Ceea ce urmează este un fragment din ”The White Man`s Bible” de Ben Klassen:

Mărturia unui evreu – implicațiile devastatoare a lui Pavel din Tars și a creștinismului, în distrugerea civilizației romane.

Cele de mai jos au fost scrise de Marcul Eli Ravage, un scriitor evreu (1884-1965). A apărut în revista Century, la februarie 1928. Acest articol este atât de clar și direct, iar implicațiile acestuia sunt atât de ambițioase, încât întreg dezastrul precizat atât de explicit aici, îi scapă pe deplin creștinului de rând zăpăcit cap.

UN CAZ REAL ÎMPOTRIVA EVREILOR

”Bineînțeles că ne repugnați. Nu are rost să afirmați contrariul. Așa că, hai să nu pierdem deloc timpul cu tăgăduiri și alibiuri. Voi înșivă știți că o faceți, și o știu și eu, și ne înțelegem unii cu ceilalți. Doar ca să clarific, unii dintre prietenii voștri cei mai buni sunt evrei. Cred că am mai auzit despre asta, odată sau de două ori până acum. Și cunosc, de asemenea, că nu mă includeți pe mine personal – ”mine” fiind orice individ evreu în parte – când vă aruncați asupra noastră în maniera voastră en-gros, pentru că sunt, ei bine, atât de diferit, nu știți, aproape pe atât de bun ca unul dintre ai voștri. Această mică scutire nu mă duce, în vreun fel, la recunoștință; însă n-are importanță acum. Felul agresiv, băgăreț și materialist este ceea ce vă displace – acestea, într-un cuvânt, îmi amintesc atât de mult de frații voștri aristocratizați. Ne înțelegem perfect unul cu celălalt. Nu o pun la suflet împotriva voastră.”

”Dumnezeule, nu ocărăsc pe nimeni pentru că displace pe cineva. Lucrul care mă intrigă cu privire la această afacere antievreiască, pe care voi o jucați, este lipsa voastră absolută de tărie de caracter. Sunteți atât de indirecți și ocolitori cu ea, veniți cu scuze atât de transparente, păreți a suferi atât de oribil de conștiință de sine, încât, dacă prestația nu ar fi grotească, aceasta ar fii de-a dreptul iritantă.”

”Nu e ca și cum ați fi amatori: pentru că faceți asta de mai bine de cincisprezece secole. Cu toate acestea, privindu-vă și luând seama la pretextele voastre copilărești, rămân cu impresia că na-ți știut niciodată care sunt adevăratele motive. Ne repugnați, însă nu cunoașteți de ce anume. Vă gândiți la noi scuze – motive, după cum le numiți voi – la fiecare câteva zile. Va-ți strâns justificări de-a lungul acestor multe sute de ani, și fiecare invenție nouă este mai hazlie decât ultima, și fiecare scuză nouă o contrazice și o anihilează pe cea precedentă. Nu cu mult timp în urmă obișnuiam să aud că noi eram nehaliți de bani și materialiști comerciali; acum reclamația este împrăștiată peste tot, că, nicio meserie și nicio profesie nu este în siguranță împotriva invaziei evreiești. Noi suntem, dacă vă vine să credeți, în același timp tribali și exclusivi, dar și neasimilabili deoarece noi nu ne încrucișăm cu voi; de asemenea, mai suntem și ariviști și băgăreți, și un pericol pentru integritatea voastră rasială.”

”Standardele noastre de trai sunt atât de modeste încât constituim mahalalele orașelor voastre și a industriilor pline de sudoare, și atât de înalte încât te copleșim din cele mai scumpe secțiuni rezidențiale. Ne eschivăm de datoriile noastre patriotice în timp de război, deoarece suntem pacifiști din fire și tradiție, în timp ce suntem conspiratori nemaipomeniți a războaielor universale și beneficiarii de top ai acestora (vezi ”Protocoalele Înțelepților Sionului.”)”

”În același timp, suntem fondatorii și adepții conducători ai capitalismului, dar și autorii șefi ai rebeliunii împotriva capitalismului. Cu siguranță că istoria nu a cunoscut nimic care să ni se asemene, când vine vorba de versatilitate. Ah! Aproape am uitat de motivul motivelor. Noi suntem încăpățânații care niciodată nu au acceptat creștinismul, și noi am fost poporul criminal care i-a crucificat fondatorul.”

