Cu toți avem un câmp electro-magnetic în jurul corpurilor noastre. Acesta este așa numita aură. Propriile gânduri și activitatea creierului formează un circuit în aură. Din moment ce gândurile și activitatea creierului sunt impulsuri electrice, acestea pot fi decodate și citite. Puterile lumii sunt conștiente de asta și cu tehnologia avansată a calculatoarelor, sunt capabile să descifreze gândurile unei persoane, deoarece acestea pot fi recepționate de un aparat special iar informația care este emisă este aproape la fel ca felul în care semnalele sateliților formează imagini în televizoarele noastre.
De asemenea, există micro-cipuri care pot fi folosite ca implanturi de-a lungul anumitor căi neurale, pentru a trimite impulsuri electrice către creier, stimulând anumite gânduri, sentimente, concepții sau pot implanta anumite amintiri. Chiar dacă această tehnologie mai are de avansat, în prezent există aparate de citit gândurile care, la fel ca orice alt lucru, în timp pot fi perfecționate. În zone specifice de pe pielea unui subiect se montează un dispozitiv, care poate citi emisia bioelectrică și o poate decoda pentru a fi citită cu ușurință pe un computer special.
În timpul anilor `70, puterile lumii au dobândit avantaje majore și indicii legate de tehnologia pentru controlul mental. Hipnoza are multe aplicații, cum ar fi însănătoșirea sau oprirea anumitor comportamente. Cei mai „avansați” hipnotiști cad de comun acord că atunci când subiectul este sub o transă hipnotică, acesta nu va acționa niciodată împotriva propriei voințe sau să acționeze împotriva firii acestuia. Însă, în realitate, asta e o minciună. Un operator calificat și încrezător poate determina orice subiect să facă orice îi este comandat.
20% din populație reprezintă subiecți perfecți pentru hipnoză. Un candidat perfect poseda următoare caracteristici: deasupra inteligenței medii, existența unui prieten imaginar cu care să se joace în copilărie, o tendință puternică către visatul cu ochii deschiși și fantezii și dorința de cooperare.
În artele negre ale hipnotismului, hipnotistul și subiectul formează o relație de stăpân – sclav. Este necesar ca subiectul să fie izolat de prieteni și familie și ca acesta să petreacă mult timp cu operatorul, deoarece așa este formată o legătură, așa cum e cu experimentele pe care le face guvernul sau uneori cum se întâmplă cu colegul de celulă în închisoare. Existența unui raport emoțional este foarte importantă pentru stabilirea încrederii și obedienței. Operatorul trebuie să fie văzut ca un bun ascultător și să arate un interes care să pară natural pentru subiect. În prezența operatorului subiectul trebuie să devină confortabil și deschis cu acesta.
Inducerea hipnotică inițială este cea mai importantă, deoarece pătrunde în mintea subiectului și îi deschide o ușă hipnotistului. Când se află în stadiul alfa, mintea logică este dezactivată și orice persoană este deschisă sugestionării. Operatorul îi dă subiectului sugestia că acesta va deveni profund hipnotizat din nou oricând acestuia îi este dată replica inductivă. Această replică poate fi în cuvinte sau un semnal. Fiecare sesiune induce o stare hipnotică și mai profundă, în care subiectul este sub controlul deplin al operatorului. Prin intermediul transelor și mai profunde, subiectul devine din ce în ce mai lipsit de putere în fața operatorului.
Amnezia artificială (așa numita „ștergere a memoriei”) este indusă în subiect de către operator prin sugestionarea faptului că acesta nu va mai avea nicio amintire conștientă referitoare la sesiune. Sunt și alte sugestii mai importante, cum ar fi aceea ca nimeni altcineva să nu-l poată hipnotiza pe subiect și că acesta va acționa în transă ca și cum ar fi treaz.
Odată ce subiectul devine ușor de hipnotizat de către operator, mintea și personalitatea acestuia pot apoi să fie condiționate. Prietenii cu care ne jucam în copilărie sunt adesea extensii ale personalității, în special cei care au o personalitate mai slabă și care nu vor riposta sau care nu se vor apăra. Prietenul imaginar de joacă poate riposta și se poate enerva, în timp ce copilul nu poate. Adesea, există un părinte abuziv către care sunt atribuite gândurile mânioase și acțiunile partenerului de joacă. De-a lungul fazei de condiționare inițială a sesiunii, operatul trebuie să reîntoarcă subiectul în copilărie. Regresia joacă un rol foarte important în stabilirea controlului asupra subiectului. Un operator care lucrează pentru guvern și produce spioni, îi va căuta pe cei mai agresivi prieteni imaginari, în încercarea de a disloca personalitatea subiectului în mod artificial. Cele mai agresive aspecte ale personalității sunt ideale în distrugerea tuturor inhibițiilor.
