Practic, există două căi prin care poţi chema o entitate şi a lucra cu energia: „evocarea” şi „invocarea.” Evocarea spirituală presupune chemarea unei entităţi, fie ea Demon, spirit, persoană decedată sau elemental, aceasta apărând în afara trupului operatorului/magului. Când lucrăm cu energia, aceasta este mereu în afara operatorului şi niciodată în corpul acestuia. Prin evocare, nu există nicio legătură sau conexiune directă.
Invocarea presupune aducerea spiritului în tine însuţi. Entitatea intră în corpul operatorului. Un exemplu este invocarea unui Demon, iar acesta vorbeşte prin operator, folosindu-i vocea pentru a comunica. Când acest lucru se întâmplă, adesea vocea persoanei se poate schimba, devenind mai profundă, mai răguşită, sau diferită în vreun fel. De multe ori, pe durata sesiunii, mediumul este capabil de a crea o substanţă numită „ectoplasmă,” pentru a pune la dispoziţia spiritului chemat o substanţă în care să se manifeste în mod vizibil. Aceasta din urmă este şi ea o formă a invocării, deoarece se creează o conexiune între spirit şi medium.
Există multe entităţi. Un lucru pe care l-am învăţat cu privire la Demonii lui Satan, este că aceştia niciodată şi sub nici o formă nu ne vatămă, atunci când intră în noi. Suntem întotdeauna complet conştienţi. Când aceştia vorbesc prin noi, suntem mereu conştienţi de ceea ce spun şi arareori este ceva forţat. Nu se întâmplă ca cineva să aibă parte de pierderi de memorie sau de conştiinţă şi nici respiraţii convulsive, cum se întâmplă în cazul celor care invocă fiinţe „îngereşti.” Adesea, îngerii se dau drept Demoni. Există entităţi care NU sunt ale lui Satan iar când sunt invocate (de regulă aceştia sunt îngeri sau spirite asociate acestora), acestea preiau controlul asupra persoanei care le-a invocat, vătămând-o, iar persoana nu-şi va aminti ce s-a întâmplat. De multe ori aceştia experimentează pierderi ale memoriei, urmată de o încetineală în tot ceea ce fac după aceea.
Satan este aducătorul cunoştinţei. Nu are nici un motiv să facă pe cineva să uite anumite lucruri sau să aibă goluri în memorie, cu scopul de a ascunde ceva. Oamenii care se joacă cu îngerii sau cu alte entităţi astrale cu care nu sunt familiarizați, pot întâmpina astfel de probleme, iar apoi, bineînțeles, mânaţi de ignoranţă şi prostie, dau vina pe „Diavol.”
Unii Demoni ne apar şi vor să se joace. Odată, în timp ce mă aflam la servici, un coleg mi-a arătat o poză cu prietena lui. Am simţit că un Demon a intrat în mine şi mi-a zis „dă-i drumul.” Am început să îi citesc pentru iubita sa. Colegul a fost uimit de acurateţea mea. Desigur că nu am fost eu, ci Demonul care a vorbit prin mine.
Datorită lipsei de cunoştinţe (cunoştinţele spirituale şi magice au fost distruse de biserica creştină), cea mai mare parte din cărţile despre vrăji şi magie disponibile azi, nu numai că oferă informaţii greşite, dar care pot fi şi foarte periculoase, în special în cazul lucrărilor de magie neagră, unde se foloseşte energia morţii şi alte energii distructive.
Este o mare diferenţă între evocare şi invocare. Atunci când invocăm energie sau spirite, creăm o legătură între noi şi spirit/energie. Evident, dacă cineva foloseşte energie a morții sau una distructivă, rezultatele pot fi foarte periculoase. De asemenea, invocarea include acumularea de energie şi descărcarea ei prin aură şi/sau chakre. Acest lucru creează o legătură cu victima.
Cele mai multe lucrări de magie neagră, care sfârşesc rău, se datorează erorilor magului. Mai sunt şi alte motive pentru care o lucrare de magie neagră să nu aibă succes, spre exemplu, victima împotriva căreia se face lucrarea are o aură suficient de puternică pentru a devia energia negativă; un alt motiv: victima se află sub o puternică protecţie spirituală (dacă cineva se află sub protecţia lui Satan, nimic nu îl poate atinge). De asemenea, o sincronizare proastă a lucrării, poate fi un motiv pentru care aceasta să nu fie puternică. Mai sunt şi alte motive, însă cele enumerate mai sus sunt cele mai des întâlnite.
Chiar şi magia albă, unde este vizată vindecarea, poate crea probleme magului care invocă energia înainte de a o aplica. De fiecare dată când energia este invocată, se stabileşte o legătură puternică. Bineînţeles că nimeni, care îşi are toate minţile în cap, nu ar vrea să se lege de o boală …
Dacă magul lucrează pentru bani, putere personală sau alte aplicaţii pozitive ale energiei, atunci invocarea este de dorit. Acest lucru se aplică şi în cazul vrăjilor de dragoste sau pofte.
Trebuie să cunoaştem diferenţa, atunci când facem o vrajă, deoarece ignoranţa şi aplicarea necorespunzătoare a celor explicate mai sus, pot face o vrajă să aiba efecte inverse sau alte rezultate nedorite.
Spre exemplu – invocarea energiei negre: magul avansat ar trebui să fie familiar cu această energie. Energia morții este predominantă în morminte, cimitire, locurile în care s-au purtat războaie sau în care au avut loc masacre şi alte locuri ale morţii. Energia este gri, sumbră şi depresivă. Magul ar trebui să intre într-o transă, să se înconjoare cu energia, *FĂRĂ A O LUA ÎN CORPUL LUI*. Apoi, folosindu-şi voinţa şi vizualizarea, ar trebui să o direcţioneze într-o sferă (sau orice altă formă). Energia ar trebui condensată din ce în ce mai mult în sfera sau forma aleasă. După aceea, forma energetică poate fi contractată sau expandată, după cum doreşte magul ca ea să fie livrată victimei. Dacă este trimisă în chakrele victimei, atunci energia ar trebui să fie bine compactată şi, explodată sau expandată DUPĂ ce aceasta intră în corpul victimei. Dacă energia este lipită de aură, ar trebui expandată până aceasta cuprinde/înveleşte întreaga aură a victimei.
Diverse variaţii pot fi folosite, după preferinţele individuale.