”Însă vă spun: vă înșelați pe voi înșivă. Vă lipsește atât autocunoașterea cât și râvna de a confrunta faptul în mod fățiș și de a dobândi adevărul. Repugnați evreii nu pentru că noi l-am răstignit pe Iisus, după cum unii dintre voi par a crede, ci pentru că noi l-am născut. Adevărata ta altercație cu noi nu se datorează faptului că noi am respins creștinismul, ci pentru că noi vi l-am impus! Neglijența ta, acuzațiile contradictorii împotriva noastră nu sunt un plasture peste ticăloșenia delictului nostru istoric dovedit. Ne acuzi că am stârnit revoluție în Moscova. Să presupunem că admitem acuzația. Așa, și? Comparativ cu ceea ce Pavel, evreul din Tars, a realizat în Roma, revolta rusească este un simplu tărăboi de stradă. Vă agitați și vă înfuriați pe influența evreiască necuvenită din palatele tale teatrele și de film. Foarte bine; aveți dreptate, oftatul vă este bine fondat. Însă ce este aceasta în comparație cu influența noastră amețitoare din bisericile, școlile, legislațiile și guvernele voastre, și chiar a gândurilor pe care le stresați în fiecare zi? Un rus neghiob copiază un set de documente, pe care le publică într-o carte numită ”Protocoalele Înțelepților Sionului”, care arată că noi am complotat pentru a provoca Războiul Mondial. Noi credem în acea carte. De acord! De dragul discuției, noi ne subscriem fiecărui cuvânt cuprins în acea carte. Aceasta este veritabilă și autentică. Însă ce este aceasta în comparație cu conspirația istorică de netăgăduit, pe care noi am efectuat-o și pe care nu am negat-o niciodată, deoarece voi nu ați avut niciodată curajul de a ne acuza de ea, și a cărei întreagă înregistrare o poate citi oricine?”

”Dacă chiar ești serios atunci când vorbești de complotările evreiești, n-ar trebui oare să-ți direcționez atenția către una care merită cu adevărat a fi dezbătută? Ce rost are să-ți irosești vorbele pe presupusul control al opiniei voastre publice de către bancherii, proprietarii de ziare și magnații de filme – toți evrei – când, la fel de bine și pe drept, ne poți acuza de controlul dovedit, al întregii civilizații, prin evangheliile evreiești?”

”Nu ai început încă a evalua adevărata adâncime a vinovăției noastre. Suntem intruși. Suntem perturbatori. Suntem subversivi. V-am luat lumea voastră naturală, idealurile voastre și destinul vostru, și le-am transformat în ravagii. Ne-am aflat nu numai la temelia recentului Război Mondial, ci la temelia majorității războaiele voastre; nu am stârnit numai revoluția rusă, ci fiecare revoluție majoră din istorie. Noi am adus discordie, confuzie și frustrare în viața voastră publică și personală. Încă mai facem asta. Nimeni nu poate prezice cât de mult vom continua cu toate în felul acesta.”

”Aruncați o scurtă privire în trecut și observați ce s-a întâmplat. Cu nouăsprezece secole în urmă erați o rasă păgână, inocentă și lipsită de griji. Dădeați închinare la nenumărați Zei și Zeițe, la spiritele aerului, la cele ale cursurilor de apă și ale ținuturilor împădurite. Vă mândreați fără rușine cu corpurile voastre goale. Sculptați chipuri ale Zeilor voștri și figuri omenești tantalice. Găseați plăcere în luptele din arene și de câmp. Războiul și sclavia erau instituții fixe în sistemele voastre. Răsfățându-vă pe dealurile și prin văile ținuturilor voastre splendide, ați început să meditați asupra minunilor și misterelor vieții, și ați pus bazele științei naturale și a filozofiei. Cultura voastră a fost una nobilă, senzuală, netulburați de usturimea cugetului social sau de orice fel de îndoieli sentimentale cu privire la egalitatea umană.”