Dislocarea artificială a personalității se petrece atunci când prietenul imaginar este adus la suprafață iar subiectul devine acest prieten imaginar, atunci când i se dă replica inductivă. Adesea, prietenul de joacă iese la suprafață prin intermediul uneia dintre chakrele subiectului. Operatorul informează subiectul că „prietenul de joacă” va ieși la suprafață prin stomacul acestuia, prin al treilea ochi, gât, etc. Subiectului îi este spus, în continuare, că nu își va aminti nimic despre sesiune sau despre personalitatea ieșită la suprafață. Personalitatea care iese la suprafață poate fi condiționată prin intermediul programării și sugestionării să devină ostilă personalității de bază a subiectului. În aproape toate cazurile această personalitate agresivă este mai puternică și poate îndura mai mult abuz. Puterile lumii folosesc acești subiecți pe post de spioni robotizați. Programarea extensivă este instituită personalității agresive, pentru ca aceștia să nu dezvăluie anumite informații, chiar și dacă sunt torturați. Personalitatea de bază, care este amnezică cu privire la întreaga experiență, este adesea cea care îndură tortura sistematică, fără memorie sau amintire conștientă a informației pe care interogatorul încearcă să o descoase.
Prin intermediul mai multor sesiuni, personalitatea nou creată este adusă la suprafață din ce în ce mai mult și devine mult mai puternică, dislocându-se în totalitate de personalitatea de bază. Subiectul, din cauză că este programat să nu își amintească, nu cunoaște nimic, decât goluri în timp sau părți lipsă ale memoriei. Timpul trece neobservat și în mod neînțeles.
Mai departe, alte sesiuni de condiționare sub transă includ convingerea subiectului de o experiență complet respingătoare de propria fire, unde subiectul a făcut ceva ce nu ar face niciodată în mod conștient. Subiectul ajunge să experimenteze exact ceea ce i se spune. Prin intermediul sesiunilor repetate, toate inhibițiile sunt învinse și personalitate este modelată exact așa cum dorește operatorul. Spre exemplu, în această situație subiectul poate omorî pe oricine fără să ezite sau poate face orice i se spune. La fel ca orice altceva, programarea repetată este întipărită și menținută în ședințele următoare.
Unei persoane încăpățânate i se pot administra barbiturice, deoarece acestea îi vor deschide mintea la orice sugestie dată de operator. Asta este cunoscută drept „psihologie militară.” Charles Manson a fost cunoscut pentru faptul că lua cantități mai mici de droguri decât restul familiei sale, și prin asta avea abilitatea de a deține controlul asupra celorlalți membrii ai familiei sale. Prin acest mod i-a pus pe mulți alții sub controlul său, fără știrea acestora. Sub influența drogurilor oamenii sunt extrem de ușor de controlat fie în mod psihic – cum ar face un mag experimentat – fie în mod clinic. Charles a învățat aceste metode în închisoare și le-a pus în aplicare în familia sa. De asemenea, drogurile fac găuri în aura protectivă a unei persoane, și prin asta devii ușor de manipulat de către un expert.
Tratamentul cu șocuri electrice este folositor pentru distrugerea amintirilor și poate fi folosit pentru a șterge complet mintea unei persoane de către agențiile puterilor lumii. Mintea este apoi reprogramată, întipărindu-se noi concepte, idei, modele de gândire și comportamente noi, de obicei prin intermediul transei indusă prin intermediul drogurilor, până când operatorul deține controlul total asupra subiectului, iar drogurile nu mai sunt necesare. Acest lucru este cunoscut drept „spălare a creierului” și poate fi făcut cu orice scop.
Majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de ce poate fi făcut cu mintea acestora de către cei ce au mai multă cunoaștere și control. Hipnotizarea propriei persoane este folositoare deoarece prin aceasta ne programăm propriile noastre minți. În plus, alții nu vor fi capabil să ne influențeze mințile și să dețină controlul în acest fel.
Referințe: Secret, Don’t Tell : The Encyclopedia of Hypnotism by Carla Emery, 1998
– ÎP Maxine Dietrich