Legea conform căreia orice faci „ți se întoarce înapoi de 3 ori” sau „de zece ori” sau de „o sută de ori” (am s-o numesc „legea întoarcerii”), a fost inventată de câteva ființe umane pentru a înspăimânta masele, pentru a menține controlul spiritual. Odată cu disponibilitatea cunoștinței din zilele moderne, vrăjitoria nu mai poate fi suprimată, așa că asupritorii au trebuit să găsească o cale de a o supraveghea, astfel încât adevărata putere și control să poată rămâne bine mersi în mâinile câtorva „aleși ai domnului.” Acești câțiva aleși *cunosc* adevărul și sunt adepți în magia neagră, pe care o folosesc la discreție pentru a înrobi mulțimile din punct de vedere spiritual. Ei controlează religiile populare, care nu sunt decât niște programe de suprimare a cunoștinței și de control peste omenire. Articolul care urmează expune pe față această minciună:
„Prima referință tipărită cunoscută, făcută la `legea întoarcerii întreite` a apărut în 1970 în „Witchcraft Ancient and Modern” de Raymond Buckland, care a fost inițiat în această deprindere de Gerald Gardner, lucrare care a purtat un rol esențial în introducerea Vrăjitoriei Gardneriene în Statele Unite.” 1
Cu îndeajuns de multă cercetare, este evident faptul că legea întoarcerii întreite (adică orice lucru pe care îl faci ți se va întoarce înapoi de trei ori), a intrat în scenă odată cu „tradiția Gardneriană”. Apoi, mai avem „legea întoarcerii înșeptite” și sunt convins că fiecare de aici a auzit și de „legea întoarcerii înzecite.” Ceea ce vreau să scot în evidență aici, este că niciuna dintre aceste legi create de om și lipsite de orice sens, NU au NIMIC de-a face cu religia originală. Singurul lor scop este acela de a-i împiedica pe oameni să-și folosească puterile înnăscute și de a promova o atitudine pasivă care acceptă abuzul. Nu se diferențiază deloc de Biserica Catolică.
Aceste învățături ale întoarcerii întreite au fost luate din conceptul oriental despre „karma” (după ce l-au pângărit, sucit și pervertit) și după ce l-au amestecat cu creștinismul occidental. După ce învățăturile orientale despre karma au preluat conotațiile pedepsei divine, produsul a evoluat într-un alt sistem de control, însă cu aceeași temă: menținerea puterii spirituale în mâinile câtorva aleși care știu prea bine cum să le folosească pentru a exploata omenirea. Din una într-alta, Gerald Gardner a mai adăugat și el câte ceva, după care a promovat credința că vrăjitorii nu trebuie să-și folosească niciodată puterile pentru a face rău. Adică, conform lui, poți folosi numai magia albă și niciodată cea neagră. Toată lumea trebuie să accepte abuzul și să rămână într-o atitudine pasivă.
Sfatul wicca: „De pe nimeni nu rănește fă ce inima-ți poftește”. Potrivit lui Gardner, „crezul” este derivat din „regele Pausol cel Bun”, care ar fi declarat „fă ceea ce dorești, atâta timp cât nu vatămi pe nimeni.” Regele Pausol este un personaj fictiv în romanul francez Les Adventures du Roi Pausole (Souverain Paillard et Débonnaire), scris de Pierre Louÿs (1870-1925). Acesta este fundamentul „wicca”!! Wicca nu este nimic altceva decât o versiune creștinată a religiilor originale. Wiccanii au adoptat ritualuri și învățături din religiile originale care să se potrivească capriciilor lor, pe care mai apoi le-au sucit, corupt și transformat, iar acum pretind că religia lor este religia originală. Ipocrizia lor poate fi văzută în Zeii pe care aceștia îi recunosc. Mulți dintre Zeii și Zeițele cărora aceștia susțin că li se închină, sunt aceia care au dat oamenilor învățăturile despre magie – numai că Zeii ne-au înmânat atât magia albă cât și cea neagră!
Ei sunt cunoscuți ca „Cei decăzuți”.
Originalul Zeu Încornat este Satan. Pe lângă asta, puțini wiccani se obosesc să facă niște cercetări serioase cu privire la Zeii și Zeițele cu care aceștia comunică și cărora li se închină. Cele mai multe dintre aceste zeități fac parte din Panteonul Iadului. În același fel, mulți wiccani și păgâni moderni își amestecă zeitățile (îngeri cu Demoni) fără să știe, lucru care poate rezulta în dezastru. Am citit o listă lungă cu zeități cărora acești oameni susțin că li se închină și mi-a fost mai mult decât evident că ei nu cunosc mai nimic despre acestea. Cea mai mare parte din scrierile respective sunt lipsite de sens; spre exemplu, spun că „Ishtar” ar trebui invocată și nicidecum „Astarte”, chiar dacă ambele nume se referă la aceeași Zeiță. Ei spun că e diferit când folosești numele „Astarte”, chiar dacă ei înșiși admit că e vorba de una și aceeași Zeiță.
Potrivit autorului Raymond Buckland, wiccanii susțin că, în mod evident, rădăcinile religiei lor pornesc dintr-o pictură paleolitică găsită într-o peșteră, în care este înfățișat un bărbat îmbrăcat cu o piele de cerb, care cel mai probabil dansa. Situl cu pictura rupestră este Caverne des Trois Freres în Ariege, Franța. Asta e tot ce găsești acolo; un bărbat îmbrăcat într-o piele de animal nu dovedește nimic.
Adesea satanismul a servit pe post de țap ispășitor pentru aceste religii și mișcări new age, ale căror adepți s-au privit pe ei înșiși drept indivizi atât de buni și de perfecți. Wicca este o corupție creștinată a vechilor religii păgâne. Wicca este versiunea iudeo-creștină pentru vrăjitorie. Unul dintre țelurile majore ale creștinismului este acela de a distruge trecutul și de a-l înlocui cu o versiune fictivă care să se conformeze minciunii evreiești a creștinismului și nu numai. Mai recent, aceștia au lucrat să întoarcă religia într-un cult al Zeiței, scăpând în mod treptat de Zeul Încornat, astfel încât să existe din ce în ce mai puține legături cu religiile originale. Wicca este o mișcare falsă, ale cărui fundament nu se află pe fapte, ci, asemenea creștinismului, are la bază învățături și ritualuri furate și alterate. La fel ca și creștinismul, pentru a prospera, wicca se bazează în mod exclusiv pe ignoranța adepților ei.
Referințe:
¹ Witches and Witchcraft, de Rosemary Guiley 1989
“Threefold law of return” paginile 340-341,
De asemenea: “Wiccan Rede” paginile 363-364
“Horned God” 163-164
“Witchcraft Ancient and Modern” de Raymond Buckland