”Cine știe cât de glorios și măreț ar fi fost acum destinul vostru, dacă v-am fi lăsat în pace. Însă noi nu v-am lăsat. Am intrat în scenă și v-am dărâmat structura frumoasă și generoasă pe care o cultivaserăți, și astfel am schimbat întregul curs al istoriei voastre. V-am cucerit cum nici un imperiu de-al vostru nu a subjugat vreodată Africa sau Asia. Și am făcut asta fără armate, fără gloanțe, fără sânge și tumult, fără nici un fel de forță. Am realizat asta exclusiv prin măreția irezistibilă a spiritului nostru, prin idei și propagandă. V-am transformat în purtători voitori dar inconștienți ai misiunii noastre către întreaga lume, către rasele barbare ale pământului, către nenumăratele generațiile nenăscute încă. Fără să înțelegeți pe deplin ce vă făceam, ați devenit agenții noștri liberi pentru tradiția noastră rasială, purtându-ne evangheliile până la capetele neexplorate ale pământului. Obiceiurile noastre tribale au devenit miezul codului vostru moral. Legile noastre tribale au saturat fundamentul bazic a mărețelor voastre constituții și sisteme legale. Legendele și poveștile noastre folclorice reprezintă acum doctrina voastră sacră, pe care le-o fredonați infanților voștri. Poeții noștri v-au umplut culegerile de imnuri și cărțile cu rugăciuni. Istoria noastră națională a devenit indispensabilă pastorilor, preoților și a savanților voștri. Împărații noștri, politicienii, profeții și războinicii noștri sunt eroii voștri. Mica noastră țară antică este Pământul vostru Sfânt. Literatura noastră națională este Sfânta voastră Biblie.”
”Ceea ce oamenii noștri au cugetat și propovăduit, a devenit țesutul indisolubil al graiului și tradiției voastre, până acolo încât niciunul dintre ai voștri nu poate fi considerat educat, dacă nu este familiarizat cu patrimoniul nostru rasial. Meșteșugarii și pescarii evrei sunt învățătorii și sfinții voștri, cu incalculabile statui sculptate în asemănarea lor și cu nenumărate catedrale ridicate în amintirea lor. O evreică a ajuns să fie idealul maternității și feminității voastre. Un profet rebel evreu este figura principală a închinării voastre religioase. V-am dărâmat idolii, v-am desconsiderat moștenirea rasială și în locul lor v-am substituit Dumnezeul nostru și tradițiile noastre. Nicio cucerire din istorie nu se poate compara, nici măcar pe departe, cu această lovitură brută a succesului pe care l-am avut, cucerindu-vă pe voi.”

”Cum am făcut toate acestea? Aproape prin accident. Cu acum aproape două mii de ani în urmă, în îndepărtata Palestina, religia noastră a intrat în declin și materialism. Schimbătorii de bani erau în posesia templului. Preoții decăzuți și egoiști ne-au înșelat poporul și s-au îngrășat pe seama asta.”

”În acea vreme s-a ridicat un tânăr patriot idealist, care a cutreierat țara, îndemnând la o deșteptare a credinței. Nu avea în gând înființarea unei noi biserici. Asemenea tuturor profeților dinaintea lui, scopul lui a fost de a purifica și revitaliza credințele vechi. Acesta a atacat preoții și a scos schimbătorii de bani din templu. Acest lucru l-a băgat în conflict cu conducerea și cu pilonii acesteia. Autoritățile romane, care ocupau țara, văzând agitația lui revoluționară ca pe un efort politic de a-i detrona, l-au arestat, judecat și condamnat la moarte prin crucificare – o formă obișnuită de execuție din acea vreme.”

”Adepții lui Iisus din Nazaret, în principal sclavi și muncitori săraci, în doliul și dezamăgirea lor, au întors spatele lumii și s-au grupat într-o fraternitate de nedizidenți pacifiști, împărtășind amintirea conducătorului lor crucificat și trăind împreună în stil comunist. Erau pur și simplu o nouă sectă în Iudeea, fără vreo putere sau însemnătate, nici prima, nici ultima de acest fel. Noul crez a devenit proeminent numai după distrugerea Ierusalimului de către romani. Atunci, un evreu patriot pe nume Pavel sau Saul, a zămislit idea de a înjosi puterea romană prin distrugerea moralei sau a celor care o promovau, cu doctrine ale dragostei și a supunerii pasive, toate predicate de mica sectă a creștinilor evrei. Acesta a devenit apostolul Gentililor, el care până acum, a fost unul dintre cei mai activi persecutori ai mișcării. Și atât de bine și-a pregătit Pavel lucrarea încât, în patru secole, marele imperiu care a subjugat Palestina împreună cu jumătate din lume, a ajuns decât un morman de ruine. Iar legea care a venit direct din Sion, a devenit religia oficială a Romei.”

