Multe lucruri sunt la mâna sorții, ca atunci când te afli în locul nepotrivit la momentul nepotrivit, cu persoanele nepotrivite; accidente, boli sau atunci când pierzi ceva doar pentru că ajungi în locul respectiv cu câteva minute întârziere. Toate acestea sunt un rezultat al lipsei de cunoștințe. Reîncarnarea este un fapt! Când începem o nouă viață, aducem cu noi întreg bagajul mintal, spiritual și de orice altă natură, pe care le-am dobândit în viețile anterioare. Aici sunt incluse și frustrările, programarea, condiționarea, credințele greșite, amărăciunea, durerea și așa mai departe. Când ne reîncarnăm, toate acestea sunt trecute sub amnezie.

Există destule informații cu privire la anumite experimente. Multe dintre acestea au fost, însă, ținute departe de ochii publicului, din cauza naturii lor pline de cruzime; în aceste experimente s-a studiat efectele amneziei induse artificial, atât pe animale cât și pe oameni, și felul în care aceasta afectează circuitele impulsurilor din creier. Când beneficiezi de auto-conștientizare, poți exercita control însă, pe de altă parte, când anumite circuite sunt blocate prin amnezie, ești împiedicat din a reformata procesul de analizare și reprogramare a problemelor din minte.

Psihologul rus Ivan Pavlov a efectuat mai multe experimente pe câini. Cei mai mulți dintre noi suntem familiarizați cu teoria condiționării explicată la orele de biologie. Câinilor li se dădea de mâncare, imediat după ce suna un clopoțel. După câteva repetiții, câinii salivau când auzeau clopoțelul (anticipând mâncarea), indiferent dacă li se dădea sau nu de mâncare. Sunetul a început să producă foame în câini. Doi stimuli diferiți, aplicați la câteva secunde unul de celălalt, vor crea un răspuns involuntar în creier.

Multe dintre aceste experimente au trecut cu mult dincolo de condiționare. Pavlov a reușit să producă căderi nervoase în câini și alte animale, tot prin asociere. Când animalul flămând încerca să mănânce, Pavlov aplica șocuri dureroase, sunete extrem de puternice, aer încins și alți stimuli, creând astfel o situație în care animalul era pus între instinctul de supraviețuire și frică/durere. Acest lucru a creat nevroze și alte boli mentale în animal, în același fel în care biserica creștină a ruinat sănătatea mintală a miliarde de oameni prin impunerea abstinenței sexuale și denigrarea altor nevoi normale și naturale. Sexualitatea este forța vitală; abstinența creează nevrotism. Entitățile inamice cunosc totul despre mintea umană și despre felul în care acesta poate fi distrusă.

Un alt om de știință rus, A. R. Luria, a continuat experimentele lui Pavlov, însă de această dată pe oameni. (CIA de asemenea face așa ceva, însă majoritatea experimentelor lor au fost ținute departe de publicul larg.) Luria a descoperit că oamenii, deținând o memorie complexă, au fost capabili să reziste programării și să își restaureze mințile prin gândire rațională și prin aplicarea voinței. Luria (împreună cu CIA în anii care au urmat) a indus amnezia în subiecții lor prin tratamente cu șocuri electrice și prin stări de transă induse prin droguri, în care 99,9% din oameni pot fi hipnotizați și reprogramați.

Tratamentul prin șocuri electrice (TSE) a fost folosit în tratarea și controlarea bolilor mintale. TSE provoacă amnezie retrogradă. Amintirile sunt distruse, atunci când intensitatea și frecvența șocurilor interferează cu cea a informațiilor stocate în creier. Cu TSE de intensitate ridicată, subiectul nu își mai amintește numele, identitatea sau trecutul, devenind extrem de calm și concentrat pe timpul prezent. Filmul „One Flew Over the Cuckoo’s Nest” din 1975, este un bun exemplu al efectelor TSE, în special spre sfârșitul filmului, când personajul principal portretizat de Jack Nicholson, a fost supus unor șocuri care au dus la deteriorarea ireversibilă a creierului, pierzându-și amintirile, identitatea și trecutul.

Gânduri deranjante și amintiri false pot fi implantate în mințile subiecților, dacă operatorul le induce o regresie în copilăria timpurie sau infantilă. În acest stadiu, mintea devine neajutorată și fără apărare. Operatorul este privit ca părinte și își și asumă rolul de părinte. Un exemplu reprezentativ a fost cazul psihiatrului creștin care a implantat amintiri false în mintea subiectului său, lucru descris în cartea „Michelle Remembers” (Michelle își amintește).

De regulă – cu toate că nu întotdeauna – pentru inducerea nevrotismului este necesar ca victima să fie regresată în copilăria timpurie, moment în care să îi fie implantate amintiri false, cum ar fi acelea cum că ar fi fost violată de către unul dintre părinți. În 100% din cazuri, trebuie indusă o amnezie totală, astfel încât subiectul să nu-și amintească absolut nimic despre sesiune sau amintirile implantate. Amintiri false vrednice de tot disprețul, temeri și tot felul de probleme psihologice pot fi implantate prin sugestie în mintea subiectului (victimei), cum ar fi uciderea unei persoane dragi, frici iraționale, rușine și vină.

Amnezia îl împiedică pe subiect să își înțeleagă frustrările și complexele, și prin asta îl împiedică să le rezolve. Mintea subconștientă le ține ferecate și pur și simplu acționează în raport cu ele. Subiectul nu este conștient de ele; acesta poate doar observa caracterul anormal al reacțiilor lui cu privire la anumite lucruri, sentimente ciudate și iraționale, nevroze inexplicabile și comportament anormal. Indiferent, problemele rămân acolo, continuând să afecteze comportamentul subiectului și în viitor. Acest lucru se întâmplă atunci când avem parte de amnezie în ceea ce privește viețile anterioare. Deținem cu mult mai multe experiențe decât realizăm, acestea fiind împrăștiate prin mintea noastră subconștientă și care ne afectează viața actuală. Nu înțelegem de ce se întâmplă anumite lucruri rele, iar dacă nu înțelegem motivul, nici nu le putem preveni sau rezolva.

Filmul „Hannibal” este un exemplu a ceea ce i se poate face unei persoane, atunci când aceasta se află într-o transă indusă prin droguri; în acest film, psihiatrul Hannibal Lecter i-a oferit un popper (nitrat de amil) lui Mason Verger, după care i-a sugestionat să-și tragă pielea de pe față. În acest caz fictiv, subiectului nu i-a fost indusă amnezia.

Putem începe să ne cunoaștem pe noi înșine cu adevărat și să exercităm un control mai mare asupra vieților noastre, prin accesarea vieților noastre anterioare prin intermediul auto-hipnozei, învățând și înțelegând pe cât mai mult posibil despre acestea. Fiecare dintre noi ar trebui să ne facem timp să intrăm în transă și să ne explorăm propriile minți, amintiri din copilărie, vieți anterioare. Datorită blestemului amneziei și a lipsei de cunoștință, a intrat în scenă așa-numita „karma.” Karma poate fi depășită și învinsă numai prin cunoștință. Cunoștința este cheia tuturor lucrurilor. Cunoscând totul despre noi, atât din viața actuală cât și din viețile trecute, ne va elibera pe deplin și în toate felurile.

Referințe:
Secret, Don’t Tell : The Encyclopedia of Hypnotism by Carla Emery © 1998