___

„Μέτρον Άριστον” – Aristotel [Tradus: „Totul cu măsură]

„Κρατείν δ’ ειθίζεο γαστρός μεν πρώτιστα και ύπνου, λαγνείης τε και θυμού” – Pitagora [Tradus: „În primul și în primul rând, trebuie să te obișnuiești să stabilești controlul („temperanța”) în următoarele lucruri: somnul, pofta, furia.”]

Existența temperanței este capacitatea de a spune nu atunci când este vorba de lucruri excesive și probabil rele pentru propria persoană.

Atunci când aplici noțiunea de Temperanță, poți deveni echilibrat în existența ta. Acest echilibru facilitează în continuare sănătatea spirituală, fizică, emoțională și spirituală.

Pierderea echilibrului sau a temperanței are ca rezultat dezechilibrul, care creează circumstanțe dizarmonice și pune în pericol sănătatea în toate domeniile de mai sus.

O ființă umană care nu are cumpătare, nu are măsură și nici control. Pe măsură ce renunți la control, vei intra în stări de dezechilibru, de rău și în probleme.

Temperanța nu este o constrângere inutilă sau negativă; ea este existența stabilită la un nivel de control sănătos și orientat spre creștere.

Temperanța este arta de a nu depăși niciodată nodul de aur prin exces sau deficiență. Ea reprezintă calea mijlocie de aur în toate situațiile.

Ea a fost înscrisă în sufletele înțelepților: totul cu moderație.

Capacitatea de autocontrol este extrem de importantă: căci trebuie mai întâi să te stăpânești pe tine însuți și abia apoi vei stăpâni orice altceva. Cel care s-a stăpânit pe sine însuși, este stăpânul tuturor.

Între cele două râuri, cel de foc și cel de apă, trebuie să mergi cât mai mult posibil pe mijloc, căci râul de foc te va arde, iar cel de apă te va îneca.

Când vei învăța să mergi pe Râuri, vei fi înzestrat ca atare cu trei puteri: cu raționament pur, cu spirit pur și cu dorință pură.

Atunci cele trei Zeițe te vor admite, pentru că ai fost moderat, sus în ceruri.

 

Ϝ

___

RUGĂCIUNE:

„APOLLON AZAZEL,
ÎNTEMEIAZĂ-MĂ FERM ÎN ÎNȚELEGEREA TEMPERANȚEI,
AJUTĂ-MĂ SĂ ÎNȚELEG MĂSURA SĂNĂTOASĂ A DEZVOLTĂRII ÎN MINE ÎNSUMI.
ÎNVAȚĂ-MĂ ÎN CONFORMITATE CU PLANUL DIVIN,
PENTRU CA EU SĂ DEVIN CEA MAI BUNĂ VERSIUNE A MEA.”

 

___