”Acesta a fost începutul dominației noastre în lume. Însă acesta nu a fost decât un început. Din acest moment, istoria voastră este puțin mai mult decât o bătălie pentru stăpânire între vechiul vostru spirit Păgân și spiritul nostru evreiesc. Jumătate din războaiele voastre, mari și mici, sunt războaie religioase, luptate din pricina interpretării a câte vreun lucru din învățăturile noastre. Nu va-ți descotorosit de simplitatea voastră religioasă primitivă, atentând la practicile învățăturii romane păgâne, decât din vremea lui Luther, care, înarmat cu evangheliile noastre, s-a ridicat pentru a vă pune pe voi la pământ și pentru a reîntrona patrimoniul nostru. Ia cele trei revoluții principale din timpurile moderne – revoluția franceză, americană și rusă. Ce sunt acestea dacă nu triumful ideii evreiești a dreptății sociale, politice și economice?”

”Iar sfârșitul este mult prea departe. Încă vă dominăm. Chiar în acest moment, bisericile voastre vă sunt sfâșiate de războiul civil dintre fundamentaliști și moderniști, adică dintre aceia care se agață cu toată puterea lor de învățăturile și tradițiile noastre în mod literal, și aceia care se luptă, cu pași mărunți, să ne izgonească. În Dayton, Tennessee, o comunitate Biblică interzice învățăturile științei voastre deoarece acestea intră în conflict cu explicația noastră antică și evreiască, cu privire la originea vieții; iar dl. Bryan – liderul Ku Klux Klan anti-evreu din Democratic National Convention – se angajează în lupta supremă a vieții lui, în folosul nostru, fără să observe contradicția. Din nou și din nou, patrimoniul puritan al Iudeei erupe în valuri de cenzuri, legi duminicale și legi de prohibiții naționale. Și, în timp ce toate acestea au loc, tu pălăvrăgești despre influența evreiască din filme!”

”Mai e de mirare că ne repugnați? Am pus capac progresului vostru. Noi v-am impus o carte străină și o credință străină, pe care nu le puteți înghiți sau digera, care intră în conflict direct cu spiritul vostru nativ, care vă ține într-o eternă anxietate și pentru care vă lipsește atât duhul de a o respinge, cât și cel de a o accepta pe deplin. Bineînțeles că niciodată nu nea-ți acceptat învățăturile creștine pe deplin. În inimile voastre încă mai sunteți păgâni. Încă mai iubiți războiul, chipurile cioplite și competițiile. Încă vă mai mândriți cu gloria sculpturilor umane nude. Cugetul vostru social, în ciuda întregii democrații și a tuturor revoluțiilor voastre sociale, încă mai rămâne o chestiune imperfectă și demnă de compătimire. Pur și simplu v-am împărțit sufletul, v-am zăpăcit impulsurile, v-am paralizat dorințele. În mijlocul luptei, sunteți obligați să îngenunchiați în fața celui care va ordonat să vă întoarceți celălalt obraz, care a spus ”nu vă împotriviți celui ce vă face rău” și ”ferice de cei împăciuitori.” În lupta voastră pentru câștig, sunteți dintr-o dată deranjați de o amintire din zilele de școală duminicală, care vă spune să nu vă gândiți la ziua de mâine. În zbuciumul vostru industrial, când a-ți începe o grevă fără nicio remușcare, vă este reamintit că ferice este de sărac și că oamenii sunt frați în împărăția Domnului. Când ești pe cale să te predai tentației, antrenamentul tău evreiesc te bate intimidator pe umăr și-ți îndepărtează cupa plină de la gură.”

”Creștinilor, voi niciodată nu ați devenit creștinați. În acest sens am eșuat în ceea ce vă privește. Însă v-am stricat mereu bucuria Păgânismului. Așadar, de ce nu ne-ați repugna? Dacă ne-am fi aflat noi în locul vostru, v-am fi displăcut mult mai cordial decât o faceți voi. Și nu v-am fi ascuns motivele pentru care am fi făcut asta. Nu am fi recurs la subterfugii și pretexte transparente. Cu milioane de negustori evrei nespus de respectabili, nu am fi insultat inteligența voastră și sinceritatea noastră, vorbind despre comunism ca despre o filozofie evreiască. Și cu milioane de săraci evrei care muncesc din greu ca necalificați și în comerțul ambulant, nu am fi devenit ridicoli, vorbind despre capitalismul mondial ca despre un monopol evreiesc. Nu, ci am fi trecut direct la subiect. Am fi contemplat această harababură confuză și anostă pe care o numim civilizație, această amestecătură jumătate creștin- jumătate păgân, și – dacă ne-am fi aflat în locul vostru – v-am fi spus hotărât:
”Pentru această dezordine vă mulțumim vouă, profeților voștri și Bibliei voastre.”