BERITH cunoscut și sub numele de BAAL-BERITH, BAAL-BERETH, BAAL-TAMAR, BEAL, BOFI și BOLFRY

*Dictat de Thoth

• Poziția zodiacală: 15-19 grade în Leu *(1-10 Capricorn)
• Zile: 8-12 august *(22-30 decembrie)
• Carte de tarot: a 6-a Baghete *(a 2-a pentagrame)
• Culoarea lumânării: violet
• Planta: Heliotropium
• Planeta: Jupiter *(Venus)
• Metal: staniu *(cupru)
• Element de foc *(Pământ)
• Rang: DUCE
• Berith este un Demon de Zi și guvernează 26 de legiuni de spirite

“Baal” înseamnă “stăpân”. “Baal-Berith” este “Stăpânul Berith.” El prezice viitorul, discerne trecutul și poate transforma metalul în aur. El ajută la ascensiunea în poziții înalte și la primirea onorurilor. Vorbește cu o voce foarte clară și blândă.

Baal-Bereth patronează asupra sezonului Yule și bradului Yule (de Crăciun). “Pomul de Crăciun, acum atât de popular printre noi, era la fel de popular și în Roma păgână și în Egiptul păgân. În Egipt, acel copac era palmierul; în Roma era bradul; palmierul îl desemna pe Mesia păgân, sub forma lui Baal-Tamar, iar bradul făcea referință la el prin numele de Baal-Berith.”1 “Pomul de Crăciun, așa cum s-a afirmat, era în general la Roma un copac diferit, chiar și bradul; dar aceeași idee pe care o implica palmierul era implicată și în bradul de Crăciun; căci acesta îl simboliza în mod ascuns pe Zeul nou-născut sub forma lui Baal-Berith, ‘Domnul Legământului’, și astfel oglindea caracterul perpetuu și veșnic al puterii Sale, nu faptul că, după ce a căzut în fața dușmanilor săi, a înviat triumfător asupra tuturor.”2

Egiptenii îl venerau pe Nimrod sub forma unui palmier, numindu-l pe Mesia “Baal-Tamar”. Printre cei mai vechi dintre Baali(stăpâni), el era cunoscut sub numele de Baal-Bereth — “stăpânul bradului”. El a evoluat în Baal-Berith, “stăpânul legământului”. În Roma Antică, un alt loc în care bradul era venerat, avea numele de “Baal-Berith”.

Ziua de 25 decembrie, era celebrată la Roma ca fiind ziua în care Zeul victorios a reapărut pe pământ și era considerată Natalis invicti solis, “Ziua nașterii Soarelui neînvins”. Acum, bușteanul de Yule reprezintă trunchiul mort al lui Nimrod, cunoscut ca Zeul-Soare, tăiat de dușmanii săi; bradul de Crăciun îl reprezintă pe Nimrod – Zeul ucis care a renăscut. Practica antică de a se săruta sub ramura de vâsc, cea mai răspândită la druizi, provenea din Babilon și era o reprezentare a lui Mesia (păgân), “Omul ramură”. Vâscul era privit ca o ramură divină – o ramură care venea din cer și creștea pe un copac care a răsărit din pământ. Nimrod, Zeul Naturii, era simbolizat de un copac mare. Dar, după ce a fost tăiat și ucis în floarea vârstei sale, el era acum simbolizat ca un ciot de copac fără ramuri, numit Bușteanul de Yule. Apoi a venit șarpele cel mare și s-a înfășurat în jurul lui Nimrod (buștean). În mod miraculos, un nou copac a apărut pe lângă butuc, ceea ce simboliza învierea lui Nimrod și victoria asupra morții. Iată o ilustrație a unei monede antice din Efes:

Baal-Berith era cunoscut și ca “stăpân al legământului” și ca “Zeul Berith”. Era un Zeu popular și era venerat în Canaan, Filistia și Sichem. El era protectorul legământului dintre Sichem și unele orașe canaanite vecine, care inițial erau independente, dar care au fost în cele din urmă subjugate de către evrei.

“Orice israelit care ar fi putut locui în Sihem ar fi fost pur și simplu sau străin protejat, și nu parte a unui legământ. Templul lui Baal-Berith avea o vistierie din care cetățenii aduceau o contribuție lui Abimelec. Acolo a fost primul loc în care Gaal s-a manifestat ca lider al rebeliunii, iar în incinta sa locuitorii din turnul din Sihem (acropola) au găsit un refugiu temporar împotriva lui Abimelec la sfârșitul revoltei.”3

“Baal-Berith era cunoscut și sub numele de “Zeul Comunității”.

Mai jos sunt fotografii ale vechilor rămășițe ale Templului lui Baal-Berith:

Rămășițele Templului lui Baal-Berith sunt o platformă rotundă, plină de pământ, pe care se afla cândva un templu masiv. Datând din secolele XIII-XII î.e.n., acesta măsura 86 de metri lungime și 78 de metri lățime, iar zidurile sale aveau o grosime de aproximativ 19 metri. Arheologii cred că a fost o clădire cu două etaje.

Avea o singură intrare la est, în mijlocul căreia se afla o coloană care susținea un acoperiș, iar de fiecare parte a intrării se afla un turn masiv. Turnul estic includea o scară care ar fi putut duce la etajul al doilea. În interiorul sălii principale se aflau două rânduri de coloane. Pe platforma semicirculară din fața templului, a fost găsită o parte a unui stâlp sacru sau a unei pietre în picioare (care se vede în partea dreaptă a fotografiei de mai sus), Arheologii cred că aceasta marca intrarea în templu.”

1 “Cele două Babilonii” de Alexander Hislop 1858

2 Enciclopedia Biblică: Un dicționar critic al istoriei literare, politice și religioase, al arheologiei, geografiei și istoriei naturale, © 1899

3 Ibid.

Ilustrații preluate din: “The Two Babylons” de Alexander Hislop 1858