Conurile și piramidele au fost dintotdeauna asociate cu puterea magică, pentru că acestea au forma chakrelor din sufletul uman. În aproape toate picturile cu vrăjitori și magi, aceștia sunt portretizați cu pălării largi cu conuri înalte (pentru mai multe informații cu privire la originile pălăriilor cu con, accesează linkul de la sfârșitul acestei pagini). Pentru un covan „conul de putere” reprezintă forma energiei psihice, ridicată și direcționată, atunci când membrii sunt așezați în cerc pentru a lucra magie.

Toți membrii covanului se concentrează intens pe scopul ritualului, scop care este vizualizat sub forma unui simbol sau a unei imagini, asupra căruia fiecare a căzut de acord. Puterea este ridicată prin dans, ritmuri regulate, incantație (vibrarea la unison a cuvintelor de putere), bătăi din palme și muzică. Toți membrii dansează în cerc, ritmul este accelerat iar conul de putere începe să se formeze deasupra cercului (cercul reprezintă baza conului). Aceia care își au al treilea ochi deschis și împuternicit în totalitate, vor putea vedea conul de energie, care de regulă licăre într-o lumină argintie sau albastră. Când Înaltul Preot/Preoteasă simte că conul și-a atins punctul culminant, îi instruiește pe membrii să-l elibereze într-un ropot, pentru a-și îndeplini lucrarea. Sincronizarea este crucială aici.

Dansul în cerc poate fi făcut și în aer liber, în jurul unui foc de tabără. Acest lucru a fost popular în antichitate, în Ajunul sărbătorii Beltane (30 aprilie). În timpurile antice, grupul dansa până la epuizare, ținându-se de mâini și năvălindu-se spre foc, până când toată lumea era epuizată sau până când cineva leșina – lucru care indica că energia a fost eliberată cu succes. Conul de putere este o practică antică, universală.

În unele părți din Siria Antică, conul era un simbol al lui Astarte, Zeița feniciană a maternității, fertilității și războiului, de asemenea cunoscută ca Astaroth.

Originile păgâne/satanice ale pălăriei cu con